Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Ființa națională

Omul este o ființă rațională, dar, până când vom coloniza alte corpuri cerești și vom privi la bietul și bătrânul Pământ cu melancolia unui patriotism planetar, omul rămâne definit, în chiar statutul întemeierii sale ontologice, și ca ființă națională.

Ca să fii om cu adevărat trebuie să te fi născut lângă niște morminte, lângă niște ruine, să te pătrundă de copil legendele acelui loc, fie el și o bucată de pustiu măturată de vânt. O sută de kesite a plătit Iacob lui Hemor Heveul pentru o palmă din pământul Canaanului, pe care să-și așeze cortul, ca fiul său și al Rahilei să se nască undeva, nu în trapul asinului.

Și astăzi, după mii de ani, ce părinți ar dori să le vină copilul pe lume în Boeing, deasupra oceanului...

Nimeni nu se naște într-o țară. Ne naștem într-o familie, într-o casă, într-un sat, într-un oraș, pe o stradă. Țara ni se dezvăluie târziu, unora niciodată cu adevărat. Sentimentul național înseamnă o suspendare a egoismului fundamental al individului uman, mai dificilă decât în cazul relației cu ființe apropiate. Copilul Marin Preda poate lăsa din brațe, „ca trezit dintr-un somn”, pâinea mare și rotundă pe care o înșfăcase de pe masa familiei, pentru că tatăl, în loc să i-o ia brutal, îi dă încă una, cu vorbele: „Ia-o, mă, și pe-asta!”. Frații, părinții, iubita, câinele, îi vezi, poți să-i atingi. Să le vorbești, în vreme ce țara... Cine e țara, ca să-i dai din bucata ta de pâine? A avea în minte un răspuns, numai al tău, la această întrebare, înseamnă a fi național.

Naționaliștii nu iubesc altceva decât pe ei înșiși, practică amorul de sine în grup, sub lozinca dragostei de țară. Naționalii, în schimb, înțeleg și acceptă că țara suntem toți: filosofi și bandiți, cutre și oameni cinstiți, dobitoci și genii, săraci și bogați.

Naționalism înseamnă exact contrariul: incapacitatea de a avea în suflet țara în întregul ei. Naționaliștii au, invariabil, o mentalitate de sectă, în ciuda faptului că vorbesc de țărișoară și la pisoar, după șpriț: există buni români, „de-ai noștri”, și români răi, neromâni, antiromâni, trădători. Ăștia din urmă, îndată ce s-o putea, trebuie eliminați într-un fel. Naționaliștii nu iubesc altceva decât pe ei înșiși, practică amorul de sine în grup, sub lozinca dragostei de țară. Naționalii, în schimb, înțeleg și acceptă că țara suntem toți: filosofi și bandiți, cutre și oameni cinstiți, dobitoci și genii, săraci și bogați. Ei pot concepe faptul că Mihai Eminescu și Elena Ceaușescu au răsărit din aceeași țărână, au băut apa acelorași râuri, au avut în fața ochilor același soare apunând peste munții Carpați. Naționalii se simt răspunzători pentru ce se întâmplă cu toți românii. Naționalismul taie mereu granițe printre românii de pe tot globul, ba chiar și prin sufletele lor, din care ar trebui extirpat tot ce nu e verde românesc. Naționaliștii vor o Românie-separeu.

Singurul mod de a-i reține pe români în țară este civilizarea României. Și pentru asta „ne trebuie câțiva oameni de caracter și câteva mii de WC-uri”, cum zicea Ralea. Deși sunt format la școala realului, a lipsei de iluzii, îmi îngădui să propun ceva până atunci. Cei tineri pot fi suiți în avion și purtați peste România la 800-1000 m înălțime. Harta străină, de pânză cerată, a țării se va face astfel aievea și tulburătoare. De la această înălțime, oamenii se mai disting, dar mizeria, absurditățile, cruzimea, batjocura nu se văd – rămân, fragile și nu prea mari, desenate delicat, Câmpia Română, Carpații, Valea Prahovei, Podișul Transilvaniei, Obcinele Moldovei, Marea – lucruri vechi, ale tale, din curtea casei bunicilor...

A fi național poate să însemne invocarea rar, chiar deloc, a numelui patriei. A înțelege că patria nu trebuie s-o strigi – dacă are nevoie de tine, îți dă ea de știre.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Jos palaria!. ......"Sentimentul național înseamnă o suspendare a egoismului fundamental al individului uman, mai dificilă decât în cazul relației cu ființe apropiate". Aici stam noi cat se poate de prost.
    • Like 0
  • Poate era mai potrivit termenul mai tradițional "patriot" decât adăugarea unui nou sens celui de "național".

    Un sentiment similar era exprimat de Orwell în 1945:

    "Nationalism is not to be confused with patriotism. Both words are normally used in so vague a way that any definition is liable to be challenged, but one must draw a distinction between them, since two different and even opposing ideas are involved. By ‘patriotism’ I mean devotion to a particular place and a particular way of life, which one believes to be the best in the world but has no wish to force on other people. Patriotism is of its nature defensive, both militarily and culturally. Nationalism, on the other hand, is inseparable from the desire for power.
    ...
    Nationalism is power-hunger tempered by self-deception. Every nationalist is capable of the most flagrant dishonesty, but he is also — since he is conscious of serving something bigger than himself — unshakeably certain of being in the right.
    ...
    The following are the principal characteristics of nationalist thought:
    Obsession. As nearly as possible, no nationalist ever thinks, talks, or writes about anything except the superiority of his own power unit.
    ...
    Instability. The intensity with which they are held does not prevent nationalist loyalties from being transferable.
    ...
    Indifference to Reality. All nationalists have the power of not seeing resemblances between similar sets of facts.
    ...
    The nationalist not only does not disapprove of atrocities committed by his own side, but he has a remarkable capacity for not even hearing about them."
    • Like 1
  • Ciprian check icon
    Un articol excelent, cu care rezonez. M-a frapat mai ales ultima parte, cea cu zborul deasupra României. De ce? Fiindcă la un zbor cu avionul am văzut partea sudică a Marii Britanii, cu o Tamisa extrem de mizerabilă pătând albastrul impecabil al Mării Nordului, cu un peisaj tern, parcă tras la indigo și cu întinderi nesfârșite de așezări umane.

    Pe partea cealaltă, România văzută de sus arată feeric: munți, văi, păduri nesfârșite (de tăierea cărora se ocupă acum băieții deștepți). Și de ici colo câte un drum subțire și-o localitate ce mai brăzdează „sălbăticia”. Avem o țară foarte frumoasă. Naționaliștii vor spune rapid că e cea mai frumoasă și se vor bate cu pumnii în piept în timp ce întorc micii pe grătar. Naționalii vor ști că mai sunt și alte țări frumoase, dar că acest spațiu are o frumusețe aparte, de care ar trebui să ne amintim atunci când votăm legi pro-cianură sau când tăiem mii de hectare de pădure.

    Naționaliștii vor vrea o vilă mare, de tip școală generală, construită din banii de șpagă, în timp ce în jurul ei zac cocioabe și munți de gunoaie. Naționalii vor să trăiască într-o societate decentă, în care fiecare are ce trebuie, în care oamenii îți zâmbesc pe stradă, nu se înjură în trafic și respectă legile la care toți au contribuit.

    Ce mă scoate din sărite e că la festivități gen ziua națională ies în față doar vitele naționaliste, purtând cocarde tricolore, lăcrimează la imn, își fac selfie cu drapelul, tropăie într-o horă a Unirii cu „frații” lor români, după care se întorc plini de sentiment național acasă. Sentiment național care se evaporă rapid a doua zi, când încep să-și scuipe colegii de trafic, la fel de români ca și ei, „frați” ieri dar „dujmani” astăzi. Uită rapid de interesul național și de drapel când bat palma pentru o mică șpagă, când încalcă vreun regulament sau votează o lege care compromite viitorul țării.

    Mulți români nu au ieșit încă din mentalitatea fățarnică a comunismului și sunt creștini doar de Crăciun, români doar de 1 Decembrie, patrioți doar când mai marchează naționala un gol. Uită că scopul în viață e să trăiești fericit într-o societate relaxată, care zâmbește, care își ajută aproapele, indiferent care o fi numele ei sau ce culori și-a ales pentru brand.
    • Like 2
  • Cand v-am auzit la Cinemateca explicand cum o actiune politica manipulatorie era injusta pentru taranii, tarati de rege intr-un razboi care nu le apartinea, m-am intrebat, ce sa insemne ca dvs va ganditi chiar la suferinta acelor oameni, dintr-un alt secol?! Facand o retrospectiva, impreuna cu acel moment, am chibzuit ca ceea ce v-a motivat sa fiti o voce puternica, lucida si dreapta de partea poporului dvs (v-ati fi putut regasi cu succes in multe alte domenii, este foarte adevarat) – a fost o nevoie interioara, foarte puternica, de a sanctiona nedreptatea! Nu stiu ce mi-a venit si v-am spus-o. Dar tot in aceeasi saptamana m-am gandit ca este ceva mai mult, intr-un cadru mai general, abstract si care se defineste prin ceea ce dvs descrieti aici ca “national”(inca o data ati gasit cuvantul ce exprima adevarul). Acesta, venit dinauntru si din afara deopotriva, leaga mai bine actiunile dvs si lamureste patosul care le-a insotit (cand va urmaream, in acei ani, nu intelegeam prea bine continutul, dar a doua zi dimineata discutia era: “Ai vazut, sufera, deci e grava situatia (referitor la cutare subiect), nu e de bine...”) Ce e si mai interesant e ca m-am gandit chiar la Eminescu, din mai multe motive! (despre Elena Ceausescu, doritoarea tampa de proprietate asupra intelectualitatii – destul ca sa provoace scarba, ar mai fi ceva important de aflat?). Iata, ati scris figurat ca regasirea in sentimentul national poate fi constientizata intr-o anume moment/loc, ca o revelatie – planand deasupra hartii in realitate a tarii! – foarte probabil! As zice si eu, evident nu cu aceeasi forta a metaforei - un sentiment dintre acele iubiri gandite care nu au un chip de reprezentare in lumea materiala, care nu aduce vreo placere lumeasca (de multe ori sacrificiu), de la care prin insasi natura lui dezinteresata nu te astepti la ceva in schimb... a carui rasplata este ceva la fel de diafan – recunostinta.
    • Like 0
  • Gheorghe Olah.Este prima dată când mă întâlnesc cu un text în care se face o paralelă între național și naționalist.Și paralela mi se pare plină de substanță și revelatoare.Rămân cu senzația că național înseamnă de fapt patriot,în sensul pur al cuvântului.
    • Like 0
  • Exista multe tari si multae natii, unele amestecate chiar in aceeas tara... Ce inseamna National? Nu inseamna cumva al natiunii, sau mai simplu, al natiei, daca nu chiar simplu de tot, al neamului? A fi (eu) national inseamna ca apartin unui neam. Ceea ce-mi spune mie Nationalistul, care crede puternic in ideea - surprinsa si de dvs. pe acolo, pe la "individualism" - e: "fiecare cu a ma-sii (nascatoare de neam)". Poate are dreptate... Ceea ce ma deranjeaza e un alt lucru sesizat de dvs.: nevoia de "civilizarea Romaniei", felul in care o spune... Daca la capitolul Cercetare Fundamentala avem (doar ca potential) o cultura (in stoc - ca peste tot) capabila de a oferi civilizatie, Cercetarea Aplicativa (SCOALA) nu e in stare sa urneasca (sa transforme cinematic) Cultura in Civilizatie. Ne trebuie mult investit in acea "tehnologie" numita EDUCATIE. *** In ceea ce priveste imbarcarea in avioane - cel mult pentru ceea ce propuneti dvs. - este oarecum depasita de tehnologie (a informatiei): Exista Google Earth, exista video-proiectoare (cuplabile la PC sau lap-top), exista spatii in care sa fie realizate proectii video si ar mai trebui sa existe si timp si vrere, daca tot e sa-i adunam si sa-i civilizam vrac sau la pachet... Recunosc ca nu e la fel de spectaculos ca zborul si ca adrenalina starneste interesul si atentia, mult mai eficient... dar e mai ieftin, desi... chiar nu cred ca trebuie sa ne zgarcim (dar nici sa risipim...). Pana la urma, cu aplicatie si aplecatie, se pot folosi si una si alta si altele (metode de...(?), ca sa...(?)). Eu - unul - mi-am vazut pe Google Earth toate curtile copilariei (pe unde nu le-a daramat Ceausescu) si intrarea din fata blocului in care locuiesc acum si chiar masina, in parcare... Propunerea dvs. ar putea chiar sa nu fie atat de interesanta ca metoda pentru "cei tineri"... Pentru guvern... in nici un caz...
    • Like 0
  • RB check icon
    Nu intelegeam de ce iubirea de tara trebuie sa insemne ura fata de altii, dar articolul explica asta destul de bine.
    • Like 1
  • Ca sa stii diferenta trebuie sa intelegi notiunile , daca ai invatat, daca a avut cine sa te invete si daca esti educat. In Romania sa fii patriot inseamna sa crezi ca ai radacinile intr-un neam ai caror eroi sunt cei descrisi de istoria comunista sau cei descrisi in istoria alternativa sau de cea in limba maghiara ? Ca ma intreaba ala mic.
    • Like 0
  • De obicei cu cat esti mai troglodit, mai putin educat, mai putin conștient de ceea ce se întâmplă in jurul tau, cu atat te bucuri mai mult când vezi defiland de ziua nationala arme de distrugere in masa, sau cand soborul de preoți isi etalează opulenta,cu atat sentimentul patriotic este mai bine reprezentat.
    • Like 0
  • Pe nationalisr de national, la fel ca si pe credincios de habotnic ii despart lipsa tolerantei. Inspirat articol , multumesc frumos !
    • Like 1


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult