Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Îmi fac datoria de securist și trădător de țară

Ministrul Justiției, T. Toader, o, carevasăzică, dă în gât la Uniunea Europeană pe fosta șefă DNA, L.C. Kovesi. Nu care cumva s-o pună ăia procuror-șef al Parchetului European. Vocea marelui om și magistru va fi în mod sigur ascultată cu teamă și respect la Bruxelles și Strasbourg.

Totuși, subsemnatul îmi fac datoria de securist și trădător de țară și pun câteva întrebări ticăloase:

1. Oriunde în lume, dacă o persoană e demisă dintr-o funcție pe care a deținut-o la o firmă nu e voie să fie angajată de alta mai mare din branșă? Ce ne zice Marele Magistru Tudorel, că dacă un antrenor e dat afară de Becali de la Steaua, înseamnă că nu se poate să-l ia Real Madrid?

2. Un străvechi principiu de drept roman spune că Non bis in idem, nimeni nu trebuie pedepsit de două ori pentru același lucru. Năzuind ca L. Kovesi să fie sancționată de UE cu respingerea candidaturii, după ce a destituit-o deoarece așa a vrut el, Marele Magistru Tudorel dă de-azvârlita cu bazele dreptului în același tomberon în care a aruncat avizul CSM și poziția președintelui Iohannis?

3. Crede M.M. Tudorel că europenii nu știu foarte bine ce au făcut CCR și el în cazul Kovesi, de vreme ce „rupe tăcerea” și le trimite o „dezvăluire” mai ceva ca la A3?

4. Marele Magistru Tudorel nu se află cumva în situația unui ins care, după ce și-a alungat nevasta, auzind că unul infinit mai pricopsit decât el vrea s-o ia cu acte, încearcă să-l oprească?

5. A fi pârâtă de M.M. Tudorel poate fi pentru Kovesi un titlu de glorie mai important decât toate ordinele și medaliile pe care le-a primit de la Europa și America?

L-aș întreba toate astea și pe Magnificus Magister Tudorel, dacă n-aș ști că e mai tare decât Iordache Altăîntrebare, nu răspunde decât la întrebările pe care le pune el.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult