Grațian Mihăilescu bate lumea în lung și în lat în căutare de inspirație. Arta lui nu e din categoriile consacrate - muzică, poezie, pictură - , ci e o artă mai complicată, dar și mai subtilă în același timp - arta de a trăi în oraș.
Grațian are nervii tari, pentru că atunci când încerci să schimbi ceva în structura și dinamică a orașelor din România, te lovești de birocrația locală. În ziua în care am făcut interviul era răvășit de neseriozitatea cu care unii decid să abordeze lucrurile. L-am văzut întristat și l-am întrebat de ce rămâne în România, de ce nu face ce știe să facă undeva pe afară, unde expertiza lui contează și mai e și bine plătită. Mi-a zâmbit, nu i-a trecut prin cap să facă asta în altă parte, pentru că aici e nevoie. Mare! aș adăuga eu.
Grațian Mihăilescu este fondatorul UrbanizeHub, o comunitate globală de experți pasionați de dezvoltarea orașelor într-un mod sustenabil și inteligent.
UrbanizeHub are o abordare integrată, cu subiecte variate ce țin de mediu, transport, regenerare urbană, incluziune, tehnologie și inovare, și colaboratorii de pe diferite continente fac din UrbanizeHub să fie unul dintre start-upurile de succes, lansate în România.
Grațian Mihăilescu este expert, consultant cu experiență de peste 10 ani la nivel național și internațional, specializat în studii europene, relații internaționale și dezvoltare durabilă.
- Sănătatea este strict legată de felul în care interacționăm cu orașul, felul în care ne deplasăm sau obiceiurile pe care le avem atunci când îl utilizăm.
- Sunt studii care ne arată că prevenția de cancer este legată de cât de sănătos este un oraș, cât de pietonalizat este acesta.
Ce înseamnă comunități inteligente?
Majoritatea orașelor inteligente au comunități inteligente, înseamnă că oamenii care trăiesc acolo au un anumit nivel de educație, de implicare civică, țin la orașul respectiv. Există patriotism local care îi stimulează pe oameni să se implice în viața orașului, în viața cartierului. Cu cât oamenii sunt mai inteligenți și au acces la tehnologie, cu atât viața în orașele în care trăim e mai frumoasă și mai sustenabilă. Eu aveam în spate studii legate de dezvoltare locală, studii europene și lucrasem în sectorul non-guvernamental colaborând cu diferite asociații, instituții, lucrând fie la Bruxelles, fie în România. Am stat și m-am gândit ce să fac mai mult, să stârnesc o mișcare și practic aici am ajuns să facem UrbanizeHub.
UrbanizeHub este o comunitate de oameni pasionați de viitorul orașelor; încercăm să atragem expertiză din diferite domenii și să o traducem într-un limbaj mai accesibil, să promovăm exemplele de bune practici care pot stimula orașe.
Voi practic veniți cu exemple de bune practici și le și implementați sau doar oferiți soluția și cine implementează?
Noi avem și proiecte pilot, chiar astăzi am avut o predare la un proiect pe regenerare urbană de spațiu pietonal într-un oraș industrial care se transformă.
Poți să ne spui în ce oraș?
În Reșița, orașul meu natal. Mai devreme am discutat și cu sectorul 2, pentru a aplica la un proiect Horizon, de cercetare, inovare pe tot ce înseamnă orașe verzi și o să spunem mai încolo de ce sectorul 2. Lucrăm cu diferite orașe, cu diferite primării, dar focusul la noi nu este doar pe administrație, avem și start-up-uri cu care colaborăm, companii multinaționale pe care le ajutăm să facă diferite proiecte pilot. Încercăm să fim cât mai sustenabili din punct de vedere al colaborărilor și sustenabili noi ca nevoie financiară, pentru că dacă nu o gândești ca o chestie mai amplă, atunci nu ai cum să evoluezi ca proiect.
Despre cineva cu background-ul tău te-ai fi așteptat să nu se întoarcă în România, ți-ar fi fost mult mai ușor să fii undeva în țările nordice și să faci lucrurile acestea. Totuși ce te-a făcut să vii acasă? Vezi o oportunitate aici, chiar crezi că se pot schimba lucrurile?
Da, cred că este o oportunitate. În primul rând, e vorba de familie, de prieteni și de emoțiile care te leagă de anumite locuri. De aceea de fiecare dată nu există un live, un podcast sau o emisiune în care să nu zic ceva despre Reșița. Practic te leagă niște emoții de locurile în care te-ai născut, niște sentimente pentru oamenii care încă mai trăiesc acolo și faptul că pui o cărămidă la construcția acelor orașe înseamnă că tu ca om te faci util în țara ta. Bineînțeles că ai putea fi util și în altă țară și nu ai avea atâtea dureri de cap. Cineva îmi spunea mai devreme că sunt masochist că aleg să lucrez cu administrația.
Foto: Profimedia Images
Se vorbește foarte mult despre orașe sustenabile și orașe verzi, smart. Eu nu prea înțeleg care este diferența și dacă există o diferență între ele.
Orașele smart sunt orașele sustenabile, care reflectă calitatea vieții. Orașe cu transport public modern, eficiente din punct de vedere energetic, cu spații verzi, lipsite de poluare. Un oraș smart este acela în care administrația este deschisă și lasă cetățenii să se implice în diferite proiecte ce țin de viitorul orașului.
Nu se prea potrivește cu ceea ce spuneai despre locuitori inteligenți și orașe smart.
Componenta de cetățeni implicați este una dintre componentele de smartness. Dacă există această colaborare între administrație și comunități; dacă administrația este deschisă la propuneri din partea comunităților, de multe ori primăria nu mai trebuie să facă anumite lucruri, pentru că le fac comunitățile, ar trebui să fie doar un facilitator și să bugeteze anumite acțiuni prin bugetare participativă sau prin finanțarea unor ONG-uri. Ceea ce înseamnă ca cetățenii respectivi să contribuie la buna stare a orașului prin diferite proiecte pilot, fie de înverzire, fie pe calitatea aerului, fie pe diverse programe educaționale. Un oraș smart este acela în care administrația este deschisă și lasă cetățenii să se implice în diferite proiecte ce țin de viitorul orașului.
Eu observ o sleială civică, oamenii nu se mai implică. Înainte de pandemie mi se părea că era mai mult entuziasm, mai multă efervescență în zona aceasta. Apăreau tot felul de grupuri de inițiativă civică în cartiere care aveau diverse acțiuni, care făceau lucruri, mișcau cumva lucrurile. Încercau să lucreze cu primăriile, nu prea mai văd lucrul acesta întâmplându-se. Ce crezi că se întâmplă în momentul acesta în București?
Probabil poate fi și o stare de apatie, însă zilele trecute mă uitam pe un site al unei primării și observam proiectele de bugetare participativă care au fost implementate. Era site-ul făcut foarte friendly, un oraș mare din România. Vedeai cât la sută din proiectul bugetat anul trecut este implementat. Unele erau 30%, altele 60%, unul singur 90%. Sunt curios cum va fi în acel oraș următorul val de bugetare participativă, este important ca administrația să vină în întâmpinarea cetățenilor. O parte din cetățeni sau din ONG-uri au devenit așa apatice din cauza faptului că nu au văzut neapărat o schimbare la nivel administrativ. Administrația tot timpul ar trebui să aibă responsabili în cadrul unor birouri care să stimuleze comunitatea să se implice, pentru că nici aceasta de multe ori nu are puterea și energia să vină spre administrație și îți dau un exemplu. Era cât pe ce să facem un contract cu o altă primărie din România, pe bugetare participativă, pe care să-i ajutăm să stimuleze, fiind un oraș micuț și neatractiv. Orașele sunt și ele unele mai sexy, unele mai puțin sexy și cu cât este mai sexy, cu atât atrage mai multă lume. De aia vorbim de Cluj, de Oradea, sunt mai atrăgătoare ca și concepte. Un oraș mic care nu avea putere să dezvolte foarte multe proiecte de bugetare participativă, neavând societate civilă activă și atunci cumva am încercat să negociem cu ei și să-i ajutăm, să atragem resurse și din afara orașului care să facă proiecte în interior. Ei până la urmă au decis să meargă singuri și mi-au spus acum cât le este de greu, pentru că societatea civilă și grupurile din acel oraș nu au maturitatea necesară să vină cu niște proiecte fiabile care pot fi implementate. Deci la reglajul acesta fin între relația dintre administrație și societatea civilă trebuie umblat constant și trebuie stimulat astfel încât oamenii să se simtă implicați în proces, ascultați, stimulați și proiectele lor să genereze un plus de valoare. Poate că de multe ori ei primesc niște bani și proiectul respectiv nu se întâmplă, suferă în managementul lui și atunci nici ei nu livrează. Toată lumea consideră că dacă facem proiecte de bugetare participativă, gata am dat bani la ONG-uri acum toate lucrurile ar trebui să se întâmple, e un lucru fin care merită și trebuie să aibă un efort constant din partea societății civile și a administraților.
Comisia Europeană a lansat undeva prin 2021 un apel către orașele europene care doresc să devină primele o sută orașe smart din Europa. Care sunt orașele din România care au aplicat și în ce stadiu sunt cu proiectul?
Orașele care fac parte din proiectul acesta nu au ajuns încă unde își dorește Comisia Europeană, dar să sperăm că vor ajunge. Este vorba despre platforma „One Hundred Neutral-Climate Smart City”. Au adus conceptele de oraș verde și oraș smart împreună, deci investițiile în tehnologie și soluții verzi vor reprezenta investiții prioritare pentru orașele respective. Din România au aplicat mai multe orașe și cunosc foarte bine acest detaliu, pentru că fac parte din board-ul Comisiei Europene pe acest proiect. Aceasta este o altă pălărie a mea, de expert al Comisiei Europene. Au aplicat undeva la cincisprezece orașe din România, și-au dorit să investească în verde, precum Piatra Neamț, Buzău, Brașov, Timișoara, Roman, Vâlcea - au fost multe aplicații și ne-am bucurat că au făcut-o atât de multe orașe. Au fost selectate trei și anume sector 2 din București, Cluj-Napoca și Suceava, iar în următorii zece ani aceste orașe vor face parte din platforma „O sută de orașe verzi și smart” care vor realiza investiții în infrastructura verde, albastră și în digitalizare. Ele se vor bucura și de o patalama a Comisiei Europene, un fel de ștampilă. Este puțin și branding de oraș, dar faptul că sunt într-un grup select de o sută de orașe le va permite puțin să-și schimbe bunele practici, să fie mai vizibile la nivel european și de ce nu, să acceseze fonduri mai multe.
Sectorul 2, doar unul singur dintr-un oraș.
Din cauza divizării administrative pe care o are Bucureștiul. I-am întrebat pe cei de la Comisia Europeană cum au ales și mi-au spus că ei personal se branduiesc deoarece în cadrul proiectului respectiv este capitala României, București. Ei nu scriu „sectorul 2, București”, ci „București”.
E vreun oraș în lume care din punctul tău de vedere este cel mai inteligent?
Amsterdam, Copenhaga și Barcelona, ca planificare urbană. Barcelona a fost planificat de o sută de ani, tot ceea ce vedem acum, toate superbloxurile pătrate, toate străzile au fost gândite de arhitecți de o sută de ani. Singapore are o transformare fenomenală și îmi doresc să ajung acolo curând. Am fost în cadrul unei conferințe cu arhitectul și urbanistul care s-a ocupat de transformare. Un tip în vârstă de vreo șaptezeci, optzeci de ani, are o firmă de arhitectură - urbanism și am avut șansa să fiu cu el în această conferință. Singapore este un exemplu de cum iei un oraș foarte sărac și-l transformi într-un oraș sustenabil, care e dat exemplu la nivel mondial, bineînțeles că aveau și puterea economică, un regim mai lipsit de democrație, mai autoritar.
Poate că nu e cuvântul potrivit autoritară, poate că sunt reguli pe care le decidem împreună și le respectăm împreună. Cred că autoritar e poate un cuvânt prea dur. Voiam să te întreb la ce distanță se află Bucureștiul de orașul care pentru tine este cel mai sustenabil, dar deja am vorbit de un decalaj, cel puțin între orașele europene.
Au apărut niște topuri făcute de Tom-Tom cei cu GPS-ul, iar Bucureștiul era foarte rău la nivel de poluare și trafic. În poluare eram lângă orașele acestea de sud-est, adică nu știu dacă mai sunt în Europa, poate doar Roma, dar mi-e greu să cred. Încă nu există calitatea transportului public și nu există o fluidizare. Te duci în Budapesta, în Viena și vezi că există conectivitate între tramvaie, metrou, ajungi oriunde până și în Paris care este un oraș de cincisprezece milioane de locuitori, adică ai o conectivitate mult mai bună a transportului public. Noi la nivel de trafic și transport stăm foarte rău.
Am citit la voi pe site un articol despre car-sharing. Eu duc copiii dimineața la școală, din păcate în lunile reci, întotdeauna cu mașina și la semafor mă uit în dreapta și în stânga, văd că în fiecare mașină este un singur pasager, șoferul. Crezi că este posibil car-sharing-ul? S-a încercat, știi vreun exemplu? Adică noi doi stăm în același cartier și mergem la serviciu în același loc. Crezi că este posibil?
Cred că se face asta. Depinde cât de bine te înțelegi cu vecinii tăi, adică eu am întâlnit oameni care iau copiii vecinilor și-i duc la școală.
Există vreun site? Unde te înscrii?
Nu. Una dintre soluțiile de car-sharing a primit finanțare chiar și de la Imperiul Leilor. Sunt niște tineri ce au venit și au incubat o soluție de genul car-sharing pentru companiile multinaționale. E o chestie care a crescut în ultimii ani, nu știu cu câți clienți, nu știu cu ce companii lucrează, dar mai mult ca sigur companiile localizate în nordul Bucureștiului pentru care tot sudul se deplasează înspre nord ar avea nevoie de genul acesta de servicii.
Noi la habits și la Societatea Omului Sănătos încurajăm mersul pe jos, noi așa am început cu grupuri de mers pe jos, dar sunt momente în care chiar nu ai cum să faci asta.
Sunt studii realizate care ne arată că prevenția de cancer este legată de cât de sănătos este un oraș, cât de pietonalizat. Deci sănătatea este strict legată cu felul nostru de a interacționa cu orașul și felul în care ne deplasăm sau obiceiurile pe care le avem atunci când utilizăm orașul. Revenind la întrebarea ta, cred că este foarte simplu. Pornind de la câtă electricitate folosim la noi în apartament, până la modul de a recicla. Faptul că putem, chiar dacă este un efort mai mare pentru noi, să punem plasticul deoparte, hârtia deoparte și după aceea să mergem până la cele trei pubele verde, galben, albastru. E puțin inconfortabil să te duci zece sau cincisprezece minute să arunci gunoiul și să-l colectezi selectiv, dar faci un efort pentru un oraș sustenabil. Apa, de exemplu, am putea să cumpărăm filtre și să le montăm la aparat, astfel încât să nu mai consumăm constant apă din plastic, ci de la acel filtru care reduce și partea de costuri financiare. Există soluții, de la mersul pe jos, de la mobilitate până la felul în care folosim electricitatea, felul în care aruncăm. Totul depinde doar de noi și cred că este un mindset pe care trebuie să-l schimbăm, pentru că am fost obișnuiți să trăim într-un anumit fel fără să ne gândim neapărat la ce va urma după noi și vedem acum, cu aceste schimbări climatice, cât de important este să avem o viață mai sănătoasă și sustenabilă din punctul acesta de vedere.
Cum crezi că putem să schimbăm aceste comportamente? Vezi vreo soluție, adică în anii aceștia în care ai tot încercat să schimbi lucrurile, a fost ceva anume ce a avut efect pentru ceilalți?
Cred că oamenii răspund la șocuri și din păcate schimbările climate nu sunt așa șocante, nu este un fenomen așa șocant pentru ei. Îmi amintesc, au trecut destul de mulți ani, când stăteam de vorbă cu sociologul Mircea Chivu și-l întrebam:
„ Ce credeți că se poate întâmpla în România astfel încât să fie un declic la o schimbare?” Pentru că unii oameni deja nu mai rezistau.
„ În România se poate schimba ceva doar dacă suferim un șoc colectiv”
„Ce înțelegi prin șoc colectiv? Adică ce ar trebui să se întâmple?”
„Gândește-te că ai o grădiniță, pică acoperișul și mor nu știu câți copii”
Furia resimțită în urma unui șoc nu este întotdeauna constructivă.
Nu este constructivă, dar poate mișca niște lucruri care sunt înțepenite. Schimbările climatice nu oferă un șoc așa de mare pe care să-l conștientizeze lumea. Cred că de fapt lucrurile o să fie construite în timp cu multă răbdare, cu educație, cu schimbarea de generații.
Educația este singurul lucru care poate ajuta pe termen lung, din păcate este un termen foarte abstract care nu aduce rezultate imediate și cred că avem nevoie de ceva mult mai rapid, atâta tot. Nu doresc să se întâmple nicio tragedie, dar în continuare consider că oamenii reacționează la șocuri emoționale. Poate campanii gândite cu cap care să arate, să vizualizeze. Lumea nu înțelege ce înseamnă schimbări climatice, noi trebuie să explicăm ce înseamnă, de aceea legătura între tehnologie, sustenabilitate, smart, puțină educație și campanii de awareness este necesară.
Știu că tu călătorești foarte mult și iubești Africa. Toate călătoriile acestea au pentru tine și o influență asupra jobului pe care îl faci? De ce călătorești în Africa și nu pe continente mai dezvoltate?
Consider că sărăcia te îndeamnă să fii mai creativ și mai inteligent, poți vedea soluții foarte practice în comunități de genul acesta. Mi-a plăcut tare mult în Tanzania, în 2019, când am văzut felul în care erau folosite școlile, cât de mult erau implicați părinții în construirea unor școli și faptul că ofereau prin rotație mâncare. Era chiar un parteneriat la nivel de comunitate mică, într-un sat rural undeva în sud-estul Tanzaniei, oamenii funcționau pe niște baze mult mai sănătoase decât funcționăm noi în occident. Acesta este un lucru care te stimulează, este fascinant când vezi astfel de comunități. Lumea se raportează la țări în curs de dezvoltare, cumva noi ne considerăm foarte avansați din toate punctele de vedere, pentru că avem obiecte pe care le folosim în fiecare zi, dar ne lipsesc unele lucruri de bază și lucrurile de bază contează foarte mult în comunitățile respective, iar coliziunea comunitară e foarte puternică acolo.
Care sunt trei obiceiuri sănătoase pe care le practici aproape în fiecare zi?
De ceva timp am renunțat să mai mănânc așa multă carne, am început să investesc foarte mult în sănătatea mea, practicând foarte mult sport și îmi place. Aș recomanda fiecărei persoane care vă urmărește să își găsească un hobby care să o stimuleze în a face această acțiune, pentru că este bine pe termen lung. După o vârstă trebuie să investești în hobby-uri de genul acesta, pentru a te simți mai viu și mai motivat. Sport și mâncare, îmi place să mănânc sănătos. Să se gândească foarte mult la impactul pe care îl are el asupra comunității, asupra orașului în care trăiește și asupra oamenilor cu care interacționează. Cred că este foarte sănătos la sfârșit de zi să te gândești: „Din 24 de ore sau 20 de ore, 18 ore, 16 ore în care am fost în picioare, cât din ce am făcut eu are cumva un impact pozitiv asupra celorlalți oameni sau asupra copiilor mei sau asupra orașului în care trăiesc” Cred că este foarte sănătos mental să ne gândim fiecare la acest aspect.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.