Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Meciuri pentru Simona

Nu știu dacă Simona a văzut cum au fost învinse învingătoarele ei, bombardierele Sharapova și Ostapenko.

Pe rusoaică a dovedit-o Anastasija Sevastova. Cum? Letona a înțeles că jucând stânga-dreapta în forță cu Sharapova nu are șanse. În consecință, a recurs, cu sânge rece, la scurte și slaisuri de rever. A slaisat lung, repetat, cu mult efect, aproape de linia de fund, scoțând-o din mână pe Maria Bum-Bum, care aștepta ca mingea să-i vină tare, ca să dea și mai tare. A pus scurte curajoase, de la mare distanță, silind-o pe Sharapova să alerge în față la disperare, aproape să cadă în nas.

Iar cu dreapta... În setul decisiv, cel puțin, n-a fost forehand de la Dumnezeu pe care Anastasija să nu-l lifteze la greu, săltându-i mingea destul de sus Sharapovei, ca să nu poată izbi în plin. Plus niște loburi uriașe, pe care rusoaica n-a putut decât să le trimită în fileu cu drive-volé-ul. 

Remarcabilă, de asemenea, anticipația în a se duce cu o fracțiune de secundă înainte pe direcția torpilelor Mariei.

Deci, Sevastova a folosit toate loviturile din tenis, a trimis multe mingi înapoi, a scos-o pe Sharapova din ritm, obligând-o să „muncească” în salturi, până când fosta campioană de la US Open s-a „spart”.

Un masterclass de tactică și tehnică soft, oferit de o jucătoare cu un fizic nu mai puternic decât al Simonei Halep.

Ostapenko, „puștoaica nebună” de la Roland Garros, confirmă, pierzând în turul 1 la Toronto, în turul 1 la Cincinnati și în turul 3 la New York, diagnosticul pe care i l-am pus atunci: agresivitate necontrolată și trufașă, susținută pe moment de un noroc chior. Kasatkina a făcut mai puțin decât Sevastova ca s-o spulbere, 6-3, 6-2: i-a ridicat cu răbdare mingi înalte și învârtite, atât pe dreapta, cât și pe rever. Fițoasa Jelena, care continuă să se rupă în figuri și să facă tot felul de zâmbre după fiecare punct, a lovit, precum în finala cu Simona, ca înecata, din răsputeri, în tot ce mișcă. Ce i-a lipsit? Exact „bulanul”, fără de care este o măciucară mediocră, producătoare de nenumărate mingi puse pe gard. 

Și n-a părăsit terenul tânăra Ostapenko fără să mai facă două măgării: la 6-3, 3-0 pentru Kasatkina, a cerut asistență medicală pretinzând că e amețită. Medicii au pipăit-o, i-au plimbat degetul prin fața ochilor, i-au luat pulsul și tensiunea și au ridicat din umeri. După 10 minute de „șuetă” pe margine, cu care spera s-o destabilizeze pe Kasatkina, a intrat la joc bine-mersi, în fluierăturile publicului. Iar în final, i-a întins mâna adversarei întorcând ostentativ capul.

Dacă Simona nu a văzut meciurile, aș fi bucuros să vadă măcar aceste rânduri.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

11 septembrie 2001 / sursa foto: Profimedia

Acum 25 de ani, frica avea o adresă. Avea o dată, un contur de zgârie-nori și un nume pe care toată lumea îl putea pronunța. Pe 11 septembrie 2001, pericolul a apărut ca ceva vizibil, ceva ce puteai filma. Astăzi, aceeași frică circulă printr-un SMS, o voce clonată la telefon sau un link care pare aproape corect. Nu mai are contur de oraș. Tocmai de aceea, foarte mulți oameni au încetat să îi mai acorde atenție.

Citește mai mult

Sandra Paul

La 16 ani, Sandra Paul știe deja că performanța nu arată întotdeauna ca o medalie de aur. Uneori arată ca o dimineață începută prea devreme pentru un antrenament. Alteori, ca un robot care nu funcționează după zeci de încercări. Sau ca o zi în care trebuie să alegi între o petrecere și câteva ore de studiu în plus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon De la joacă la teme: cum amenajezi o cameră de copil care crește odată cu el

Toamna schimbă ritmul întregii familii. Copiii s-au întors la școală, vacanța a lăsat loc temelor, proiectelor și dimineților în care fiecare minut contează, iar camera copilului începe din nou să îndeplinească mai multe roluri în aceeași zi. Este dormitor, loc de studiu, spațiu de joacă, bibliotecă și - pentru copiii mai mari - primul teritoriu al casei pe care încep să-l simtă cu adevărat al lor.

Citește mai mult