Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Fostul premier japonez, Shinzo Abe, a murit după ce a fost împucat în timpul unui miting electoral. Cine a fost „Prințul”

Shinzo Abe

Foto Getty Images

Fostul premier japonez Shinzo Abe, în vârstă de 67 de ani, a murit vineri, după ce a fost împuşcat la un miting electoral în orașul Nara. El a ajuns în stare critică la spital, iar medicii nu au mai putut să îl salveze. 

Atacatorul său, un bărbat de 41 de ani, a fost arestat sub acuzaţia de tentativă de omor, conform agenţiei Kyodo.

Cine a fost Shinzo Abe

- Cel mai longeviv prim-ministru al Japoniei, care a demisionat în 2020 din motive de sănătate.

- În vâstă de 67 de ani, Shinzo Abe a dezvăluit că renunță la funcție pentru că a suferit o recidivă de colită ulceroasă. Abe a fost succedat de aliatul său apropiat Yoshihide Suga, care a fost înlocuit ulterior de Fumio Kishida.

- După demisie, Abe a rămas o figură centrală în cadrul Partidului Liberal Democrat din Japonia.

- În timpul mandatului său, Abe a lăsat o amprentă de neșters asupra politicilor externe și economice ale țării: întărirea legăturilor cu aliații Japoniei din străinătate și revitalizarea economiei japoneze prin politicile sale marca „Abenomics”.

- Supranumit „Prințul”, Abe provine dintr-o veche familie politică. Bunicul său, Nobusuke Kishi, a fost prim-ministru al Japoniei între 1957 și 1960, în timp ce tatăl său, Shintaro Abe, a fost ministru de externe al Japoniei între 1982 și 1986.

- Abe a avut un mandat tumultuos, mai ales în ceea ce privește relațiile cu Coreea de Sud. Politicile sale economice l-au ajutat însă să fie reales.

- Poziția sa dură față de istoria revizionistă a Japoniei au făcut ca mulți observatori să-l descrie drept un lider naționalist de dreapta, în timp ce alții l-au etichetat drept un realist pragmatic.

- Unul dintre obiectivele sale cele mai controversate a fost revizuirea articolului 9 din Constituție, care stipulează că „poporul japonez renunță pentru totdeauna la război ca drept suveran al națiunii”. Articolul a fost adăugat la noua constituție japoneză din 1947, de după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. O clauză din actul fundamental al țării interzicea Japoniei să mențină „potențialul de război”.

- Într-un mediu de securitate regională din ce în ce mai modelat de programele nucleare și de rachete ale Coreei de Nord și de activitățile militare și paramilitare chineze în extindere, Abe și aliații săi politici au văzut articolul 9 ca o restrângere a capacității de apărare națională a Japoniei, dar și un obstacol în calea eforturilor extinse de a contribui la securitatea regională din Pacific.

- Lui Shinzo Abe i se atribuie întărirea armatei țării prin sporirea cheltuielilor pentru apărare, deși nu i-a reușit treaba cu revizuirea Constituției.

- Ca un politician conservator instinctiv, intenționat să restabilească mândria Japoniei atât în ​​țară, cât și în străinătate, Abe a lucrat constant pentru a consolida identitatea națională și tradițiile istorice ale țării. El a reafirmat poziția împăratului în viața civică a Japoniei, introducând noua eră „Reiwa” și ajutând în special la gestionarea tranziției la un nou împărat în urma abdicării împăratului Akihito în aprilie 2019.

- În ceea ce privește politica internațională, Abe a fost un pragmatist prin excelență, fie în materie de securitate sau politică economică. El a consolidat alianțele existente (mai ales cu SUA) și a dezvoltat noi parteneriate cu actori regionali și globali, atât democrații, cât și regimuri autoritare, independent de înclinațiile lor ideologice.

Unii analiști l-au descris ca pe un inovator diplomatic cu o capacitate de gândire strategică care a marcat o îndepărtare bruscă de premierii din trecut ce au fost adesea fie reactivi la evenimentele externe, fie înclinați pasiv să urmeze exemplul Washingtonului.

În mandatul său a construit noi parteneriate strategice cu India și Australia, acorduri de apărare cu țările din Asia de Sud-Est, parteneriate bilaterale externe și de apărare ambițioase cu Regatul Unit și Franța, dar și articularea unei noi viziuni indo-pacifice menită să armonizeze politica economică și de securitate cu o serie de țări din Oceanul Pacific și Oceanul Indian.

În ciuda ambițiilor naționaliste aspiraționale ale sale, realizările pragmatice ale premierului Abe vor reprezenta probabil cea mai durabilă moștenire a sa.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere

Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult