„Acolo poți să omori femeile oricând! Nu neapărat că sunt de acord cu așa ceva, dar mi se pare că ei își păstrează niște tradiții cu care eu sunt de acord. Asta e viziunea mea despre viață! Nu putem să mai fim niciodată ca ei. Noi am pierdut multe lucruri pe parcurs”.
Așa arată secreția cutiei craniene a lui Daniel Pancu, fost fotbalist în Cecenia, admirator al lui Ramzan Kadîrov. Înțeleg, cu toate că e înfricoșător de greu să mai gândești când auzi asemenea cuvinte, că lui Pancu îi lipsea acest drept și această libertate strămoșești ale omului, de a omorî femei când are chef. Și că le-a găsit, spre mulțumirea sa, în Groznîi, orașul Groazei, unde se respectă tradițiile, nu ca la noi.
Creatura Pancu este român și stă pe aici. N-aș pleca din România chiar dacă vin trupele rusești și cecenii lui Kadîrov peste noi, dar la gândul că aparțin aceluiași popor și trăiesc în aceeași țară cu Pancu – și câți alții ca el? – mă cuprinde, pentru a doua sau a treia oară în viață, dorința să emigrez undeva, poate în Congo.
