Germania: Împrumuturi de 550 miliarde de euro pentru companii, destinate amortizării efectelor coronavirusului. Ministrul Finanțelor: „Aceasta este bazooka”. Fond de 50 miliarde pentru micii antreprenori

Foto Guliver/Getty Images

Germania va acorda companiilor, prin banca de stat KfW, împrumuturi de până la 550 de miliarde de euro, pentru a-și proteja angajații în contextul crizei Covid-19 și pentru a supraviețui pandemiei.

Ministrul german al Finanțelor, Olaf Scholz, ca răspuns la acest ajutor, a spus: „Aceasta este bazooka. O folosim pentru a face ceea ce este necesar. Vom verifica mai târziu pentru a vedea dacă avem nevoie de arme mai mici", a adăugat ministrul, scrie Financial Times, citat de Business Today.

Publicația notează că pentru susținerea micilor antreprenori și a liber profesioniştilor - artiști, muzicieni, fotografi - statul german are pregătite fonduri de 50 miliarde euro, bani care vor fi acordați ca granturi, precum și drept linii de finanțare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Germania: Împrumuturi de 550 miliarde de euro pentru companii, destinate amortizării efectelor coronavirusului. Ministrul Finanțelor: „Aceasta este bazooka”. Fond de 50 miliarde pentru micii antreprenori

Breakfast & brunch în comunism | Pentru cei nostalgici și tinerii care tânjesc la dictaturi și alte tâmpenii pe care nu le-au trăit: Știți cam cum decurgea o dimineață înainte de '89?

Noaptea trecută, mama mi-a vorbit pentru prima oară despre o amintire cumplită din copilărie: „- De asta am vrut să faceți voi școală cu orice preț. De asta…”

De ce sunt pesediștii pretenarii specialilor din Justiție. PSD ține cu dinții de pensiile speciale, chiar dacă decizia asta îl trimite direct în groapă. Sau în brațele AUR

„Ce mare lucru a scos la lumină documentarul Recorder?!” Despre logica lui „doar 1 la sută probleme”

Tata, care lucra în turism, era la masă cu doi bărbați îmbrăcați în costume negre și atunci mi s-a năzărit mie să-i spun: „- Tată, dă-mi și mie 5 mărci!” Era în 1987