Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Un șofer român de taxi”, buturuga mică din calea lui Hillary Clinton

Donald Trump

Ziua de marți, 3 mai, a fost plină de surprize, pentru ambele partide.

Așa cum indicaseră sondajele din ultimele zile, primele rezultate comunicate de la circumscripțiile de votare arătau că Donald Trump s-a instalat în frunte, dar cu doar 50% din rezultate raportate, a venit știrea bombă: senatorul Ted Cruz a anunțat suspendarea campaniei lui. La nici 24 de ore după abandonul lui Cruz, John Kasich a anunțat întreruperea propriei campanii. Sfârșitul competiției republicane a fost brusc, neașteptat și a fost precipitat de alegerile din statul Indiana, un adevărat moment de cotitură.

Nu a ajutat deloc alianța Cruz-Kasich, nici aducerea pe scenă a doamnei Carly Fiorina, care a fost candidată la vicepreședinție doar patru zile.

Cu asta, Donald Trump, care a câștigat statul Indiana cu aproape 20% diferență și a luat toți cei 57 de delegați, devine candidatul neoficial al partidului republican și nimic nu-i mai stă în cale pentru nominalizarea oficială la convenția din luna iulie.

Pentru unii republicani, victoria lui Trump este un dezastru, ei prevăd consecințe oribile pentru partid și declară moartea conservatorismului american.

Cine are o memorie care acoperă trecutul nu prea îndepărtat, își amintește că și alegerea lui Ronald Reagan, din anul 1980, a fost însoțită de prezicători ostili, care au văzut în victoria actorului de mâna a doua o catastrofă de proporții apocaliptice. Astăzi, toți comentatorii și analiștii se întrec să-l laude pe Reagan, ca pe unul din cei mai mari președinți americani, dar în timpul mandatelor sale l-au atacat cu înverșunare, l-au numit rasist, retrograd, prost, senil, mincinos, față de teflon etc.

Cei mai virulenți critici ai lui Trump, dintre care mulți au jucat un rol activ în acțiunile organizațiilor care au încercat să-l blocheze pe miliardar (StopTrump, NeverTrump etc), amenință că vor vota cu Hillary Clinton. Alții, între care congressmenul Paul Ryan, fostul candidat prezidențial Mitt Romney, membrii familiei Bush și jurnalistul politic Bill Krystol, au declarat public refuzul de a-l susține pe Trump în alegerile generale. În fine, câteva alte grupuri de neoconservatori republicani se consultă în legătură cu ideea de a constitui un al treilea partid, predominant conservator. Dar timpul nu e de partea lor.

Situația creată de victoria totală și de necontestat a lui Trump în preliminarii creează sciziuni mari în interiorul partidului și pune - pentru prima dată în istoria politicii americane - în fața republicanilor o problemă cu soluții limitate: un candidat nepolitician, adevărat outsider, câștigă într-un mod categoric procesul de nominalizare, nu numai fără sprijinul propriului partid, dar chiar învingând împotrivirea acestuia. Niciodată nu a ajuns un outsider atât de departe, în lumea politicii americane și niciodată nu s-a dovedit un partid atât de neputincios. Într-un fel, prin opțiunea alegătorilor, Trump a furat partidul republican, lăsând elita lui izolată, divizată și frustrată.

Pe data de 7 mai, după www.realclearpolitics.com, situația la delegați s-a schimbat astfel: Trump 1.068, Cruz 564 și Kasich 153. Donald Trump încă trebuie să depășească cifra de 1.237 de delegați, dar acum sunt puține dubii că nu o va face. 

În fața lui Trump sunt câteva priorități. El trebuie să găsească mijloacele de a reuni, în măsura posibilului, partidul republican, lucru imposibil fără compromisuri de ambele părți. Trebuie încheiată cât mai curând o pace care să pună capăt războiului civil din partidul republican.

Apoi, pentru Trump este imperios necesar să îmbunătățească relația lui cu electoratul femenin, în rândul căruia procentul impresiei negative se apropie de 70%.

Fără experiență personală în politică, diplomație, securitate națională și strategie militară, Trump are nevoie să alcătuiască o echipă care poate câștiga încrederea independenților, a republicanilor sceptici și a acelor democrați moderați care nu o plac pe doamna Clinton și ar fi potențial dispuși să voteze republican.

În fine, vine problema banilor. Până în această fază, Trump a folosit aproape numai banii proprii și a făcut-o parcimonios și eficient, cheltuind mult mai puțin decât cei pe care i-a eliminat. Dar campania alegerilor generale pentru președinția americană costă minimum 1 - 1,5 miliarde de dolari. Pe lângă fondurile federale egale pe care cei doi nominalizați le vor primi după convențiile partidelor, mai este nevoie de sume mari. Trump, care a refuzat orice sprijin de la companii și lobbyiști, va accepta numai donații mici, individuale. Va fi asta de ajuns, ca să învingă fantastica mașină electorală pusă la punct de soții Clinton? Din informațiile din presă, rezultă că Hillary are peste 8.000 de salariați permanenți, peste 10.000 de voluntari, servicii electorale deja stabilite în 28 de state, o armată de consilieri remunerați și servicii tehnice de cea mai modernă factură, pentru care a cheltuit recent încă peste 6 milioane de dolari.

Nici democrații nu au fost scutiți de surprize în ziua de marți 3 mai: într-un mod oarecum neașteptat, Bernie Sanders a ieșit câștigător în Indiana, deși seara începuse cu un avantaj pentru doamna Clinton. Și Sanders și toți democrații știu că aceste victorii sunt mai mult de ordin moral și că situația lui Hillary Clinton este consolidată. Dar supraviețuirea candidatului Bernie Sanders arată că unei părți considerabile a electoratului democrat îi displace atât de mult candidata neoficială încă a partidului lor, încât o privează de votul lor. La democrați, situația delegaților arată 1.683 de partea lui Clinton și 1.362 care sunt în tabăra lui Sanders.  

În saga anchetei pe care FBI o întreprinde în problema e-mail-urilor ilegale ale fostei secretare de stat Hillary Clinton, a apărut un element senzațional nou, cu participare românească: Guccifer.

Hacker-ul român, care a comis multiple spargeri în conturile unor politicieni și chiar a unor guverne, a fost arestat de autoritățile române acum un an și a dezvăluit la anchetă că a avut acces la serverul secret al lui Hillary Clinton încă din anul 2013. Marcel Lazăr, cu pseudonimul Guccifer, a fost extrădat Statelor Unite și se află de o lună într-o închisoare federală. Se spune că el cooperează cu anchetatorii și le-a dat multiple informații utile. Despre spargerea serverului lui Clinton, Lazăr a spus că a fost foarte ușor de deschis și că acesta era ca o orhidee deschisă așteptând pe Internet. Românul Guccifer apare că este un hacker născut poet, ca toți conaționalii sai. În editorialul său din Wall Street Journal din 6 mai 2016, Kimberly A. Strassel spune: dacă un șofer de taxi șomer din București a avut acces la serverul lui Hillary, puteți fi siguri că și China a avut...căci chinezii sunt deștepți, chiar mai deștepți decât șoferii de taxi români.

După părerea lui Strassel, dacă între documentele sustrase de Lazăr există unul singur care se califică pentru categoria de secret de stat, atunci FBI-ul nu mai poate evita să recomande punerea sub acuzare a candidatei prezidențiale. Cum se vede, Marcel Lazăr, care după Strassel a gucciferat-o pe Hillary, s-ar putea sa fie buturuga mică din calea căruței celei care se străduiește, pentru a doua oară, să ajungă la cea mai înaltă poziție din statul american. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • @Martin S. Martin: nu hackerul Marcel Lazar, aka Guccifer, sta in calea alegerii lui Hilary, ci [1] eventuala ilegalitate comisa de ea; [2] care este investigata serios de autoritatile americane competente; asadar, functionarea corecta a statului de drept ar putea sa o impiedice, nu accidentul intersectiei intre activitatea hackerului Marcel Lazar si cea a politicianului Hillary Clinton;
    va multumesc pentru citatatul din Kimberly A. Strassel, din WSJ; e reconfortant sa vezi ca ignoranta ingamfata este distribuita democratic, pe tot globul; madam Strassel este inepta: hackerul Lazar a spart calculatoare pentru ca stie sa faca asta, nu pentru ca stie sa conduca un taxi; asadar, nu in calitatea lui de taximetrist, ci in calitatea lui de hacker; dupa cum, evident, inepta este si afirmatia ca "chinezii sunt destepti". Sunt, dar in exact aceeasi proportie ca orice alta populatie; sigur au si ei prostii lor, dupa cum si americanii ii au. Unii scriu chiar la WSJ ...
    • Like 4


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult