Am fi putut avea o corecție mai serioasă de deficit, considerabil mai mare decât 2% într-un an (altfel, un rezultat remarcabil și o inversare a trendului de pe vremea coaliției Nicu și Marcel).
Cu cât ajustarea deficitului s-ar fi realizat într-un timp mai scurt, prin măsuri mai dure, cu atât și revenirea ar fi fost mai rapidă.
Un guvern format din oameni responsabili ar fi trebuit să înțeleagă că orice tergiversare/amânare a tăierilor din cheltuielile publice nu duce decât la prelungirea stării de rău.
Ideea că „reforma” salariilor plătite în instituțiile de stat (prin legea salarizării unitare) duce de fapt la creșterea cheltuielilor cu miliarde de lei în fiecare an, deci provoacă o presiune extrem de mare asupra bugetului în anii următori, este o nedreptate totală. Asta după ce taxele și impozitele au fost crescute agresiv pentru mediul privat.
Pentru economia privată, „reforma” înseamnă dări mai mari, legi modificate, tăieri. Pentru cei de la stat, „reforma” înseamnă creșteri.
Statul nu are nevoie de soluții miraculoase pentru a rămâne în limite decente ale cheltuielilor cu salariile. Angajații de la stat nu trebuie să sufere toți, la unison, tăieri de venituri. Guvernul - indiferent de culoare sau componență - poate păstra anvelopa salarială, poate chiar crește consistent salariile, cu o condiție: să refacă organigramele tuturor instituțiilor (minus cele critice: învățământ, sănătate, unde pot fi reorganizări, fără reduceri de personal).
În absolut toate ministerele, agențiile, autoritățile, primăriile, concentratele și deconcentratele, companiile și societățile administrate de stat, minimum 1 din 4 salariați nu-și merită nici scaunul și nici salariul lunar. Toți cei care lucrează în sectorul public știu asta, se confruntă cu acești colegi zi de zi.
Reducerea aparatului de stat se poate face etapizat, după un calendar foarte transparent și bine gândit. Fără heirupuri care să provoace greve, fără trauma scăderii generalizate de venituri. Pot fi scoși din sistem toți șmecherii pensionari speciali care s-au întors să mai sugă niște bani de la stat făcând nimic, pot fi înghețate posturile care rămân libere după ce titularii ies la pensie (fără afectarea domeniilor critice), pot fi realizate comasări între instituții, poate fi reorganizată teritorial-administrativ întreaga țară, poate fi organizat și finanțat un program de plecări voluntare cu sprijin pentru deschiderea de afaceri.
România, dacă doresc și decidenții, poate face o reformă bună, gândită, explicată. O poate aplica în etape. Rezultatul poate fi unul spectaculos - anvelopa salarială să rămână intactă ca sumă, salariile celor care rămân să crească, iar administrațiile să devină mai suple și mai eficiente.
Când însă cel mai mare partid politic din Parlament spune că eventuale comasări între comune se vor face prin referendum, reforma este ratată din prima.
După 35 de ani, imaginea este perfect limpede - PSD și sistemul creat după 1989 pot supraviețui numai peste un aparat bugetar imens, cu privilegiați ai sorții ce extrag rente fără limite.
Cu alte cuvinte: poate produce privatul oricât, pot fi trase taxe și impozite cât 7 rânduri de piele de pe angajați și antreprenori, că acestui stat gigantesc, lacom, veșnic înfometat, dominat de îmbuibați niciodată sătui, nu-i va ajunge niciodată.
Iată 2 articole relevante în acest sens:
1. ce spune guvernatorul BNR despre criza politică;
2. ce „reformă” cu referendumuri mici are în plan liderul PSD.
De 30 de ani mă întreb cum ar arăta țara aceasta dacă, măcar două mandate, social-democrații nu ar avea acces la putere (deci la resurse).
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.