Premierul Cîțu anunță că vrea oprirea hemoragiei din sistemul bugetar. Adică scurgerile de bani fără acoperire în produse și servicii.
Pandemia pune în evidență o inechitate veche de 30 de ani între firmele de stat și cele private. În vreme ce firmele private, funcționând în regim de piață concurențială, sunt lovite de evoluțiile economico-sociale rele, cum e pandemia, sectorul de stat năzuiește să rămână neatins. Salarii, sporuri, supersporuri, indemnizații, pensii, trebuie să fie mărite, ca și cum nimic nu se întâmplă, sub lozinca „Ce treabă avem noi cu pandemia?”.
Da, în ceaușism, bugetarii, adică toți cetățenii, n-aveau treabă cu ce se petrecea pe glob. Salariile, ca și prețurile, erau stabilite de partid, nu de piață, n-aveau legătură cu starea economică a României. Dacă guvernul Cîțu ar proceda așa în condițiile de azi, rezultatul ar fi îmbrâncirea României către incapacitate de plată, faliment de țară.
Aflați și:
Iar sporurile... Cu excepția celor clar justificate de stresul și periculozitatea reale ale muncii prestate, ele sunt un truc din comunism. Potrivit doctrinei, în dictatura de stânga nu era voie să existe diferențe prea mari între lefurile cele mai mici și cele mai mari. Și atunci, pentru că principiul „Noi suntem mai egali decât voi” trebuia să funcționeze, se dădeau sporuri, indemnizații „speciale” pentru „cadrele cu munci de răspundere”. Ele s-au perpetuat până în ziua de azi, fără justificare în muncă.
Așa se face că toate analizele de profitabilitate pe firme de stat și private indică faptul că principala producție a celor de stat o constituie pierderile, mult mai mari decât în cazul celor private. În ceaușism nu conta dacă o fabrică lucra în pierdere, totul se topea în „oala” comună a bugetului, iar oamenii își luau salariile. Acum, înseamnă o nedreptate flagrantă ca o companie cu datorii, subvenționată masiv de stat, să dea salarii net superioare sectorului privat, cum vor sindicaliștii de la Metrorex.
Dacă e să sintetizăm în două fraze boala economico-financiară veche a României, acestea sună așa: „În România capitalistă, nu avem capitalism de stat. Sectorul bugetar rămâne comunistoid”.
Pentru cei care au trăit decenii în comunsim, privat înseamnă capitalist, iar stat înseamnă tot ceva comunist. Nu e conștientizată noțiunea de capitalism de stat. Există capitalism privat și capitalism de stat. Într-o țară de piață liberă, companiile de stat trebuie să funcționeze pe criterii de rentabilitate, aidoma celor private, doar că managerul e statul.
Prin urmare, măsurile anunțate de premierul Cîțu sunt necesare și trebuiau aplicate de mult, dinainte de pandemie. Dar sunt ele și drepte?
Ce zic oamenii când guvernul Cîțu taie vouchere de vacanță, indemnizații de hrană, reduce gratuitățile de transport pentru studenți, mărește pensiile doar cu rata inflației și, în schimb, se spală pe mâini de pensiile speciale monstruoase, pe care le împinge în Parlament, unde puterea și opoziția se vor bate care dintre ele să le desființeze până la Sfântul fără moaște, Stântu-Așteaptă?
Și poți să vorbești de eficientizarea concurențială a sectorului de stat fără să-ți crape obrazul, când „nepoatele” liberale sunt plantate prin tot bugetul, nu numai la Apele Române Bârlad sau în administrația Spitalului din Cluj?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
