Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ielele, E.T. și Duda de Aur

imagine.

Diferență mare anul acesta între două filme și restul de 8 din cele 10 nominalizări la Oscarul pentru Cel mai bun film. Acestea sunt: Banshees of Inisherin și The Fabelmans. Titlul primului l-aș traduce Ielele din Inisherin, fiind vorba de duhuri feminine care îi pocesc pe cei ce le jignesc. Este cel mai original și memorabil film pe care l-am văzut în ultimii ani. Deși are o atmosferă irlandeză de-acum un veac excepțional reconstruită vizual, filmul pătrunde în relații general umane stranii, care ies rar la iveală. De pildă, cum poate să izvorască răul din bunătate. Cum te poți apăra de o astfel de bunătate, atacându-te pe tine însuți, nu pe celălalt. Colin Farrell face probabil cel mai bun rol din carieră, un fel de monstru al dorinței de a comunica, chiar dacă nu are ce. Monstrul ăsta e născut adesea de rețelele de socializare, de „împrietenire”, ale zilei de azi. 

Dar performanța actoricească absolut impresionantă îi aparține lui Barry Keoghan, în rolul unui tânăr oligofren. Din potmolul minții lui, răzbate dorința elementară de a iubi și a fi iubit, care nu cere inteligență, dar viața i-o refuză și pe asta. I-aș da fără să șovăi Oscarul lui Keoghan pentru Cel mai bun actor în rol secundar. Iar lui Banshees of Inisherin, Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu.

Un detaliu, pe care îl semnalez ca atare: în film apare un măgăruș având o soartă asemănătoare celei a măgărușului din „EO”, al veteranului Jerzy Skolimowsky, concurent la Oscarul pentru film străin, ambii fiind urmașii lui Balthazar, măgarul lui Robert Bresson.

The Fabelmans e făcut să fie ultimul film al Marelui Vrăjitor, al acestui Merlin al cinematografului pe nume Steven Spielberg. Regizorul care a creat câteva capodopere ale tuturor timpurilor, și care, în opinia mea, n-a făcut niciodată un film prost. Aceeași privire plină de prospețimea inocenței și puterea imaginației ca acum 50 de ani, aruncată asupra vieții de copilul etern, astăzi întoarsă asupra lui însuși și a cinematografului. Steven Spielberg este chiar E.T., extraterestrul blând căzut în lumea oamenilor, pe care se pregătește s-o părăsească. Ar fi o nedreptate dureroasă dacă nu va primi Oscarul pentru Cel mai bun regizor.

Cât privește marele favorit, cu 9 nominalizări, Everything, Everywhere, All at Once, adică Orice, oriunde, totul odată, n-ar fi o nedreptate să ia Oscarul pentru montaj, iar Michelle Yeoh, Cea mai bună actriță în rol principal. Dar atât.

Închei amintind un nominalizat la Best Picture care a greșit competiția: dacă Top Gun 2 zboară la Zmeura de Aur (echivalentul românesc ar fi Duda de Aur) câștigă sigur. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult