Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

GENERAȚIA B. Ariel, de la bloggerul exmatriculat, la o afacere de 160.000 de lei pe an. „I am happy”

Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Cu o bicicletă și un rucsac, Ariel Constantinof pornea de la zero, la 19 ani, o afacere care după șase ani a ajuns la aproape 160.000 de lei pe an. Singura sa investiție a fost de fix 11 euro, în cumpărarea unui domeniu de internet. Site-ul și l-a făcut sigur, într-o noapte: „era singurul lucru pe care știam să îl fac”.

Așa a dat drumul la „Tribul”, care acum funcționează ca un ONG ce își propune să promoveze pedalatul și oferă servicii de curierat pe biciclete. Cei 11 angajați ajung în lunile bune să facă până la 900 de livrări pe lună. Într-un București sufocat de trafic, o afacere de genul acesta merge ca pe roate. Livrează „tot ce încape într-un ghiozdan și nu este nici viu, nici mort și nici ilegal”. Printre clienții lor se numără L’Oréal, Aqua Carpatica și Mio Bio.

„Scopul nostru nu este să mă aleg eu la final de an cu tone de bani, ci să rezolvăm o problemă socială, aceea a promovării transportului alternativ și a reducerii poluării din București”, spune pentru Republica.ro Ariel Constantinof.

„Exmatricularea a fost momentul zero al carierei mele”

Primii săi bani - 100 de dolari - i-a câștigat când era în clasa a șasea când a făcut un site pentru o editură. Spune că este omul care trăiește din datul cu părerea pe internet, punând pe picioare mai multe site-uri, între care blogul său arielu.ro unde cele mai citite articole au între 15.000 și 65.000 de vizualizări. La 15 ani avea deja un blog în care povestea cu umor și ironie, dar „100% real”, tot ce se întâmpla la școala privată unde învăța – Lauder-Reut - și de unde avea să fie exmatriculat tocmai din cauza postărilor sale pe blogul personal, eveniment pe care îl consideră „momentul zero al carierei”.

„Am fost dat afară pentru că povesteam în mod foarte sarcastic ce se întâmplă în școală. Nu era nici o postare în care jigneam. Comparam școala cu un penitenciar de maximă siguranță. Râdeam de bodyguardul care nu ne lăsa să plecăm din școală, deși era ora de plecare, povesteam cum colegii mei au scos ușa din balamale și când a intrat profesoara i-a căzut ușa în cap”, își amintește Ariel.

Din tipul timid, fără prea mulți prieteni, a ajuns brusc să fie plăcut de colegi „Vorba că eu scriu chestiile astea pe blog s-a dus până la profesori și director. Odată cu exmatricularea, am apărut în toate ziarele”, povestește fondatorul Asociației Tribul.

Este convins că cel mai tare lucru care i s-a întâmplat în viață până acum este faptul că a fost exmatriculat în clasa a 9-a, pentru că în final a ajuns să aibă mai multă încredere în el.

„Dacă nu se întâmpla asta sunt convins ca viața mea avea un alt curs. Mie mi se pare că am o viață foarte frumoasă. I am happy as a person. Sunt fericit așa cum sunt și cine sunt”

Crede că toate lucrurile de până acum din viața lui nu aveau loc dacă nu avea un blog. „Cu siguranță dacă nu aveam un blog nu aș fi fost exmatriculat. Exmatricularea m-a schimbat mult ca persoană, m-a făcut să am multă încredere în mine. Acesta mi se pare punctul zero al carierei mele, nu știu ce fel de carieră este aceasta a mea”, crede Ariel.

„Am pornit o afacere nu pentru că sunt bogat, ci pentru că vreau să fac un ban legal”

Pe la sfârșitul lui 2010 a început totul. Avea fix doi clienți – tu.ro și miobio.ro - pe care îi contactase pe email. A lucrat la limita legalității.

Avea doar 3-4 livrări pe zi. „Site-ul funcționa bine, îl promovam și pe blog, aveam două telefoane, din care unul de dispecerat. Eu răspundeam, eu veneam la livrare. Ieșeam de 2-3 ori din casă și făceam livrări. Profitul era pe atunci de fix 7 lei ilegali, era infim pentru cât munceam”, povestește el începuturile carierei sale la Tribul.

În scurt timp au început să apară noi livrări și primul om pe care l-a implicat în afacere a fost tatăl său. Apoi a venit iarna și s-au oprit. „Pentru mine proiectul era destul de finalizat, îmi dovedisem că pot și eram gata să trec mai departe. În primăvara anului următor, în 2011, m-a sunat persoana care deține miobio.ro și m-a întrebat când pornim iar livrările căci ea are nevoie de noi. Atunci m-am simțit foarte încurajat. M-am dus la asociația maimultverde.ro a lui Dragoș Bucurenci. L-am întrebat dacă pot să îmi duc proiectul sub asociația lui pentru că eu nu am bani să îmi fac asociație. Asta s-a întâmplat, am lucrat cu contabila lor, cu care lucrăm și azi, sub asociația maimultverde.ro”, spune Ariel.

A început cu cinci bicicliști. Pe unul dintre ei îl cunoscuse la marșurile pe biciclete organizate prin blogul său.

Trei ani și ceva, până în 2014, au funcționat sub asociația maimultverde.ro, apoi Ariel a înființat ONG-ul Asociația Tribul. Curierii pe bicicletă din Tribul sunt plătiți la comision.

De la primirea comenzii prin email și până la livrare durează două ore. Prețul de livrare este de 22 de lei pe pachet.

Ce îl enervează cel mai tare. „Mă enervez de fiecare dată când văd mașini parcate pe trotuar, iar eu ca pieton nu am pe unde să trec. Asta mă scoate din sărite mai mult ca orice. (Într-un scenariu ipotetic propus de Republica.ro, dacă ar fi primarul Capitalei – n.n) aș încerca să găsesc o soluție ca trotuarele să fie libere”.

Despre bani. „Am pornit o afacere nu pentru că sunt bogat, ci pentru că vreau să fac un ban legal, pornind de la zero. Societatea actuală vede lucrurile invers, că oamenii bogați au afaceri, dar ar trebui să fie invers, că oamenii ajung bogați pentru că au făcut niște afaceri, au făcut niste lucruri”.

Despre pedalat. „Vreau să promovez pedalatul și să investesc prin Tribul în creșterea pedalatului. Odată ce oferi infrastructura pentru a pedala, oamenii vor pedala”.

* Sfaturi pentru tinerii ce vor să înceapă o afacere. „Primesc multe mesaje de la tineri din toată țara. Mă intreabă dacă pot să îi sfătuiesc cum se face curieratul pe biciclete. Le spun să nu o facă pentru bani. Dacă pornești de la ideea că faci această afacere și te îmbogățesti te înșeli. Pentru mine tot timpul drive-ul personal care a dus mai departe Tribul a fost cel de a crește numărul de persoane care pedalează”.

Concurență. În ultimii doi ani au apărut încă 3 firme de curierat pe biciclete.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Liviu check icon
    Puteti sa imi explicati si mie cum livreaza 11 biciclisti 900 de colete pe zi?

    Daca ei reusesc asta, atunci pe strazile pline de „piste pentru biciclete” din Bucuresti, are loc un fenomen foarte straniu, demn de Dosarele X - 11 angajati, inarmati cu biciclete si rucsacuri, sfideaza orice limita, livrand 81 de colete /de persoana/ zi.
    Scopul acestor articole, dupa cum mentionati si dvs., este sa ajutati tinerii „ sa isi ia destinul în propriile maini, sa intre in afaceri, sa riste ”. Totul suna bine, nu? Bun, dar ce facem cand ceea ce prezentati se dovedeste a fi fals, ceea ce prezentati nu reprezinta realitatea de zi cu zi, nu prezentati intregul context.
    „Daca ei pot, eu de ce nu as putea” , asta spun majoritatea tinerilor care citesc articolele din „Generatia B”. Nu faceti altceva decat sa vindeti iluzii. Succesul in afaceri depinde foarte mult de cunostintele si abilitatile tale antreprenoriale, de contextul economic, de investitia initiala, de idee, de planul de afaceri, etc.

    Acest gen de articole ar trebui sa fie marcate ca publicitate.

    Informatiile si datele prezentate de dvs.:

    Un ONG promoveaza pedalatul si ofera servicii de curierat pe biciclete.
    Venituri: 160.000 lei/ an
    Nr. angajati: 11 (toti livreaza?)
    Timpul de livrare: maxim 2 ore.
    Pret: 22 lei /colet.
    Nr. maxim de colete livrate pe zi, in lunile bune: 900.
    Cum se face livrarea? Livrarea se face cu o bicicleta si un rucsac.
    900 pe zi/ 11 angajati = 81 livrari/per angajat/pe zi.

    • Like 0
    • @ Liviu
      Liviu, a fost o greșeală la redacatare, cu siguranță nu era vorba de 900 de livrări pe zi, ci pe lună. M-am autosesizat și eu și am anunțat și s-a făcut corectura.

      Puteai să-ți dai singur seama că cele 900 de livrări pe zi sunt o greșeală de redacatare pentru că ai citit informația cu "lunile bune". În rest... Cred că ești puțin negativ. Și-mi pare rău că gândești chiar așa. Dacă ai întrebări specifice despre ce facem noi la Tribul aș fi mai mult decât încântat să-ți răspund public sau privat. :)

      Salve!
      • Like 0
    • @ Ariel Constantinof
      Felicitari, Ariel ptr ceea ce tu ai realizat. Ceea ce stiu este ca ti-am citit si cartea! Succes in ceea ce faci tu!.
      • Like 0
  • Solutia este sa ajunga cat mai putine masini in trafic: banda unica #ratb1.
    fb.com/speedupb
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult