Foto: AFP/ Profimedia
Nu văd de folos să mă alătur roiului uriaș de epitete care îl înconjoară pe Carlos Alcaraz. O să spun însă câteva cuvinte despre adversarii tânărului Grande Spaniol.
Încep prin a vă reaminti:
„Setul 2 al finalei turneului ATP Hamburg 500. Carlos Alcaraz l-a pierdut pe primul cu 4-6 și acum Lorenzo Musetti servește la 5-4 pentru meci. 15-15.
Musetti pune o scurtă bunicică, lângă fileu. Alcaraz aleargă formidabil, ajunge mingea și așază o contrascurtă. Musetti aleargă și el, deși e clar prea departe, aruncă totuși mingea peste plasă, Alcaraz o retrimite moale și italianul închide punctul.
Dar spaniolul se duce imediat la arbitru, franțuzoaica Aurélie Tourte, și îi arată că mingea a căzut de două ori pe zgură înainte de a fi lovită de racheta lui Musetti.
Tourte face niște gesturi cu palma, cum că racheta italianului ar fi agățat totuși mingea, care devin penibile în clipa în care se dă reluarea: mingea căzuse indubitabil, clar și din avion, a doua oară, racheta lui Musetti atingând-o cu o bună fracțiune de secundă mai târziu.
Faza se petrecea la 2-3 m de ochii lui Tourte, așa că punctul acordat lui Musetti nu poate fi calificat decât ca furt sau incompetență.
Ce aș putea spune însă despre atitudinea lui Lorenzo, care știa mai bine decât oricine că fusese „dublă”. Carlos a făcut apel la el, ca de la jucător la jucător, dar Lorenzo s-a făcut că plouă... Rafael Nadal sau Roger Federer i-ar fi dat punctul din prima clipă adversarului, indiferent ce ar fi făcut arbitrul.
Musetti a ajuns, așa, să aibă 40-15, două mingi de meci. Din clipa aceea, cu o „furie” rece, calmă, Alcaraz a dat drumul la niște execuții fantastice între care o serie de scurte puse cu mână de pictor, de care italianul n-a mai apucat nici să se apropie – ca să fie clar, doamnă arbitru!
Totuși, Musetti a ajuns să aibă încă 3 mingi de meci, 6-3 în tie- break. Cu o putere mentală comparabilă cu cea a lui Nadal, întărită parcă și de dreptatea care știa că e de partea lui, Alcaraz le câștigă pe toate și setul!
Musetti a reușit să câștige setul decisiv cu 6-4. E campion la Hamburg – Carlos l-a felicitat și l-a îmbrățișat fără resentiment. Tânărul Lorenzo Musetti este un jucător foarte bun, dar nu va fi niciodată un mare jucător. În vreme ce tânărul Carlos Alcaraz deja este.”
În marea finală US Open de azi-noapte s-a petrecut ceva asemănător – până la un punct. Alcaraz a pus o scurtă bine amortizată, Ruud a ajuns târziu, a lovit, totuși, mingea cu rama, trimițând-o peste Alcaraz, aproape de linia de fund.
Carlos s-a dus după minge, neconvins, cu ochii spre arbitru, așteptând ca acesta să oprească jocul pentru dublă cădere a mingii pe teren. Ceea ce Nico Helwerth nu a făcut! Carlos s-a dus să-l întrebe de ce, nedumerit și frustrat.
De aici putea să se rostogolească o controversă tensionată, ca la Hamburg, cu efecte imprevizibile asupra cursului meciului.
Însă tânărul Casper Ruud n-a fost tânărul Musetti: cu cinste și naturalețe, i-a spus arbitrului că mingea a căzut de două ori – imediat, reluarea a arătat sfera galbenă Wilson lipită de albastrul terenului arenei Arthur Ashe. Carlos l-a aplaudat repetat cu palma pe corzile rachetei pe norvegian, arătând publicului – asta înseamnă fair-play!
(În paranteză fie spus, nu înțeleg de ce nu se introduce și în tenis VAR – arbitrul să poată vedea înregistrarea unei mingi pentru a decide asupra dublei căderi).
Toate semnele arată că Alcaraz Garfia va fi un super jucător. Dar traiectoria lui nu va depinde numai de el însuși, ci și de adversarii cu care va lupta.
Casper Ruud poate fi pentru Carlos ce a fost Roger Federer pentru Rafa Nadal – și invers. Doi tineri pe care îi unesc atât tenisul la cel mai înalt nivel, cât și înălțimea caracterelor.
P.S.
Anul trecut, Alcarazul US Open era Emma Răducanu. Din păcate, așa cum mă temeam de atunci, victoria și gloria s-au dovedit mai rele pentru Emma decât înfrângerea. Nu cred că asta se va întâmpla cu Carlos Alcaraz.
