Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Hillary Clinton a câștigat voturile multor democrați, dar au rămas mulți cărora nu le-a câștigat inimile. Amândouă partidele sunt profund divizate

Campania doamnei Clinton a cheltuit mulți bani și energie în statul Kentucky și și-a pus mari speranțe într-o victorie convingătoare la alegerile din 17 mai, o izbândă care să-i întrerupă lui Sanders agasantul șir de victorii: Indiana, Virginia de Vest, Rhode Island...Dar, cu 100% din voturi numărate, în Kentucky Clinton a ieșit deasupra cu numai 0,5% din voturi, astfel că delegații s-au împărțit, fiecare luând 27. În aceeași zi, Sanders a câștigat în Oregon, la o diferență de 9 procente. Fără a socoti superdelegații, diferența dintre cei doi candidați s-a micșorat: Clinton 1.769 de delegați, Sanders 1.494.

Dar tensiunea crescândă din interiorul electoratului democrat, generată de mecanismul superdelegaților, prin care partidul își asigură controlul și garantează victoria candidatului favorit, a izbucnit în mai multe ocazii în ultimele săptămâni. Incidentul cel mai grav a avut loc sâmbătă 14 mai la Las Vegas, unde se ținea convenția statului pentru validarea delegaților după caucusurile democrate din februarie. Un număr de 64 de delegați favorabili lui Sanders nu au fost admiși și suporterii lui au protestat amenințând vorbitorii oficiali. Președinta partidului din statul Nevada a refuzat orice revizie a procedurii de selecție, a anunțat hotărârea comitetului și a părăsit clădirea. Când senatoarea Barbara Boxer a încercat să calmeze situația, ea a fost alungată cu huiduieli. A fost nevoie de intervenția armatei pentru evacuarea sălii și manifestațile au continuat în oraș. 

Ca și partidul republican, cel al democraților arată o divizare din ce în ce mai profundă, care crește. Grupurile anti-Clinton arată o tendință tot mai agresivă și acuză conducerea partidului de părtinire și de desconsiderarea voturilor date în favoarea lui Sanders. Lideri democrați și unele publicații acuză echipa Sanders că incită la violență și au exprimat temeri că gesturile precipitate și tensiunea vor putea influența desfășurarea convenției naționale, programată în luna iulie la Philadelphia. O amintire foarte traumatizantă, cea a convenției democrate din anul 1968, care s-a soldat cu răniți și morți, este menționată de mai mulți, care dau avertismente și îndeamnă la calm.

Dar trebuie observat că, în ambele partide, componenta cea mai energică și care se manifestă în modul cel mai hotărât este aceea care se opune sistemului politic existent și candidaților lor. Outsiderii sunt propulsați de ambele părți și ei au fost împinși la reușite care nu fuseseră prevăzute. Mișcările pro-Trump și pro-Sanders din anul 2016 au ceva comun, deși le desparte un ocean ideologic. În primul rând ele se încadrează în clasificarea de partide populiste, apoi le mai leagă și puternica motivare a celor care le susțin și dorința de contestare și exprimare a nemulțumirii a partizanilor mobilizați. Cei doi candidați anti-sistem politic promovează izolaționismul și protecționismul, care sunt opuse concepției politice a ambelor partide dominante.

Anton Troianovschi, care publică în Wall Street Journal din 20 mai 2016 rezultatele unei ample investigații a opiniilor politice din Europa vestică și cea centrală, crede că proliferarea partidelor populiste în mai multe țări din regiune este un efect al mișcării declanșate de Donald Trump, care are printre temele centrale opoziția la globalism, naționalismul economic și critica sistemului politic instaurat în ultimele decenii.

După Troianovschi, trăsăturile comune ale partidelor populiste europene, care înregistrează succese crescânde, sunt cererea pentru o limitare a imigrației, restrângerea sau anularea influenței și controlului exercitate de Uniunea Europeană și o apropiere de Rusia, toate fiind opuse principiilor politice de bază respectate de partidele de centru-stânga și de centru-dreapta de la al doilea război mondial și până în prezent.

Până acum, doamna Clinton nu s-a adresat direct campaniei lui Bernie Sanders, așa cum au făcut-o susținătorii ei și cei din conducerea partidului. Chiar și aceștia evită tonul ridicat, știind că la alegerile generale Hillary va avea nevoie de votanții senatorului pro-socialist. O migrare a alegătorilor nemulțumiți de Clinton ar fi foarte periculoasă și - deși nu se așteaptă ca mulți democrați să voteze republican - nici cealaltă posibilitate, aceea că mulți alegători, mai ales cei tineri, nu se vor prezenta pur și simplu la vot, nu este de dorit.

Dar, lipsa de simpatie dintre elita democrată și Sanders capătă tonuri noi: Sanders acuză mecanismul de alocare și confirmare al delegaților ca fiind corupt, în timp ce democrați proeminenți îl fac pe Sanders responsabil de incitare la violență, fapt pe care el îl contestă categoric.

De cealaltă parte, ostilitatea elitei republicane față de Trump s-a mai temperat, sunt mai mulți politicieni, în frunte cu Paul Ryan și Reince Priebus care caută căi de apropiere și chiar mișcarea politică de masă Tea Party dă semne că este interesată de negocieri. Și creștinii evanghelici pregătesc o întâlnire cu Trump în următoarele săptămâni.

Diferențele dintre actuala campanie de alegeri prezidențiale și cele care au precedat-o sunt numeroase și sunt constant menționate de comentatori. Din anii 1980, analiștii au introdus indicele de nefavorabilitate al candidaților. Clinton și Trump înregistrează un record în această privință: republicanii care au o părere negativă despre Trump se cifrează la 52% (în scădere de la 67%) și 56% dintre democrați nu o plac pe prezumtiva câștigătoare a nominalizării partidului lor. Au fost și în trecut candidați cu un indice de nefavorabilitate ridicat, dar cei mai mulți l-au corectat când campania a ajuns în lunile aprilie-mai ale anului de votare.

Spuneam într-un articol recent că programul economic al doamnei Clinton nu este deloc impresionant. Cu numai două zile în urmă, fosta secretară de stat a lansat radioasă la un meeting electoral soluția găsită de ea și de sfătuitorii ei: îl va face pe soțul ei Bill „țarul refacerii economice" și asta ne va salva instantaneu. În afară de faptul că lumea a observat și comentat schimbarea lui Bill Clinton față de ce era el în anii '90, cu vizibile elemente de slăbiciune și încetinire, sunt mulți economiști care au afirmat că prosperitatea, ascensiunea bursei și creșterea indicatorilor economici din timpul președenției lui Bill Clinton nu au fost efectele unor merite personale, ci rezultatul a ceea ce s-a numit „dividendele câștigării războiului rece", pe care toată lumea le atribuie echipei Reagan -Bush. Ideea de a-l face pe „primul soț al țării" un guru al renașterii economice este mai mult decât îndoielnică și ridică dubii despre valoarea consilierilor electorali ai lui Hillary.

O altă vulnerabilitate majoră a candidatei Clinton este legată de rezultatele politicii externe a președintelui Obama, care a fost lansată în primii patru ani cu Hillary la conducerea Departamentului de Stat (ministru de externe). Fosta secretară încearcă să prezinte experiența și rezultatele ei de membră a guvernului și de conducătoare a echipei de relații externe în perioada 2009-2013 ca un avantaj cu care și-ar începe posibila preșidenție, dar cei care o contestă vin cu lista marilor eșecuri: resetarea relației cu Rusia, agravarea situației din Orientul Mijlociu după retragerea precipitată a majorității trupelor din Irak și Afganistan, eșecul în manipularea „primăverii arabe", dezastrul din Siria, deteriorarea relației cu Israelul și cu alți aliați din zonă, greșelile făcute în Libia, neintervenția la atacul din Benghazi urmată de promovarea unor explicații falsificate despre evenimentul în care au fost uciși patru americani și altele.

O privire generală asupra zonei de bătălie electorală arată că, la intrarea cursei în linie dreaptă, competiția republicană a stabilit deja candidatul final, încă neacceptat de unii, dar care sunt din ce în ce mai puțin vocali, în timp ce voturile de protest din preliminariile democrate dezvăluie o opoziție anti-Clinton puternică și persistentă, o contestare energică a elitei politice democrate și o slăbiciune a candidatei care - deși este foarte aproape de nominalizare - încă trece și are de trecut prin evenimente electorale care arată că nu a reușit să convingă și să cucerească o mare parte a alegătorilor din propria bază electorală.

După comentatoarea Peggy Noonan, o salvare pentru Hillary ar fi luarea lui Sanders în echipă, sub forma candidaturii la vicepreșidenție. Dar asta ar propune un cuplu cu cea mai înaintată vârstă din istoria alegerilor americane, cei doi însumând 142 de ani.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult