Îmi amintesc anii 2012-2013, cu un Liviu Dragnea care umbla cu harta regionalizării României prin studiourile de televiziune.
Subiectul nu era pe placul tuturor, a stârnit multe reacții.
Președintele de la acea vreme, Traian Băsescu, spunea că discuția pornise greșit - se vorbea despre regiuni, guvernatori de regiuni, dar nu se dezbătea despre comasarea comunelor, despre administrații care nu se susțineau financiar și trăiau numai din bani de la centru, ca să achite nișe lefuri ale unor politicieni (primari și consilieri locali) și funcționari. Existau politicieni care își exprimau temeri legate de regiunea cu județele în care populația majoritară nu este de etnie română. Județele care să fie considerate „capitalele” acestor regiuni i-au făcut pe mulți să se încaiere: care merită mai mult, Brașov sau Sibiu, de exemplu?
2026 - politicienii români fug de aceste teme (reformă administrativ-teritorială prin comasări și regionalizare), le tratează sporadic, vorbesc despre variante soft, analize interminabile, riscul scăderii calității serviciilor către populație (pleacă de la premisa că oamenii nu vor avea acces la acestea). Și uită să se raporteze la digitalizare, ca parte foarte importantă a întregului demers.
România, dacă ar exista voință politică adevărată, și-ar rezolva problema fondurilor de salarii pentru zona finanțată din banii de la buget, prin câteva măsuri simple:
- comasarea tuturor localităților sub un anumit număr de locuitori - proces care ar veni la pachet cu topirea unor funcții, posturi, costuri (evident, în funcție de aria geografică, suprafață etc.);
- disponibilizarea a minimum 1 din 4 angajați ai instituțiilor, companiilor, societăților alimentate din bani publici, mai puțin domeniile critice și învățământ (atât la nivel central, cât și la nivel local). Întrebați orice onest angajat de la stat, vă va răspunde că în jur, din birou, din clădire, un sfert dintre colegi NU fac nimic, ar putea să fie concediați fără cea mai mică problemă și fără niciun impact negativ asupra activității;
- „lăsarea la vatră” a celor care sunt pensionari speciali de la stat, care mai sug niște bani tot de la stat, în calitate de angajați (toți aceștia, fără excepție, trebuie puși să aleagă - ori pensionar, ori angajat la stat);
- înghețarea/desființarea posturilor eliberate prin pensionarea titularilor (minus zonele critice, învățământ și sănătate);
- program de plecări voluntare cu salarii în avans și scheme de finanțare cu garanții de la stat, pentru cei care doresc să-și facă o afacere sau să se organizeze ca PFA, ori SRL și să înceapă o activitate economică.
La 13 ani distanță, nu se mai vorbește despre regionalizare, se discută din când în când despre comasări de primării (unele nu reușesc să se întrețină de la înființare încoace). Bugetul de cheltuieli pentru salarii poate fi menținut în limitele actuale, ar încăpea și legea salarizării, ar fi și bani pentru creșteri acordate celor care muncesc și-și merită veniturile.
Ceea ce e cu adevărat îngrijorător este faptul că niciun partid din România nu are un program de guvernare din care cetățenii să înțeleagă cum dorește respectivul partid să administreze țara, dacă ajunge la Palatul Victoria cu puteri depline.
E un nivel de amatorism și heirupism de nepermis, asistăm doar la scandaluri în studiourile de televiziune. Se guvernează de azi pe mâine, nu există predictibilitate, nu există strategii, nu există programe. Au dispărut experții, ecranele sunt umplute peste tot de politruci care se scălămbăie și urlă unii la alții. Orice hotărâre se ia sau este propusă vine din zodia urgenței („dacă nu facem asta azi, pierdem suma Y de bani mâine”).
În acest timp, Republica Moldova tace și face: 500 de primării (60% din total) au adoptat decizii finale privind comasarea voluntară. Informațiile au fost prezentate de secretarul general al Guvernului Republicii Moldova, Alexei Buzu, în cadrul unei emisiuni difuzate la Moldova 1 (scrie G4media).
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cât de naivi putem fi crezând că Sorin Grindeanu sau George Simion pot „salva” România? Ne lăsăm manipulați de propaganda agresivă a sistemului „democratic” în care trăim și nu vrem să recunoaștem că e rău să trăim pe datorie. Că e rău când cineva (oricine!) îți „dă” ceva ce nu meriți în schimbul unei ștampile...
Încerc să câștig o partidă de șah. Iarăși m-am îmbătat, băga-mi-aș!
Demersul dvs este lăudabil, dar nu era oare rolul presei să pună pe tavă dezbaterea asta ?
Desigur, întrebările sunt retorice.
Aș lua o pauză de hidratare, dar mă doare măseaua..
Oricare partid de orice culoare n-ar avea nicio șansă de victorie dacă ar pune în dezbatere această temă în campania electorală. Cum ar fi ca „baronii locali” să se alunge singuri de la troacă?
Rolul presei? Hmmm! Aici e de discutat. Care presă? Aia subvenționată de partide din banii încasați de la stat și plătiți de prostime? E un paradox aici: „câinele de pază al democrației” a devenit cățelușul de companie al băieților deștepți (nu mai pun ghilimelele, că n-are rost!) și în loc să latre, scheaună și linge mâna stăpânului așteptând să fie „recompensat” cu zăhărelul.
Pentru durerea de măsea recomand (sunt un „specialist” în acest domeniu!) un păhărel de pălincă „home made”. Sau mai multe...
Vă asigur de eficiența „tratamentului”. Te vindecă imediat de toate durerile. Efectul secundar e că a doua zi chiar ai nevoie de hidratare, da' asta se „rezolvă” cu o pereche de halbe.
Nu știu dacă mai apuc următoarele „alegeri libere”. La cât de „repede” se „negociază” și se „mediază” ieșirea noastră din căcat, mă gândesc că sunt un „norocos” care a reușit să îmbătrânească plângând…
Sper să ne mai citim, amice Mircea. Ce fain ar fi să putem ciocni un păhărel sau o halbă. Până una-alta ne „ciocnim” părerile în comentarii. Încă nu am înțeles de ce, de la o vreme, eviți răspunsul direct. Nu mă mir. Ce om cu scaun la cap poate „dialoga” cu un băutor de meserie?
-18.8.2026-
Eu nu cred că baronii locali pot fi alungați doar răsturnând troaca.
Așa cum nu cred nici că cei din presă merită să fie băgați laolaltă în aceeiași oală.
Cu tot pesimismul, tanti Speranța e cu noi..
Cât despre tratament, mă păstrez pentru vremuri mai bune.
Cine să facă reforma despre care tot aduceți vorbire? Grindeanu? Simion? Georgescu? Sau liota de „conțopiști” care plimbă din plictis hârtii inutile prin instituțiile statului, supra-aglomerate de piloși și amante?
Eu încep să mă îndoiesc de justețea părerilor mele. Multă vreme am trăit convins că „democrația originală” cu care am fost contemporan e un mare „fâs”, o cacealma în mâna politicienilor „aleși”, crezând că nu se poate câștiga mințind la infinit potul de pe masa de joc. Am tot crezut că minciuna are picioare scurte și nu poate ajunge departe, dar m-am înșelat...
La ce „reforme” să mai sperăm când țara a fost acaparată de indivizi fără scrupule? Îi găsești peste tot, începând de la președinte și terminând cu orice primărie sătească. Nu susțin că n-ar exista excepții, dar sunt atât de rare încât confirmă regula...
Vă puteți imagina o primărie cu 17 „funcționari” într-o comună (formată din două sate!) cu 1200 de locuitori? Impozitele și toate taxele locale plătite de săteni „acoperă” salariul acestor amploiați cam pentru un trimestru. Restul? Păi vine de la „stat”, din „mărinimia” social- democrat-liberală a „tovarășilor” care ne tot „dă” după ce ne golesc buzunarele.
Eu spun că nu e cazul să ne amăgim crezând că putem schimba situația prin vot. Băieții ăștia sunt înfipți prea adânc în „sinergia concretului” pentru a fi schimbați.
Vorba lungă e sărăcia omului. N-are niciun rost să mă lăbărțez la taclale când setea de adevăr mă arde în gușă. Sting „incendiul” cu o ultimă bere. E cam târziu să fac pe „pompierul”...
-18 august 2026, mult după miezul de noapte-