Ideea că defăimezi țara dacă îi vorbești de rău pe cei ce conduc e un sofism ordinar, crede Gabriel Liiceanu, adăugând că „povestea asta cu legea defăimării ar trebui să înceapă cu Eminescu”.
„În 1880 Eminescu își defăima țara, în conceptia lui Dragnea, așa cum n-a făcut-o niciunul dintre noi. În 12 noiembrie 1880 Eminescu scria: «Pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, la Academie, în corpurile de selfgovernment, pe jeţurile de miniştri, nu întâlnim, în mare majoritate, decât, iarăşi şi iarăşi, acele fatale fizionomii nespecializate, aceeaşi protoplasmă de postulanţi, de reputaţii uzurpate, care se grămădeşte înainte în toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice.
A perpetua rămânerea la putere a unei clase de paraziți sociali, a unor oameni fără știință de carte și fără caracter, slugi ai oricărui guvern și ai oricărui sistem, dar dușmani ai meritului și adevărului sub orice sistem și sub orice guvern, e de neauzit, dar așa »”
Vă dați seamă ce actualitate are textul acesta?! Propoziția ultimă parcă ne descrie. Suntem pe mâna unor impostori, care nu știu nimic. Cei doi șefi ai camerelor sunt repetenți. Și Dragnea, și Tăriceanu au în CV-urile lor note de 4 și 5 și repetenție. Nu știu să facă nimic, nu au nicio competență”, a spus Gabriel Liiceanu la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
„Tovarășu', dacă aveți nemulțumiri vă rugăm să veniți să ni le spuneți, nu ieșiți cu ele în afară, că defăimați țara”
Moderator: „Legea defăimării. Ați defăimat România?”
Gabriel Liiceanu: „Am fost invitat la un moment dat la Bruxelles de Monica Macovei, care organizase o întâlnire cu un europarlamentar. Alături de mine stătea Tudorel Toader. Trebuia să explicăm asaltul la legile justiției.
Lucrurile pe care le-am spus acolo, scoaterea la lumină a grozăviilor din februarie 2017 și lunile care au urmat, impactul acestor discursuri de acolo a fost foarte mare. Nu le-a venit să creadă. Cum adică? Aveți la Camera Deputaților un infractor? E posibil așa ceva? Și tot ei inițiază legile care îi scutesc de pedeapsă?
La întoarcere ni s-a spus că nu puțini oameni din jur au socotit că ce am făcut acolo a fost o defăimare a României. Lucrul ăsta e vechi. Înainte de 1989 în ultimii 2 ani, în '88, '89, au fost scrisori trimise la Europa Liberă. Doina Cornea a fost prima care punea în discuție politica lui Ceaușescu.
Apăruse o teamă în Securitate că intelectualii au o supapă, că pot trimite nemulțumirile în afară, având ca platformă Europa Liberă. Drept care am fost invitat la un moment dat de secretarul de partid pe universitate. El răspundea de comportamentul celor din academic.
Discuția a fost exact așa: «Tovarășu', dacă aveți nemulțumiri vă rugăm să veniți să ni le spuneți, nu ieșiți cu ele în afară, că defăimați țara ». Povestea e veche, nu e o noutate. Nu știu exact când a apărut, probabil în comunism”.
Patriotismul adevărat presupune semnalarea lucrurilor care nu merg în țara ta și evident îi faci răspunzători pe cei care o aduc într-o situație în care îți e rușine de imaginea ei, a mai spus Liiceanu la emisiunea „În fața ta”.
Filozoful a povestit un moment din 1990, când a făcut o vizită la cea mai mare editură din Franța.
„După '90 era greu să faci față când ieșeai din România, în perioada mineriadei. Mi s-a întâmplat să ajung la Paris exact după 13-15 iunie 1990. Era teribil pentru că această mizerie, această rușine, faptul că Iliescu pusese o parte a poporului român să o snopească pe cealaltă în bătaie era considerat o barbarie. Țin minte că făceam o vizită la vârf, la Hachette, una dintre cele mai mari edituri din Franța, și când am fost primit în birou mi s-a spus: «Nu cred că mai avem ce discuta, veniți dintr-o țară de barbari» . Deci despre asta e vorba.”
Moderator: „V-a fost rușine?”
Gabriel Liiceanu: „Erai solidar cu imaginea lor despre România, erai băgat în imaginea aia. Toți cei care protestează împotriva acestor monstruozități care au loc în istoria unei țări și care sunt cauzate de clasa politică o fac din disperare și iubire pentru țara lor. Eu nu cred că există un român care să vorbească rău de România pentru că urăște România. Vorbește de rău clasa politică ce a adus-o în situația aia pentru că-și iubește prea mult țara (...).
Vorbesc de rău nu țara, ci vorbesc de rău cei care fac rău țării. Cum să nu vorbești de rău pe autorii mineriadei, cum să nu vorbești de rău pe cei care vor să suprime sistemul de justiție, cum să nu vorbești de rău pe cei care îți elimină valorile traditionale ale civilizației europene?”.
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită în fiecare sâmbătă și duminică începând de la miezul nopții.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1 Se alege o țară cu o populație a cărei experiență de viață democratică este precară, recent ieșită dintr-o tiranie absolută, cu reflexe de supunere oarbă și dependență maladivă față de indicații venite de la centrul de putere, cu indivizi apatici și fataliști, gata oricând să se resemneze în fața destinului hotărât de mai marii zilei pe care-i adoră, cu spiritul de frondă atrofiat în veacuri de istorie senil-contemplativă, dispuși mai degrabă să-și caute bunăstarea în ograda altora decât s-o făurească cu mintea și mâinile lor, la ei acasă.
2 Se caută un partid politic a cărui cvasi-majoritate a membrilor săi provine fie direct fie prin rubedenii din reprezentanții defunctului partid unic, și/sau a organelor de represiune ale aceluiași partid de tristă amintire.
3 Se atașează partidului astfel identificat o doctrină ideologică social democrată, împănată cu ingrediente de naționalism șovin și patriotism demagogic, care are ca unic scop să împartă "bunăstarea" celor mai sărace categorii sociale ce constituie și baza electorală a partidului.
4 Se aleg mijloacele de propagandă cu impact major și imediat la categoria de populație semi-alienată, încântată să vadă și să audă doar pe cei cărora le promit că "le dă", fără să-i îndemne și la muncă. Mass-media alcătuită din posturi tv, ziare, site-uri de propagandă, aservite puterii politice, se constituie în principalele mijloace de manipulare și dezinformare a populației. Aceste instrumente de propagandă aflate la dispoziția mai marilor zilei, au fost create și sunt întreținute prin rapt din averea întregii populații.
5 Cu ocazia alegerilor locale și/sau parlamentare se face apel la un grup de consilieri străini cu mare experiență în implementarea de doctrine socialiste și se declanșează o campanie electorală deșănțată prin nivelul de minciuni spuse și pomeni electorale promise populației, unde doar câinii cu covrigi în coadă se mai împiedică în laptele și mierea ce curge pe ulițele desfundate ale localităților patriei.
6 După câștigarea alegerilor cu o majoritate mai mult decât confortabilă se ajunge inevitabil la confruntarea guvernării cu realitatea. Fază ușor de depășit prin invocarea obsesivă a "grelei moșteniri", chiar și în cazul în care precedenta guvernare a aparținut aceluiași partid. Imediat se purcede la plantarea primelor răsaduri ale viitoarei dictaturi. Procesul demarează prin îndepărtarea oricărei forme de opoziție sau opinie separată în interiorul propriului partid, considerând o formă gravă de deviaționism de la ideologia partidului. Asta se realizează fie direct prin îndepărtarea din partid sau retragere a sprijinului politic în cazul demnităților publice a persoanelor ce nu împărtășesc maniera de conducere autoritară a unui grup restrâns din fruntea partidului, fie indirect prin apelarea la unele principii democratice, cum ar fi "egalitatea de gen", menite a bloca accesul la funcții de conducere a unor persoane cu potențial de personalitate și demnitate comportamentală.
7 Odată ce puterea politică a fost concentrată în mâinile unei singure persoane, se trece la identificarea potențialilor adversari ce ar putea zădărnici visele de preamărire ale persoanei dispusă a se identifica cu dictatura. Prin intermediul mijloacelor de propagandă și a uneltelor angajate să le deservească, se trece la atacarea Justiției, a instituțiilor de forță ale statului (SIE, SRI, SPP), a corpului diplomatic al țării, precum și limitarea dreptului cetățenilor la întruniri, la organizarea de mitinguri de protest față de actul guvernării, culminând cu limitarea dreptului la libera exprimare și la libertatea cuvântului.
Concluzie. Dacă cumva v-ați gândit că toate aceste manevre executate pe repede-nainte au loc în România și că ele converg spre o dictatură de tip secol XXI, e posibil să vă fi înșelat din următorul motiv, dar nu din acela că noi ca populație n-am fi capabili s-o reedităm, ci din simplu motiv că datele conjuncturale sunt cu totul altele. Dacă dictatura în regimul comunist s-a clădit pe apartenența României la Tratatul de la Varșovia, astăzi suntem membrii ai Uniunii Europene și NATO, altă rață-n altă traistă !
Dovada: https://imgur.com/a/m4Q7n
În rest, domnul Liiceanu are dreptate. Cetăţenii unei ţări care respectă valorile europene au dreptul să critice şi să ridice liber vocea împotriva corupţiei şi hoţiei practicate de politicieni. Şi, de asemenea, au dreptul să le ceară celor care facilitează, prin legi încropite, asemenea fapte să-şi dea demisia şi să se ascundă în negura istoriei.
În cazuri extreme, avem datoria să apărăm ţara de agresiunea propriului guvern.
Pe bune, eu cred, pe baza de dovezi, ca ii vorbiti de rau pe guvernantii actuali. Nu ca as avea ceva impotriva, insa ma zgarie putin in urechi ... fariseismul care se vrea elevat.
In 10 ani de dominatie basista, Dl. Liiceanu nu a vazut evidentele si pare sa le ignore superior si acum, cand iata, avem din ce in ce mai multe dovezi ale abuzurilor si pornirilor totalitare cu originea in acea perioada.
Chiar abordarea sofistica, venind de la cel care nu a produs nicio critica a vechiului regim (ba din contra, a coabitat profitabil cu el), se face ca stie cu certitudine, inainte de a avea pe masa un proiect pe care sa-l critice, ca legea cu defaimarea se refera la apararea politicienilor.
Tot dl. Liiceanu, care banuieste ca va fi infierata de fapt o defaimare la persoana, nu a tarii, ii infiereaza el insusi, de luni bune, pe cei care au curajul sa critice activitatea unor persoane din institutiile de forta, in ciuda unor evidente derapaje de la lege ale acestora.
Cam ce incredere sa am eu, ca cetatean, intr-o persoana la care pozitia vadit partizana excede raportarea la principii!?
Eu zic, ca macar sa asteptati un draft al legii maestre, inainte de a critica. Poate nu stiti (sau nu aveti incredere?) dar in Romania exista suficiente mecanisme prin care o lege anormala sa fie amendata.
Ca sa va linistiti mai mult, Constitutia (sper ca in ea aveti incredere) prevede in mod destul de clar libertatea de exprimare dupa cum in mod firesc, in opinia mea, prevede si interdictia de ... defaimare a tarii.
Cui servește că din cauza antipatiei față de d-l Liiceanu nu băgați de seamă că vă contraziceți la fiecare pas (frază, paragraf). Recunoașteți că „avem din ce in ce mai multe dovezi ale abuzurilor si pornirilor totalitare”, dar imediat după asta ziceți că d-l Liiceanu ar trebui să aștepte cu critica până „va avea pe masa un proiect pe care sa-l critice”.
De așteptat proiectul trebuie să-l aștepte opoziția politică, nu un ziarist, un scriitor.
Poziția dvs. este fie poziția omului care „se prinde mai greu”, fie este partizană (cu voie sau fără voie în favoarea făcătorilor de „legi cu dedicație”).
Ca în medicină și în cazul unei legi date de „polticienii” postdecembriști mai bine să previi acum decât să tratezi apoi îndelung.
Ma refeream la totalitarismele din epoca Basescu despre care avem atatea dovezi in ziua de azi, pe langa cele care razbateau, pentru cine voia sa le vada, inca de atunci. Daca nu ati inteles din prima, n-am nicio vina.
Toti putem fi subiectivi. Eu am vazut mai multe legi cu dedicatie si/ sau cu implicatii grave asupra democratiei in perioada basista.
Si ... desi aud multe lozinci, nu am vazut inca nicio lege cu dedicatie subterana-malefica (dovedita) date de guvernul de acum si nici de guvernele din 2012 incoace (dintre care, extrag guvernarea tehnocrata).
Fiindca nu vreti sa facem referire la principii, va mai dau doar un exemplu de fariseism. Dl. care infiereaza proletar o lege a defaimarii pe care nu a vazut-o/ citit-o inca, acum vreo 2 luni certa alti gazetari:
"... Nu poate să împrumute de la televiziuni năimite mercenarii specializați în jocul „la cuțit” și să dea pe mâna infractorilor invitați o emisiune în care li se spune „uite, scuipă aici!” Nu-i așa că o asemenea grozăvie nu e cu putință? Doar scrie și în Statutul ziaristului din SRTV, cap. II, art.11: „Ziaristul din televiziunea publică nu va calomnia, nu va injuria și nu va defăima persoane și instituții”."
Ca un sfat de sfarsit. Incercati sa diluati apucaturile de cult al personalitatilor. Dl. Liiceanu este departe de a fi un doctor care sa previna bolile politicienilor. Este doar un om care si-a ales o baricada si care isi pune pana in ei, as zice ca un mercenar (dat fiind ca a dovedit ca poate sari de pe-o baricada pe alta in functie de conjuncturile care i se par favorabile domniei sale).
Eu l-am apreciat pe dl. Liiceanu inainte de '89. Asteptam cu nerabdare fiecare numar al revistei "Secolul XX" si ma durea-ingrijora fiecare intarziere care avea loc, fara indoiala din cauza cenzurii.
Nu are rost sa vorbesc prea mult de Basescu, fiindca a fost un fariseu mai mare decat dl. Liiceanu. Si a facut mult rau si fiindca a fost sprijinit de personalitati publice, printre care si dl. Liiceanu. Daca v-a incantat cu Condamnarea ipocrita a comunismului, sa fiti sanatoasa. Pe mine, nu.
In primul rand formal pentru ca a fost redactata de un om cu multe legaturi in formarea comunismului, Dl. Tismaneanu - el insusi activist activ al PCR inainte de a fugi din tara.
Apoi, fiindca nu a facut nimic concret dupa acea condamnare formala. Nu a chemat (ce sa mai spun, medaliat) vreun anticomunist. In schimb s-a inconjurat de fosti securisti si multora asemenea le-a acordat medalii ale statului democratic.
Ma scuzati, dar ar fi de ras, daca nu s-ar fi petrecut in tara noastra, afirmatia ca DNA a fost in mod intentionat penetrat (hi, hi, hi, dvs. ati spus-o) de scursuri pentru a o compromite.