„Eu înainte de orice”. Ideologia egoismului: acolo unde interesul personal devine lege, libertățile și viețile omenești încetează să mai aibă valoare

foto: Chris Kleponis - CNP / INSTAR Images / Profimedia

„Eu pe primul loc! Eu și familia mea. Eu și apropiații mei. Eu și țara mea. Eu și cei care au aceeași religie ca și mine, aceeași culoare a pielii sau aceeași orientare sexuală. Eu și cei care gândesc ca mine, care vor ceea ce vreau și eu, care împărtășesc ideologia mea. Este corect doar dacă EU sunt pe primul loc!”

Am scris ceva foarte asemănător cu câteva luni în urmă pe pagina personală de Facebook, cu scopul de a testa reacțiile cititorilor. Nu m-a surprins faptul că unii au considerat o astfel de perspectivă justă.

Egoismul joacă un rol central în curentul ideologic care a triumfat în alegerile din SUA și care se răspândește astăzi în lume. Ideologia MAGA și derivatele sale sunt profund ancorate în egoism, atât la nivel individual, cât și colectiv.

În fața marilor probleme ale ultimilor ani – de la schimbările climatice și gestionarea pandemiei de COVID-19 la conflictele militare din Ucraina, Gaza sau Siria – susținătorii acestei ideologii au urmat același tipar: „eu înainte de orice”. „Nu vreau să trecem la tehnologii mai puțin poluante, nu pentru că nu ar putea deveni tot mai fezabile și accesibile, ci pentru că ar presupune efort și sacrificii din partea mea.” „Refuz să port mască, deși medicii o folosesc zilnic pentru a-și proteja pacienții, pentru că o consider o restricție impusă mie, nu un mijloc de protecție a celor vulnerabili.” „Nu vreau ca țara mea să sprijine o națiune supusă agresiunii armate, pentru că nu mă privește ce se întâmplă în altă parte a lumii” sau „pentru că nu vreau să fim atrași în conflict.”

Respingerea opiniilor avizate, frecvent întâlnită în rândul acestor oameni, este o formă de egoism intelectual, în care indivizii cred că propria lor judecată, adesea afectată de efectul Dunning-Kruger, este la fel de valoroasă sau chiar superioară celei a profesioniștilor. Astfel, pot nega adevăruri inconfortabile, precum schimbările climatice, în favoarea unor narațiuni care le protejează imaginea de sine. În loc să ia în considerare posibilitatea ca viziunea lor asupra lumii să fie greșită, ei recurg la teorii ale conspirației, construind realități alternative care le întăresc biasurile cognitive.

Apartenența la un grup moral „superior” este o manifestare a egoismului tribal, oferind adepților un sentiment de superioritate față de „oi”, „înțepați” și alți termeni derogatori folosiți pentru a discredita pe oricine promovează valori ce le amenință stima de sine și justificarea propriilor poziții.

Atitudinea față de imigrație nu se rezumă doar la problema integrării unor grupuri cultural foarte diferite, uneori cu un potențial mai mare de criminalitate. Ea reflectă și un egoism legat de resurse – ideea că străinii „fură” locuri de muncă și beneficii de la populația locală. În plus, există și un egoism izvorât din percepția de superioritate culturală, fundamentat pe ideea că imigranții sunt inerent inferiori.

Retorica naționalistă este expresia egoismului colectiv, în care interesul național ajunge să justifice abateri majore de la etică, răul făcut străinilor, fie aceștia vechi aliați, nemaifiind perceput ca o problemă. Sloganuri precum „America pe primul loc” satisfac egoul național, oferindu-le susținătorilor iluzia superiorității propriei țări – și, implicit, a lor înșiși. În mod similar, printre partizanii lui Georgescu circulă convingerea că românii sunt un popor excepțional, dar că „străinii dușmănoși” le-au blocat ascensiunea.

Aflat la polul opus, altruismul este o valoare prețuită, cel puțin teoretic, pe întreg mapamondul, fiind în mod obișnuit insuflată copiilor de la vârste fragede. Regula de aur – „Tratează-i pe ceilalți așa cum vrei tu să fii tratat.” – este un principiu fundamental prezent în aproape toate tradițiile etice, având un loc central și în creștinism. Iisus spune în Evanghelia după Luca:

„Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea. Și dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Și dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii același lucru fac.” (Luca 6:31-33)

Deși dreapta radicală își proclamă apartenența puternică la identitatea creștină, pierde din vedere tocmai dimensiunea esențială a altruismului propovăduit de către Hristos.

Abordările științifice nu s-au axat pe altruismul pur, ci pe cooperarea ca strategie viabilă. Teoria jocurilor demonstrează că, în majoritatea situațiilor, colaborarea este mai benefică decât competiția extremă, echitatea și ajutorul reciproc fiind strategii eficiente pe termen lung. Un exemplu clasic este „Dilema prizonierului”: dacă ambii jucători acționează egoist, rezultatul este mai dezavantajos pentru amândoi decât dacă ar fi cooperat. În versiunile repetitive ale acestui joc, strategia cooperantă devine cea mai avantajoasă. Politologul american Robert Axelrod a demonstrat, prin simulări și competiții, că strategiile bazate pe cooperare sunt cele mai eficiente în relațiile sociale și politice. Tot în acest sens, conceptul de „altruism reciproc”, formulat de biologul Robert Trivers, explică de ce în regnul animal indivizii cooperează, acceptând beneficii viitoare pentru ajutorul oferit în prezent.

În esență, atât religia, cât și știința converg spre aceeași concluzie: altruismul și cooperarea sunt vitale pentru binele umanității.

În schimb, egoismul a avut efecte profund distructive pe parcursul istoriei. Tiranii s-au remarcat prin forme extreme de egoism, mulți dintre aceștia dorind nu doar controlul absolut al propriilor popoare, ci și extinderea puterii prin război, indiferent de costurile umane și civilizaționale. Nu doar că nu au arătat milă pentru străini, pe care i-au ucis sau înrobit fără ezitare, dar au fost adesea la fel de cruzi și cu propriile populații.

Reprezentantul de vârf al MAGA, Donald Trump, este un exemplu de egoism exacerbat. Se prezintă ca un „businessman” de succes, însă modelul său economic se bazează pe lipsă de scrupule, agresivitate și maximizarea profitului în detrimentul celorlalți. Concepția sa despre succes exclude altruismul, compasiunea și responsabilitatea față de societate. Pare incapabil să înțeleagă că interacțiunile sociale și politice pot fi altceva decât jocuri de sumă zero. A reușit însă, printr-un discurs simplu și convingător, să creeze impresia că acționează pentru binele comun, mascându-și preocuparea preeminentă pentru propriile interese și pentru cele ale cercului său de apropiați.

Experimentele lui Axelrod au arătat că strategiile de succes în dilema prizonierului iterată respectă, de regulă, câteva principii esențiale: să fii amabil, iertător, să ripostezi doar când este necesar și să îți faci intențiile cât mai clare. Or, comportamentul politic al lui Trump contrazice flagrant aceste reguli.

Pe termen scurt, egoismul poate părea o strategie câștigătoare, oferind avantaje imediate. Însă, pe termen lung, un astfel de comportament poate remodela radical mediul social și politic. Dacă egoiștii sunt cei care se impun, societatea poate ajunge să fie definită de această abordare. Istoria ne-a demonstrat unde duce această cale: acolo unde interesul personal devine lege, libertățile și viețile omenești încetează să mai aibă valoare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp