Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ghici cine a revenit în Carpații Meridionali, la 200 de ani după dispariția lui din România?

Adoptă culorile zimbrului

photo icon Zimbrul este cel mai mare mamifer terestru din Europa, dar, în prezent, este mai rar ca un rinocer negru. Sursa: Culori pe cale de dispariție

Zimbrul este cel mai mare mamifer terestru din Europa. Specie protejată și vulnerabilă, zimbrul a dispărut din aproape toată Europa, inclusiv din România, în secolul al XIX-lea, din cauza vânătorii excesive și a lipsei de habitat. Din 2012 însă, WWF lucrează împreună cu alte ONG-uri și cu localnici pentru a reface populația de zimbri sălbatici din România, în Munții Țarcu și Munții Poiana Ruscă. În acest moment, în cele două nuclee de reintroducere există aproximativ 50 de zimbri liberi, atent supravegheați de rangeri - localnici din Armeniș și Poieni - împreună cu echipa WWF-România. Ei sunt prezenți în teren, monitorizând deplasările, nutriția și starea de sănătate a zimbrilor și intervenind în funcție de situațiile care apar.

Zimbrul este un arhitect peisagist veritabil. Consumă cu preponderență iarbă, dar și scoarța de copac, poame. Se organizează în grupuri formate din femele și mai puțini masculi, grupul fiind condus de o femelă mai în vârstă. Prin acest comportament, simpla prezență a zimbrului face mai multe decât crezi pentru natură: zimbrul contribuie la fertilizarea pajiștilor, formează zone de luminiș, răscolește nisipul și noroiul și contribuie, astfel, la menținerea unei diversități biologice ridicate.

„Zimbrii sunt animalele mele preferate mai nou... sunt atât de mari, au o culoare frumoasă și ochii mari. Îmi place să învăț despre ei”, ne povestește Ionela, elevă în Școala Gimnazială din Armeniș. Aceasta este una dintre cele cinci școli în care WWF, alături de alți parteneri, a inițiat cluburile Tineri Activi pentru Natură și Zimbri, în zonele de reintroducere a zimbrilor în sălbăticie. Ionela ne mai spune că pentru ea nu există loc mai frumos decât pădurea unde poate să se refugieze după prea multe teme, să vadă și audă atât de multe animale, să vadă anotimpurile trecând. Este una din cei peste o sută de copii care atunci când pleacă spre casă din curtea școlii atenționează oamenii care aruncă gunoaie pe jos, care le spun părinților să stingă lumina sau să folosească sticlele de plastic precum stropitori sau ghivece în loc să le arunce.

Alătură-te campaniei Culori pe cale de dispariție și adoptă culorile zimbrului, pe www.culoripecalededisparitie.ro. Cu ajutorul tău, WWF va putea continua să aducă zimbri pentru a reface populația de zimbri sălbatici din România și să le monitorizeze comportamentul și starea de sănătate, prin observare directă și localizare prin GPS cu ajutorul rangerilor. De asemenea, va sprijini comunitățile locale în dezvoltarea oportunităților de turism care pot ajuta economia locală și pot reduce presiunile pe resursele naturale.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Faina informatie,
    Pacat ca nu o citeste mai nimeni...
    Lumea e mai preocupata de cancan-uri...
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

„… Pînă în ziua de azi mă tot gândesc că am cucerit-o pe Lena nu prin calitățile mele, ci datorită faptului că, atunci cînd toate celulele au fost montate pe panouri și marginile cubului microelectronic deveniseră o împletitură de sîrmulițe de diferite culori, la întrebarea ei dezorientată:

Citește mai mult

dr ROXANA VOICA

Cuvântul „sănătos" și-a pierdut, treptat, orice conținut. A mânca sănătos a ajuns să însemne orice: piftie ca sănătate curată, un covrig cu banană dimineața, un suc de portocale la micul dejun. Fiecare are propriile mituri nutriționale, moștenite din familie sau preluate din anturaj și rețelele sociale. Puțini ajung să le pună cu adevărat sub semnul întrebării. Asta pentru că nimeni nu ne-a explicat, cu adevărat, ce se întâmplă în corpul nostru atunci când mâncăm.

Citește mai mult