Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Îmi vine să emigrez

Cristian Tudor Popescu

„Acolo poți să omori femeile oricând! Nu neapărat că sunt de acord cu așa ceva, dar mi se pare că ei își păstrează niște tradiții cu care eu sunt de acord. Asta e viziunea mea despre viață! Nu putem să mai fim niciodată ca ei. Noi am pierdut multe lucruri pe parcurs”.

Așa arată secreția cutiei craniene a lui Daniel Pancu, fost fotbalist în Cecenia, admirator al lui Ramzan Kadîrov. Înțeleg, cu toate că e înfricoșător de greu să mai gândești când auzi asemenea cuvinte, că lui Pancu îi lipsea acest drept și această libertate strămoșești ale omului, de a omorî femei când are chef. Și că le-a găsit, spre mulțumirea sa, în Groznîi, orașul Groazei, unde se respectă tradițiile, nu ca la noi.

Creatura Pancu este român și stă pe aici. N-aș pleca din România chiar dacă vin trupele rusești și cecenii lui Kadîrov peste noi, dar la gândul că aparțin aceluiași popor și trăiesc în aceeași țară cu Pancu – și câți alții ca el? – mă cuprinde, pentru a doua sau a treia oară în viață, dorința să emigrez undeva, poate în Congo. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult