Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Frica din spatele urii

Carmen, Sclava iubirii, trimisa la Interne a lui L. Dragnea, a scos caii ca să-i intimideze pe manifestanți și, la o adică, să-i calce în picioare.

Înlocuiți caii cu țevi de pistol automat. Asta fierbe înlăuntrul unor Dragnea, Tăriceanu, Nicolicea, Codrin Ștefănescu, L. Iordache, Steluța Cătăniciu, Ș. Nicolae. Dacă nu le-ar fi încă teamă de reacția NATO și UE, căci asta este diferența fundamentală față de decembrie `89, ar da ordin să se tragă în demonstranți, așa cum recomanda generalul lor, vorbitor la televizor, Pavel Abraham sau deputatul PSD care zicea că vrea să-i termine cu kalașnikovul pe cei din Piața Victoriei.

Ura strigacilor Puterii față de cei ieșiți în stradă le țâșnește prin toți porii. Dar ura are în spate și frică. Divizia de tancuri parlamentară PSD-ALDE nu e nicidecum atât de tare pe cât vrea să pară. Fisurile sunt deja vizibile cu ochiul liber și se adâncesc. 

Ieșirea săptămânală în stradă a avangardei zecilor de mii de oameni, dacă nu se va topi în grăsimea porcului și țuicii de Crăciun, este de maximă importanță, pentru că poate menține treaz gândul celor mult mai mulți care nu demonstrează, dar nu sunt idioți, nepăsători și egoiști, cum îi visează Puterea.

Celor care nu pot fi prostiți în 2017 cu pocnitorile propagandistice ale anului 1989: agenturili – Soros, trădătorii socialismului – statul paralel, „Nu ne vindem țara!” – multinaționalele, băncile și BNR care suge sângilii poporului.

Singura șansă a guvernanților este lehamitea, resemnarea, abandonul conștiințelor care pot să li se opună. De aceea, dragi compatrioți, nu mă urâți dacă vă urez Sărbători neliniștite! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Nu-mi aduceam aminte care era semnalul de apel al stației automate, a sateloidului, dar l-am găsit în tabelul ce atârna deasupra pupitrului principal. Am lansat apelul în alfabetul Morse și, după opt secunde, mi-a venit răspunsul. Sateloidul, sau mai curînd creierul său electronic, a răspuns printr-un semnal repetat ritmic.

Citește mai mult

poseta pe scaun

Meteahna chiulului nu m-a părăsit nici în anii de facultate când, după prima oră de curs (cursurile ţineau două ore, cu pauză între ele), îl luam de mână pe soţul meu (pe atunci prieten şi apoi logodnic) şi îi spuneam „Hai să plecăm!” El (corect, disciplinat şi pasionat de fizică) încerca să se opună, dar până la urmă venea cu mine să hoinărim pe străzi sau prin parc, îmbrăţişaţi. Era atât de plăcut! foto: Profimedia

Citește mai mult