Sari la continut
Sustenabilitate

Gunoaiele care ne înconjoară: unde începe responsabilitatea și se termină indiferența? #fărăgunoaie

Petiția fără gunoaie

Foto: Profimedia Images

La stop la Dimitrov, indiferent din ce direcție vii sau la ce oră treci pe acolo, stai mult. Iar dacă închizi telefonul, dai muzica mai încet și ești atent la ce se întâmplă în jur, ai amara oportunitate de a vedea un adevărat „serial” al vieții aglomerate de oraș… cu griji, claxoane, nervi și fețe obosite.

Și nu e zi sau oră în care sa nu vezi și un „erou” negativ al acestui serial, cum nepăsător scapă un muc de țigară sau un ambalaj pe geam. E lumea lui.

Încerci să-i reproșezi ? Poate! Dar riști să fii scuipat și înjurat în timp ce bagă în viteză și demarează din fața ta. Am încercat asta și cert nu este o soluție. Cel puțin nu așa.

Ca Dimitrovul la care fac eu referire, sunt multe intersectii în România, dar nu e despre ele și nici despre aglomerație. Spun asta pentru că ambalajul în cauză l-am găsit în mijlocul munților, în mijlocul apei și îl găsesc săptămânal chiar pe strada de țară pe care stau.

Îl strâng și el reapare într-un ciclu interminabil. Adus de vânt sau scapat de un „erou” necunoscut.

Cred cu tărie că soluția este responsabilitatea. Modelată de emoție, regulă și pedeapsă.

Sunt antreprenor și om de comunicare de mulți ani. Și deși știu că publicitatea este în principal despre consum, mai știu că dincolo de vectorii „nevoie” sau „statut” care fac vandabil un produs sau un serviciu, consumul are la bază adevăruri de consumator. Și aici stă tensiunea.

Pentru că dacă responsabilitatea se cultivă sau se impune la nivel de consumator, numărul gunoaielor ce par să ne înconjoare, sufocându-ne, se va diminua. Cu exemple singulare ei pot lupta, dar cu mulțimi e mai greu. Poți ignora un om dar e mult mai dificil să o faci cu 20. Iar dacă emoția și bunul simț nu funcționează, intervine regula. Apoi pedeapsa.

Evident, dacă este aplicată, și aici intervine responsabilitatea autorității.

Practic, dacă ai ajuns până aici în acest articol, este imposibil să nu simți la fel: astăzi gunoaiele sunt aproape imposibil de ignorat, indiferent unde stai sau unde ai sediul.

Și dacă ești tentat să spui că este obligația autorităților de a curăța, gândește-te că acolo sunt tot oameni, consumatori, parteneri de trafic și plimbare. Dacă pe ei nu-i schimbi, e greu de schimbat ceea ce fac sau aplică.

Cu ei împărțim spațiile comune, de aici trebuie reîncepută construcția responsabilității. Fie cu emoție, regulă sau pedeapsă.

Știu, nu ne asumăm responsabilitatea pentru ce este dincolo de gardul nostru. Ne-o poate spune orice sociolog sau un antropolog, mai ales despre români. E o trăsătură culturală, aparent balcanică, o urmă lăsată poate de comunism, dar ce mai contează originea când vorbim despre prezent: efectele fenomenului ne afectează, ne influențează starea și sănătatea, psihică și fizică.

Dincolo de dreptul garantat de Constituție (Art. 35 – Dreptul la mediu sănătos) de a trăi într-un oraș curat, datoria noastră de cetățeni, pe lângă a pune gunoaiele în coș este și de a rezolva problemele noastre, ale tuturor. O datorie socială din care nu avem direct de câștigat, dar totuși avem cu toții un mare avantaj: de a crea o lume un pic mai bună în care să ne placă și mai mult să trăim. 

Și după ce rezolvăm cu noi, putem spune că orice cetățean ar trebui să ceară guvernului să îl respecte.

Responsabilitatea începe cu noi, cu vecinul, cu toată strada, firma sau cartierul, apoi urmează și autoritățile.

Nu o să muți munții, dar e un mic efort care se viralizează. Uite, din responsabilitate și dorința de a schimba ceva, noi ne-am adunat câțiva naivi, oameni simpli, business-uri și ONG-uri și am creat petiția Fără Gunoaie. Mii de persoane deja au semnat-o. 

Pentru România, al cărui prim pas este să învețe să nu mai fie indiferentă…

Apoi să facă ceva!

Dacă vrei și consideri util să o semnezi și tu, fă-o, și-ți mulțumesc de pe acum.

#faragunoaie 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Doar prin exemplul personal, petiții, voluntariat pentru adunatul gunoaielor și lăsat restul în seama autorităților NU se va schimba nimic. Trebuie să ne asumăm riscul de a-i atenționa pe loc pe acei indivizi (puțini la număr și, culmea, tot ei cu gura mare) care maculează străzile, parcurile, munții, mediul în general. Pentru că autoritățile nu pot fi omniprezente, pentru aplicarea regulilor. Numai presiunea celor mulți îi va disciplina pe nesimțiți.
    • Like 1
  • Nume check icon
    Si cu petitiile acestea parca este mai mult o moda decat scopul in sine, dar daca aceasta este metoda sa incepem sa ne civilizam si sa ne dezvoltam un spirit civic si usor usor sa incepem sa ne pese de comunitate si de tara atunci asa mergem inainte. Pacat cu spiritul celor sapte ani de acasa a cam disparut in Romania.
    In sfarsit, revenind la gunoaie, cred ca este mult mai important sa vedem cum putem sa ii educam sau cum sa ii penalizam pe cei care produc gunoaie si mai putin ca statul sa isi faca datoria sa colecteze gunoaie. Daca nu avem gunoaie sau de fapt gunoaie mai putine atunci avem mai putin de colectat.
    • Like 2
  • Nu stiu daca inca o petitie ajuta. Eu colectez selectiv si cand umplu trei saci de 120l ma duc la o firma de colectare cu ei pentru ca stiu ca vor recicla.
    • Like 2
  • Marta check icon
    Am semnat, dar nu îmi fac iluzii. Am un istoric prelung de scris la primării și agenții de mediu, de lipit afișe, de cules gunoaie.
    Nimic. Ca in poezia lui Visniec: "nimic.
    m-am gândit mai adânc, m-am concentrat
    cu ochii închiși: nimic"
    • Like 2


Îți recomandăm

Bloc operator Sanador

Când intri într-o astfel de „navă spațială” numai ca să o vizitezi, te gândești că următorul pas în tehnologie nu e foarte departe: specialiștii consultați în prezent de la distanță, prin videoconferință, vor fi prezenți în sală sub formă de hologramă. Sau, de ce nu- se vor teleporta pentru a-i asista pe colegii lor, când aceștia le solicită sprijinul.

Citește mai mult

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult