Către sfârșitul săptămânii plecaserăm cu mașina către zona lacului Snagov, în căutarea unui con de umbră răcoros și a unui loc de scăldat amenajat. Ne-am rotit cu mașina ca o muscă amețită la lumina lămpii în lungul lacului, căci zonele de agrement pentru “tot omul” de altădată erau abandonate, sub imperiul țânțarilor și zgomotul agresiv al bărcilor cu motor într-o defilare continuă pe apă.
Când ajunseserăm acasă după tatonări de vreo trei ore, mai asudați decât plecaserăm și pișcați bine de țânțari, ce ne aștepta? O surpriză care întârzia bucuria mult așteptatului duș…rece! Ia locul de parcare de unde nu-i! Adică era, dar, era în lucru, înconjurat de banda lucrărilor stradale “pe-aici nu se trece”!
Parcarea de pe bulevardul Mihai Bravu, din dreptul unui supermarket era eliberată pentru plasarea bordurilor, iar trotuarul îl vedeam și eu, pentru întâia dată în lățimea lui originală, fiind debarasat de mașini. Operația “la bordure royale”(unități de bordură mari cât pepenii din vara asta, să fi avut peste 5 kg) avea ca scop bordurarea fâșiei de iarbă de un metru lățime unde creșteau câțiva copăcei și arbuști, ce despărțea vâjâitul mașinilor de zona trotuarului, zonă tampon împotriva zgomotului și prafului, a gazelor de eșapament, între carosabil și partea pietonala. O lăsasem dimineața înconjurată de un gărduleț roșu de metal, discret, suficient cât să nu permită invadarea spațiului verde de orice pas neatent sau bot de mașină îndrăzneț. Acum era pământ răscolit uscat, fără iarbă și cu niște mațe de țevi de plastic ieșind pe alocuri, zona verde ioc! Bordurile puse parțial erau atât de mari, încât te puteai crede la margine de autostradă.
Stau și mă întreb, calupurile de bordură de la ce contract rămăseseră în plus? Pentru că acum, pe ultima suta de metri înaintea alegerilor de la primăria București, trebuia montate și ele, oriunde, numai montate să fie, fără vreo logică a utilului sau a unui simț estetic.
Cu sinusoidele furnizării de apă caldă ne-am obișnuit, ne gândim că dacă în sectorul 2 nu este, ar trebui să fie în 4 și ne frecăm mâinile că următorul week-end ne vine nouă rândul. Și dacă nu este nici weekend-ul următor, nu-i bai mare, să zicem, că oricum, încă e cald afară. Cu curentul e de-a v-ați ascunselea, că intră în vacanță fără preaviz și când apare să faci infarct de bucurie, nu alta. Deci, cu una cu alta, ce cade peste noi, cade, nu sunt șanse de remediere prea curând. Dar nu înțeleg, de ce se poartă pică pomilor de-i tot îngrădește virtuos și-i gătește la baza trunchiului cu pietricele albe sufocante, ce-i cu transformarea din temelii odată pe anotimp, a zonelor decorative din centrul intersecțiilor și alte asemenea ilogice reforme ale micilor spații verzi?
În aceeași notă de modernizare devastatoare de verde se cataloghează și strada de vizavi, de peste bulevard, care conduce către intrarea VIP a stadionului Lia Manoliu. „Impavelată” (a se citi împietrită), mai ceva ca baba Dochia, altădată eleganta stradă de cartier cu rond de trandafir pe mijloc, circulată de noi, copii pe bicicletă, este sufocată de mașini parcate la borduri „royale”, pe ambele sensuri de mers.
Mașina care circulă nu se vede din cauza celor parcate, iar bicicliștii nu au unde să tragă pe dreapta daca vreo mașină le stă în coaste. De depășit, nici gând, nu-i loc. Dintr-o stradă aerată, a devenit o machetă test de circulație auto, cu multe indicatoare inutile și stâlpișori care mănâncă din terenul potențial utilizabil. Zona parcării de mașini s-a lărgit, zona de circulație s-a restrâns. Cu greu ar mai încăpea un autobuz de sportivi către stadion. Ce să mai vorbim de valurile de oameni care curgeau altădată pe aceasta stradă la meci? În capete, într-o estetică hilară, trotuarele se lățesc în forme rotunjite, cu scurgeri spațioase de pavele de parcă umplerea trotuarelor a fost supradimensionata și a trebuit ca excedentul să fie consumat undeva. Mai mult, ambele capete sunt marcate de insulițe care inexplicabil ocupă și ele spațiu util circulabil. Bănuiesc că până la linia de tramvai s-or fi terminat.
Actualul primar general al capitalei, la depunerea candidaturii pentru un nou mandat, afirma cu îndrăzneală sfidătoare: “…pentru a continua ceea ce am început acum 4 ani: modernizarea Bucureștiului!”
Ba bine că nu! Ce continuare? Ce modernizare a Bucureștiului? Doamna primar general este chiorul și noi orbii, iar discursul dânsei este cel al chiorului în tara orbilor? Nu prea cred!! Nici măcar ce este început nu este clar, iar ceea ce toata lumea vede sau de ceea ce se împiedică nu este deloc în asentimentul multora să fie continuat!
Sigur, replica candidatului principalei grupări din opoziție s-a făcut imediat auzită: “…. trebuie să facem noi spații verzi, nu ca actuala administrație... “
De unde, de ne unde trebuie scoase oaze verzi. Poate ar trebui să începem cu Parcul Văcărești? Dumnezeu iți dă dar nu-ți bagă-n traistă. Nouă ne-a dat, chiar ne-a băgat în traistă, minune de eco-stufăriș în plin oraș. și de-atunci, am rămas cu gura căscată. În plină vară, pe traseul marcat din parc te simți ca-n inima Dobrogei, totu-i uscat de-o parte și alta a potecii, într-o picoteală totală nu vezi picior de pasăre din cele marcate pe tăblițe și cu greu mai deosebești plantele indicate de buruienile invadatoare. Pe când o gestionare eco-turistică a darului primit?
Dinăuntrul parcului, se văd, însă, frumos proiectate pe fundal, blocurile înalte nou ridicate, de la marginea bulevardului. Aduce cu imaginea unui oraș inteligent (smart city). Pe când și la noi așa ceva, măcar din punctul de vedere al unei infrastructuri verzi, prietenoase cu locuitorii care să contracareze prin puterea plantelor încălzirea orașului? Pe când soluții verzi pentru a-l răcori? Un obiectiv care nu si-ar pierde ambiția pentru cel puțin o serie de cinci candidaturi la primăria capitalei. Dar putem fi mai optimiști? Că la mine tocmai a venit apa caldă. Ooo, dulce minune!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Este clar ca este nevoie de o schimbare a conduceri actuale, dar in acelasi timp bucurestenii trebuie sa fie convinsi ca Nicusor Dan nu va putea sa faca minuni si la inceput poate va trebui chiar sa ia anumite decizii nepopulare, care va supara multa lume pe termen scurt, dar necesare pentru termen lung. Ca sa fie bine in Bucuresti va trebui sa fie mai rau o perioada si nu peteceli cum s-a intamplat pana cum.
Aici, toti primarii au facut multe compromisuri pentru a-si asigura un potential succes in urmatorul mandat. Sunt foarte curios cum va proceda Nicusor Dan si cei care il sustin.
Intr-o alta ordine de idei, daca guvernantii Romaniei vor lua vreodata in serios, dezvoltarea regionala cu o descentralizare a unor activitati economice, publice si chiar si politice combinat cu o devoltare a infrastructurii ca sa permita o dezvoltare economica a tuturor regiunilor, atunci si Bucurestiul va beneficia de o "gura de aer" pentru ca se vor reduce considerabil migratia economica catre capitala.Aici este un subiect destul de complex pentru ca guvernul Romaniei trebuie sa renunte la controlul regiunilor si sa ne le mai considere colonii ale capitalei, cum este acum. Eu cred ca am ajuns aici, in principal pentru ca nu s-a dorit dezvoltarea regiunilori, altfel nu inteleg cum de nu s-a putut sa se construiasca o autostrada care sa treaca muntii, eu cred ca nu s-a dorit. Suntem in secolul 21 si in EU se discuta despre regiuni. Nu mai putem continua cu ipocrizia de a ne ascunde in spatele Consitutiei cu statul national unitar, etc. , ci sa asiguram conditiile ca toata tara sa se dezvolte, nu numai capitala.
Am trecut pe acolo, în drum spre mare, și deși blocurile nici măcar nu sunt pline, judecând după anunțurile de pe siturile imobiliare, o bandă de pe splai a devenit deja parcare.