*GET Ground Elapsed Time – Timp scurs la sol
** MCC Mission Control Center – Centrul de control al misiunii
GET 00:00:00 Cele cinci motoare ale treptei întâi bubuie atât de năprasnic încât spectatorii mai slabi de înger sunt pentru câteva clipe convinşi că superbul colos înalt de 120 m va sfârşi prin a exploda pur şi simplu. În momentul tracţiunii maxime, computerul coordonator comandă retragerea braţelor metalice care fixează nava de rampa de lansare. Sistemul de pompe inundă platforma cu un debit de 3 150 l de apă pe secundă. 3 000 de tone de combustibil, metal masiv şi electronică, plus 224,5 kg de material uman se ridică într-o miraculoasă verticalitate deasupra Peninsulei Florida, spre cerul senin al zilei de 16 iulie 1969. A.D.
GET* 27 : 14 Caldrin: Privesc prin telescopul monocular. Se văd bine toate insulele din Mediterana, Majorca, Minorca, Sardinia, Corsica, e ceaţă în nordul Peninsulei Italice, câţiva nori cumulus deasupra Greciei, Insulele Britanice sunt de un verde mai pronunţat decât Spania sau Insulele Mediteranei.
GET 28 : 40 MCC**: Aud muzică sau mi se pare?
Nollins: Caldrin cântă… Pasează-mi cârnatul.
GET 57 : 00 Armstrange: Aţi zis că transmisia merge, da?
MCC: Exact, şi aveţi o mare audienţă: în afară de USA, sunteţi recepţionaţi în Japonia, Europa de Vest şi cea mai mare parte a Americii de Sud. Toată lumea e mulţumită de calitatea imaginii şi apreciază marele show.
GET 93 : 28 Armstrange: Am detectat aproape toate reperele terenului de aselenizare cu care am fost familiarizaţi.
MCC: O legendă veche povesteşte că o frumoasă chinezoaică pe nume Chan-Go a trăit acolo patru mii de ani. Se pare că a fost surghiunită pentru că ar fi furat de la soţul ei elixirul nemuririi. Puteţi să vă uitaţi după însoţitorul ei, un iepuroi chinezesc uşor de localizat pentru că stă întotdeauna pe picioarele din spate în umbra arborelui de scorţişoară.
Nollins: O să fim cu ochii pe fata cu iepure.
GET 1109 : 30 Armstrange: Pentru cei care n-o cunosc, voi descrie acum placa comemorativă. Mai întâi sunt gravate cele două emisfere pământeşti. Dedesubt scrie: Aici, oameni de pe planeta Pământ au pus pentru prima oară piciorul pe Lună. Iulie 1969 Anno Domini. Acest eveniment este dedicat păcii în întreaga lume. Urmează apoi semnăturile membrilor echipajului şi cea a Preşedintelui USA.
MCC: Roger. Vrem să vă avem un minut în obiectiv. Preşedintele vrea să vă spună câteva cuvinte.
Armstrange: Este o onoare pentru noi.
MCC: Domnule Preşedinte, puteţi începe.
Preşedintele: Vă vorbesc prin telefon din Camera Ovală a Casei Albe. Aceasta este cea mai memorabilă convorbire telefonică a tuturor timpurilor. Pur şi simplu nu vă pot spune cât sunt de mândru. Pentru toţi americanii, acesta va fi cel mai frumos moment din viaţă şi sunt sigur că popoarele lumii întregi iau parte împreună cu noi la această sărbătoare. Pentru că, prin ceea ce aţi făcut voi, cerul a devenit o parte din lumea omului şi faptul că ne vorbiţi din Marea Liniştii ne face să ne gândim la dublarea eforturilor noastre pentru a aduce pacea şi liniştea pe Pământ. Pentru un unic moment în întreaga istorie umană, toţi oamenii de pe Pământ sunt unul. Uniţi în mândria lor pentru fapta voastră şi în rugăciunile înălţate întoarcerii voastre cu bine.
Armstrange: Vă mulţumim, domnule Preşedinte. Este o mare onoare şi un privilegiu pentru noi să reprezentăm nu numai USA, ci şi toţi oamenii paşnici, indiferent de naţionalitatea lor.
Preşedintele: Şi noi vă mulţumim mult şi sperăm din tot sufletul, cu toţii sperăm, să vă vedem joi pe Stallion.
Caldrin: Şi noi sperăm asta foarte mult, domnule Preşedinte.
GET 1194 : 50 Modulul de comandă, adică tot ce-a mai rămas din giganticul turn care părăsea Florida cu opt zile în urmă, se pregăteşte să pătrundă în îngustul coridor de reintrare în atmosferă. Ieşirea din limitele coridorului înseamnă fie ricoşeu în vid fără posibilitate de întoarcere, fie arderea prematură a scutului termic.
MCC: Sunteţi pe coridor. Aveţi drum deschis pentru amerizare.
Armstrange: Vă asigurăm că apreciem mult treaba asta.
Zona de aer supraîncălzit şi ionizat care se formează în vecinătatea scutului termic împiedică total propagarea undelor radio şi comunicarea astfel întreruptă nu va mai fi reluată niciodată…
*
…Armstrange îşi reveni primul. În cabină era o căldură insuportabilă. „Am aterizat, dar unde naiba? Ăsta a fost un şoc mult prea puternic pentru o amerizare normală.“
Caldrin şi Nollins se dezmeticeau treptat şi ei. Cu mişcări greoaie, nesigure, începură să îmbrace costumele izolatoare. Armstrange acţionă pârghia care deschidea simultan toate cele douăsprezece zăvoare ale trapei laterale, facilitate introdusă după ce Grissom, White şi Chafee arseseră de vii în ianuarie 1967. Nici un rezultat. Încercă să manevreze fiecare zăvor în parte şi constată că trapa era înţepenită, probabil din cauza căldurii excesive.
- Sus, zise Caldrin. Era singura lor şansă, trapa de comunicare cu modulul lunar.
Aici pârghia de deschidere funcţionă fără greş, din prima încercare. Armstrange văzu întâi cerul şi nişte frunze. Apoi se ridică în braţe şi ieşi pe carcasa exterioară.
În faţă, zidul verzui-negricios al junglei. În spate, apele tulburi, mocirloase ale unui râu mare, poate chiar un fluviu. Modulul era împlântat aproape până la jumătate în mlaştina de lângă ţărm, paraşutele de frânare se întinseseră pe copacii de pe mal.
Armstrange avu câteva clipe o impresie de déjá vu. Apoi îşi aminti. Prin anii ’50 fusese doborât în timpul unei misiuni de luptă în Koreea şi se paraşutase cu bine.
- Cred că suntem pe undeva prin Asia.
- Ce te face să crezi? Am putea la fel de bine să fim în Africa sau în America de Sud, spuse mohorât Caldrin.
- N-are nici o importanţă, băieţi. Absolut nici o importanţă. Oricum, în maximum câteva ore vom fi recuperaţi.
Armstrange se întoarse brusc spre dreapta. Din hăţiş apăruse un om. Zdrenţăros şi ţinând în mână un pistol-mitralieră. Şuieră câteva cuvinte într-o limbă necunoscută şi ameninţă cu arma.
- V-am spus eu că suntem în Asia, zise calm Armstrange. Hei!, mai spuse zâmbind şi ridică braţele făcând un pas înainte.
În aceeaşi clipă omul deschise focul. Trase până când goli tot încărcătorul şi ţeava automatului se încinse. Armstrange se răsuci şi căzu cu faţa în nămol. Caldrin şi Nollins se prăbuşiră pe cuirasa modulului, fără un geamăt. Bodogănind, zdrenţărosul se duse să izbească cu patul armei în capul lui Nollins, care încă mai mişca. Pe urmă plecă.
El nu auzise niciodată de Shepard, Grissom, Glenn, Carpenter, Schirra, Cooper, Young, Mc Divitt, White, Conrad, Borman, Lovell, Stafford, Scott, Cernan, Gordon, Eisele, Cunningham, Anders, Schweickart, Armstrange, Caldrin şi Nollins. Ştia în schimb al cui e steagul de pe umărul stâng al costumelor.
(1985)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
