Guvernul care nu mai vine. Cum începem să ”spargem televizoarele”

Foto: Profimedia

Negocierile pentru formarea noului Guvern au intrat în a patra săptămână. Patru săptămâni în care cetățenii au fost lăsați să plutească în neantul zvonurilor și speculațiilor. Nimic concret, nimic asumat. Ce transmit de fapt politicienii noștri prin această atitudine? În primul rând comunicarea politică e inexistentă. Auzim de la liderii partidelor aceleași declarații reciclate o lună de zile. De fiecare dată când ne așteptăm să fie anunțată soluția „salvatoare” ne lovim de un zid de incertitudini și dezamăgiri. Doar știri pe surse, jocuri de imagine și promisiuni amânate. De altfel, tăcerea apăsătoare a politicienilor și atacurile mai mult sau mai puțin subtile dintre partenerii unei posibile coaliții, care ar trebui să scoată țara din criză, nu fac decât să adâncească neîncrederea populației în instituții.

Cum pot acești oameni să ne conducă, dacă după atâtea întâlniri „tehnice” de lucru nu pot cădea de acord asupra unor măsuri economice vitale, se întreabă mulți dintre cetățeni? 

Ei bine, va fi greu. Formarea unei coaliții de guvernare cu 4 partide este un proces anevoios. Pe lângă diferențele ideologice care, paradoxal, încep în sfârșit să fie mai vizibile în politica românească, există mari dezacorduri privind măsurile fiscale urgente de care România are nevoie. Altfel spus, fiecare își apără „felia”, lucru firesc într-o negociere, dacă nu ar fi în joc soarta a milioane de oameni. Ce nu este normal este orgoliul stupefiant al unora și incapacitatea de a înțelege votul populației, chiar dacă acest lucru ar însemna dispariția lor ca partid, deja ajuns la un minim istoric. Într-o iluzie de moment, părea că vremea jocurilor de culise și a celebrului „lasă că merge și așa” trecuse. Aritmetica parlamentară complică însă lucrurile. PSD profită din plin de poziția pe care o are pentru a întârzia formarea Guvernului și a-i eroda popularitatea lui Nicușor Dan. Se vede cu ochiul liber, pentru oricine urmărește cât de cât știrile din ultima vreme, faptul că cineva, undeva, pune piedici… iar cele mai multe voci din spațiul public și pe „surse” indică spre aceeași culoare.

„Începem să spargem televizoarele” - un comentariu de pe Facebook la o postare de-a Președintelui, care mi-a atras atenția. Este doar un exemplu din multe altele asemenea. Când cei care decid viitorul economic al țării dispar în birouri pentru „întâlniri tehnice” fără finalitate, oamenii simt că nu mai au pentru ce să asculte, să creadă, să aștepte.

Toată această întârziere începe să devină apăsătoare pentru oameni, care nu știu când și de unde îi va lovi mai tare povara fiscală. Nimeni nu știe ce fac acești aleși care se presupune că ne decid soarta și se gândesc „bietul popor” sătul de aceleași manipulări grosolane și jocuri de putere.

Să ne amintim și faptul că în sondajul INSCOP de la începutul lunii, Nicușor Dan se bucura de 47% din încrederea populației - un scor mic pentru un proaspăt ales șef de stat. Din start, acesta pleacă cu un dezavantaj completat de coaliția anemică pe care se chinuie să o formeze.

În acest context, Președintele ar putea alege o ieșire din labirint, prin desemnarea lui Ilie Bolojan ca prim-ministru, pentru a accelera procesul. Ar fi o demonstrație de forță care, cel puțin pe moment, ar închide calea PSD de a se înfrupta de pe margine din efectele dezastrului pe care ei l-au cauzat. Iar acum vor să „repare”, luând tot de la noi, în numele „solidarității”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp