Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Fie că lucrăm la privat sau la stat, avem nevoie să constrângem „specialii” să revină în rândul cetățenilor de rând

bugetar - Getty

foto. Getty Images

Guvernul deplânge deficitul bugetar. Contribuabilii reclamă deficitele de educație, sănătate, justiție, transport și economie. Se impune întrebarea: în bătălia deficitelor, ale lor și ale noastre, cine va câștiga? Și putem câștiga meciul fiind în tabere adverse?

În ciuda cheltuielilor excesive, România în continuare nu stă bine la numărul de profesori la mia de elevi. Și nici la numărul de medici la mia de pacienți. Nu mai vorbim despre calitatea pregătirii profesionale sau despre calitatea serviciilor asigurate. Și similar putem vorbi despre toate sectoarele. Pe scurt, impozităm scump pentru servicii slabe. 

Prin urmare nu-i de mirare faptul că nu există susținere în societate pentru creșterea impozitării. Dacă o firmă ar vinde scump produse și servicii slabe ar da faliment. Dar asta pentru că există competitori care oferă alternative superioare. Și dacă avem acces la mai bine putem abandona mai răul.

În cazul statului este mai dificil. Desigur, și contribuabilii, persoane fizice și juridice, pot alege un alt partener statal. Ceea ce deja s-a întâmplat prin exodul continuu de forță de muncă în străinătate. Și se resimte și în numărul antreprenorilor și profitabilitatea companiilor românești. Sper totuși că suntem capabili de mai mult decât gonirea talentului și capacității românești din propria țară.

În spatele acestor bătălii avem o problemă fundamentală a pactului social dintre contribuabili și stat: neîncrederea. Trădări repetate au erodat esența națiunii. Nu mai mizăm pe binele comun pentru că a fost capturat de „speciali”. Așa că ne-am separat între cei conectați la speciali și restul. Apoi noi, restul, ne-am lăsat dezbinați în zeci de feluri diferite.

Și ocupați cu micile conflicte dintre noi, am uitat că avem o singură țară în care ne putem realiza mai binele. Însă o putem face doar dacă suntem uniți și lucrăm împreună pentru obiective comune. Fie că lucrăm în privat sau la stat, avem nevoie să constrângem specialii să revină în rândul cetățenilor de rând, cum suntem și noi.

Dacă ne baricadăm fiecare în casa lui nu vom rezolva nimic. Avem nevoie de funcționarii statului și administrației locale. Avem nevoie de profesori, medici și artiști. Avem nevoie de antreprenori, liber-profesioniști și angajați. Avem nevoie de companii mici, medii și mari. Avem nevoie de restauratori, reformatori și inovatori.

Avem nevoie de curaj, perseverență și o viziune comună. Căci doar noi toți uniți putem reabilita pactul social bazat pe încredere, integritate și competență.

Nu putem câștiga atâta vreme cât jucăm în tabere opuse. Dezbinarea noastră ne costă destinul țării. Dar tot noi putem schimba asta și sper că o vom și face și cât mai curând posibil.

articol publicat anterior pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De fapt, ce vrea articolul ăsta să spună? Că nu spune nimic concret. Să fim uniți în cuget și-n simțiri, să nu fie rău, să fie bine...
    Ce poate face societatea civilă pentru destructurarea rețelelor mafiote construite în zeci de ani, cu sprijinul clasei politice? Cum să tai pomenile din Programul Saligny, când mare parte din programul ăsta nu e decât o imensă mită electorală? Cum să tai salariile nesimțite ale specialilor și ale sinecuriștilor, când au avut grijă să-și securizeze contractele de muncă mai ceva ca pe vremea fanarioților? Ce poate face echipa lui Bolojan împotriva intereselor de partid în spatele cărora sunt mii și mii de paraziți?
    Ne unim ca să ce?
    • Like 1
  • Mihai check icon
    Unde să se mai crească impozitarea că deja e pe la 45% pe salarii la care mai vine TVA de 21%, inclusiv la locuințe, taxe locale triplate și accize de ne sar capacele. Deja plătim impozite de Germania și avem servicii de România. Mai bine ne-am da seama ca statul român nu este în stare să administreze ceva și atunci să se reducă, și sa ofere servicii minimale, altfel nu mai rămâne nimeni în țara asta.
    • Like 0
    • @ Mihai
      In Germania impozitarea se ridica la peste 40% din PIB. In Romania 29%
      • Like 0
    • @ Vasile Ostaciuc
      Mihai check icon
      E vorba de venituri fiscale. Dacă tu ai venituri non fiscale mai mari, scade ponderea veniturilor fiscale în buget. Asta e un fals argument adus de politicieni pentru a crește taxele dar nu se uită că nici pe cele de acum nu le încasează. Practic este o manipulare grosolană.
      • Like 0
    • @ Mihai
      Faptul ca o parte nesimtit de mare a taxelor datorate statului (in special TVA) nu sunt efectiv incasate, tine de coruptia politicienilor de la noi. Veniturile nefiscale in Romania au o pondere mica la buget.
      • Like 0
  • mg check icon
    ..păi avem un Premier și un Președinte care-au promis că vor întoarce foaia, că nu mai merge ca pân-acum.
    Că vor fi cu ochii pe evazioniștii care căpușează bugetul statului, dar și pe bugetarii speciali, care bagă mâna pân-la cot într-o visterie în care abia de mai picură, că de curs nu prea are de unde..

    Partea proastă e că tot sună telefoanele de la "pacienți"..
    https://www.youtube.com/watch?v=aLBC8nPQwSg&list=RDskwZ5MQ7CfE&index=8

    Așa că, ochii pe ei.. Poliția..! "Every breath you take".. :
    https://www.youtube.com/watch?v=OMOGaugKpzs&list=RDAlSjx6F5Pl8&index=30
    • Like 0
  • IOAN check icon
    Autorul vorbeste despre trădări repetate care au erodat esența națiunii si identifica singurul numitor comun a romanilor respectiv...neincrederea. Cele doua elemente sunt pilonii pe care romanii au construit atat capitalismul de cumetrie falos cat si democratia originala cu...cumetria in suflet. Faptul ca premierul este pus in situatia de a nu mai gasi in dictionarul limbii romane cuvinte cu care sa fardeze situatia economica, sociala, juridica si politica nu trebuie sa mire pe nimeni. Toate cuvintele cu care politicienii si capitalistii DE STAT din Romania si-au asigurat timp de 35 de ani nu numai supravietuirea dar si cresterea prosperitatii putrede au ars si altele nu i-a dus capul sa inventeze pentru ca poporul sa se extazieze si sa ramana extaziat pana la urmatoarele alegeri. Asa ca premierul guvernului Romaniei ar trebui sa faca un lucru simplu. Sa ceara populatiei Romaniei sa apere in strada masurile din pachetele propuse. Ar fi prima data cand cei multi s-ar aduna pentru ai ajuta pe cei putini in incercarea de ai obliga pe cei foarte foarte foarte putini sa inteleaga si sa accepte ca Romania nu mai este doar vaca pe care o ingrijim noi si o mulg ei.
    • Like 2
    • @ IOAN
      mg check icon
      ..și cam ce să facem în stradă, să jucăm șotron cu ăia de la Aur..?
      Să le dăm o mână de ajutor bezmeticilor care vor să dărâme un guvern care abia s-a apucat de reforme ?
      Electoratul s-a pronunțat. Balivernele georgiste n-au avut câștig de cauză.
      Ca să mulgi vaca, trebuie s-o duci, mai întâi, la păscut..
      • Like 1
    • @ mg
      IOAN check icon
      Desi nu comentez comentarii acord respectul cuvenit comentariului dumneavoastra dar, cu permisiunea dumneavoastra, doresc sa va informez ca in ultimul paragraf al comentariului meu am scris textual...vaca pe care o ingrijim noi.... iar prin ingrijire as fi dorit sa se inteleaga inclusiv ceea ce sugerati dumneavoastra respectiv ...dusul la pascut ca parte a 'asset life cycle'. Multumesc pentru comentariu si scuzati-ma ca nu am gasit cuvintele cu care sa ma fac inteles.
      • Like 0
    • @ mg
      Mihai check icon
      Să îi dăm o mână de ajutor lui Bolojan contra P$D-ului, adică să susține reducerea risipei, a posturilor angajaților care taie frunze la câini, a sinecurilor și așa mai departe, toate parte din încrengăturile create de partidul stat.
      • Like 1
    • @ IOAN
      mg check icon
      ..stimate domn, apreceiez metaforele și în general vorbele de spirit.
      Revenind la vacile noastre.. Din vacanțele petrecute la bunici, am aflat cum se derulează de fapt fenomenul..
      Sătenii dau văcarului vacile, iar acesta le duce la păscut (mai exact, vacile știu drumul și se duc singure pe islaz). Iar seara, aceleași vaci istețe se întorc la casele lor unde stăpânii lor le mulg.

      În metafora noastră, statul e văcarul căruia îi încredințăm, cu speranță, vacile noastre. Partea proastă e că statul e un văcar neglijent.
      Ba mai mult, ne confundă cu vacile, devenind autoritar cu noi și dându-se stăpân..
      Să-l concediem !, strigă sătenii. Partea prosată e că văcari destoinici găsești cu greu. De ani de zile ne-am săturat de văcari care doar promit..
      Ba vin unii care nu știu nici pe unde trebuie să pască vacile..

      Repet, din stradă nu rezolvăm nimic. Strada e acaparată de ani buni de batalioanele de georgiști, trimiși acolo de populiștii de la AUR, cu binecunoscuta deja reuzită de inspirație dacică și cu slogane pe măsură..

      De la aceștia așteptați dvs. redresarea bugetului și asanarea climatului economic ? De la Apă-Hrană-Energie, tuneluri pe sub Marea Neagră și alte mostre de înțelepciune georgistă, credeți că ne vom procopsi, individual și ca nație ? Dacă da, strada vă așteaptă..

      Altfel, poate semnalăm fiecare, acolo unde se află, frauda, evazionismul, abuzul și ipocrizia auorităților, clientelismul partidelor și cam orice credem că trebuie corijat, în speranța că vocile noastre vor fi auzite.
      Și cu cât vor fi mai multe semnalele astea, cu atât vor spori șansele de a fi luate în seamă de decidenți.

      Nu spărgând geamurile Guvernului cu cărămida, nu cu lovituri de stat, sau revoluții care să răstoarne totul, așa cum visează dl.Târziu și ai săi.
      Nu putem s-o tot ținem în Revoluții. Una e de-ajuns (cea din '89) pentru o viață de om. Poate mai și construim ceva, că de demolat e simplu..
      Corijarea triectoriei societății, e calea benefică. Ăsta e de fapt modelul de prosperitate occidental.
      Sunt strugurii despre care vulpile se jură c-ar fi acri..
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult