Foto: Profimedia
Ați observat că de câteva zile bune, fostul candidat Georgescu vorbește diferit? Are alt ton. Altă mimică. Parcă e altcineva. Căci atunci când ni s-a arătat după anularea alegerilor, vorbea ca un om bun. Care nu voia, Doamne ferește, să pățească ceva copiii ăia care protestau în Piața Universității. Care nu voia să ne incite la vreo revoluție, la vreo luptă intestină, la vreun fratricid, deși ne chema la urne să votăm într-o zi în care nu erau alegeri. Iar când mergea în emisiunile care i-au clădit soclul, ne spunea lucruri frumoase despre țară, neam și Dumnezeu, pe un ton liniștit, calm, numai bun de ascultat înainte să adormi.
Dar sunt câteva zile bune de când fostul candidat Georgescu nu mai pare el însuși. În cazul în care “el însuși” era acela care ne vorbea pe rețelele de socializare din propria bucătărie la începutul acestei povești din care nu prea găsim acum ieșirea. A început prin amenințarea șefilor și foștilor șefi ai unor servicii secrete. În direct, la televizor. Ca să flexeze, a dat și niște informații pe care spunea că le are de la băieții din interiorul sistemului, care îl susțin și îl ajută. Tonul era atunci schimbat. Cuvintele erau mai grele decât de obicei. Erau avertismente clare, care amintesc de cele pe care ți le spune, printre dinți, infractorul pe care îl cam deranjezi. Și nu mai era despre pace și unire, ci despre șantaj și amenințare.
Astăzi s-au făcut descinderi la șeful lui de campanie, un fost jurnalist care și-a făcut agenție de publicitate, pe stilul atâtor alte povești de succes ale lucrătorilor din presa românească. Georgescu a reacționat din nou. Cu tonul acela schimbat, care te face să te simți în nesiguranță.
Căci nevoia de tătuc e încă vie în inima acestui popor. Dar tătucul care te amenință printre dinți sau care îți spune pe o voce joasă că nu mai e de joacă poate deveni tătucul care te bate. Și atunci te mai gândești. Căci azi Georgescu îl numește pe Predoiu “milițian”, ceea ce poate nu ne deranjează pe toți, dar solicită “imperativ” oprirea unei anchete penale. Solicită “imperativ” oprirea legii. Că altfel… Și iar îl vezi pe tătucul care îți zice că “altfel” s-ar putea să scoată cureaua.
Călin Georgescu nu mai poate să joace teatru. A mers o vreme cu pacea, cu reptilienii, cu Dumnezeu, cu unirea, dar nu mai e timp pentru povești de adormit copiii. E punctul culminant al poveștii, când personajele nu se mai prefac. Că nu mai au luxul ăsta, văzând la orizont epilogul. Și atunci nu mai are rost să vorbești calm și sacadat, ca și cum ai spune un basm sau o incantație ca să vrăjești poporul. Trebuie să redevii tu însuți. Că nu poți lupta cu adevărat decât îmbrăcat în propriul tău caracter. Și iată cum în aceste zile îl putem, în sfârșit, vedea pe Călin Georgescu. Așa cum e el. Nervos, agresiv, nerăbdător, tiranic, grobian, nepoliticos, prost crescut, speriat. Pentru că, așa cum noi ne-am pierdut speranța, și Georgescu și-a pierdut răbdarea cu noi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Citez: " Reinstaurarea cultului muncii din plăcere" . Asta este una din masurile precise ale acestui personaj.
Eu nu am vazut o adaugire de cuvinte care sa se dusmaneasca intre ele , asa mult. Este evident ca ideile individului sunt mult mai dictatoriale decat prezentarea zen a cuplului. Ca sa nu mai vorbim de anturaj , mercenari , propagandisti fara scrupule si dilii.