La cum arată tabloul politic actual, ne aşteaptă un nou an plin de evenimente: începutul lui 2018 poate fi la fel de agitat ca începutul lui 2017, când, din fericire, am făcut împreună istorie şi am reuşit să oprim, datorită celor mai mari proteste de stradă de după 1990, teribila OUG 13. A fost doar o bătălie, însă absurdul război pe care conducătorii noştri ni l-au declarat nouă, tuturor cetăţenilor cinstiţi din această ţară, continuă. Masacrarea justiţiei independente şi scoaterea de facto a României din rândul democraţiilor liberale este la un pas să se producă, iar rezistenţa noastră a devenit o datorie sacră.
Forţa societăţii civile s-a trezit, însă şi imperiul răului contraatacă. Ca orice tentativă de subminare a unei democraţii, asaltul PSD-ALDE împotriva statului de drept îşi găseşte un aliat serios în Rusia. Dacă aruncăm o privire asupra publicaţiilor „de casă” ale Kremlinului în România precum Sputnik sau Russia Today, vom intui uşor intenţiile autorilor, regăsind materiale care elogiază personaje precum Liviu Pleşoianu, deputat PSD şi vajnic adversar al DNA, sau materiale care încearcă să o compromită pe procuroarea Alexandra Lăncrănjan, care instrumentează dosarul Dragnea.
În cazul celei din urmă, oficiosul Kremlinului îi dă un verdict de „incompatibilitate clară” deoarece… apare într-o poză alături de Raluca Prună, Cristina Guseth, Sabina Fati şi Andreea Pora, pe care publicaţia rusească le numește „militante anti-Dragnea”. Curat conflict de interese, coane Ivane! Umează şi alte tentative jalnice de discreditare a acesteia, care merg de la aprecieri ridicole referitoare la aspectul tinerei procuroare până la bârfe legate de presupuse relaţii amoroase.
Deşi argumentele invocate sunt puerile şi nefondate, merită atenție tactica utilizată. Publicarea unor matetriale compromiţătoare, fie ele foto sau video, poartă denumirea de kompromat (cuvânt care provine chiar de la cele două cuvinte, „material compromițător”). Este un instrument care a fost folosit din plin de KGB în perioada Războiului Rece şi de care regimul Putin face din nou uz de fiecare dată când vrea să-şi elimine inamicii. Fiecare face ce știe mai bine. Este, putem spune, varianta rusească a şantajului.
Țintele regimului de la Kremlin sunt anihilate de multe ori prin această armă: se fac presiuni asupra lor, sub ameninţarea unor fotografii sau videoclipuri menite a le discredita. Atenţie, ele nu trebuie să fie autentice. În război este permis orice, inclusiv probe fabricate. Trimiterile la viaţa privată a procuroarei Alexandra Lăncrănjan nu sunt întâmplătoare , o bună parte a kompromat-urilor constând în materiale video sau foto în care subiecţii sunt surprinşi în ipostaze intime (uneori întreţinând relaţii homosexuale sau apelând la serviciile unor prostituate).
Din nou, veridicitatea multora nu este probată. Ceea ce contează este însă sădirea îndoielii în mintea publicului, asocierea persoanei cu respectiva faptă presupus incriminatoare.
Exemplele sunt multe şi au subiecţi celebri. Ţintele sunt în general cei mai vocali adversari ai regimului de la Kremlin. Probabil momentul reactivării kompromat-ului ca armă politică în era post-Război Rece a fost 1999. Atunci, Boris Elţîn era preşedinte, iar Iuri Skuratov procurorul general al Rusiei. Acesta din urmă ancheta presupuse fapte de corupţie în administraţia Elţîn, iar preşedintele a încercat să-l demită, lovindu-se însă de opoziţia Parlamentului rus. La scurt timp, o înregistrare video a fost difuzată de televiziunea de stat, în care un bărbat care semăna cu Skuratov întreţinea relaţii sexuale cu prostituate. Se spune că materialul video incriminator le-a fost înmânat directorilor televiziunii chiar de şeful FSB (serviciile secrete ruse) din acea perioadă, nimeni altul decât Vladimir Putin. La câteva zile distanţă, Vladimir Putin l-a prezentat în mod public pe bărbatul din înregistrare ca fiind Skuratov. Ulterior, Putin a ajuns preşedinte şi Parlamentul l-a demis pe Skuratov. Misiune îndeplinită.
Un alt caz celebru este cel al lui Mihail Kasianov, primul premier al lui Putin. Ulterior, acesta a devenit un opozant al actualului lider rus, iar partidul său a participat la alegerile parlamentare de anul trecut. Kasianov era considerat un posibil contracandidat al lui Putin în alegerile prezidenţiale din 2018, însă în martie 2016 a fost difuzată o înregistrare video, de altfel neclară, în care Kasianov pare să întreţină relaţii sexuale cu o femeie prezentată drept tot o activistă anti-Kremlin. Aceştia ar fi purtat şi o discuţie în care criticau alţi lideri ai opoziţiei. A fost glonţul de argint care a îngropat definitiv şansele opoziţiei la alegeri, care a s-a stins în conflicte interne.
Aceeaşi tactică a fost folosită şi împotriva lui Boris Nemţov, liderul mişcărilor de protest din Federaţia Rusă din 2011, în care regimul Putin era acuzat de fraudarea alegerilor. Atunci au fost difuzate înregistrări cu Nemţov care părea să insulte alţi opozanţi. Urmarea a fost aceeaşi: slăbirea opoziţiei. Nemţov a recunoscut autenticitatea unor înregistrări, însă a contestat-o pe a altora. Povestea nu se termină aici: Nemţov avea să sfârșească asasinat în 2015 pe un pod lângă Kremlin.
Actualul lider al protestelor anti-guvernamentale, Alex Navalnâi, a avut şi el parte de un kompromat: o fotografie trucată în care acesta se află în prezenţa oligarhului Boris Berezovski, exilat la Londra şi critic al lui Vladimir Putin. Scopul a fost să inducă teoria că mişcările de protest sunt de fapt finanţate din străinătate de forţe oculte care vor destabilizarea statului rus. Înlocuiţi numele lui Berezovski cu cel al lui Soros şi „statul rus” cu “statul român” şi veţi regăsi o strategie binecunoscută pe meleagurile noastre. Tentativa de discreditare a Kremlinului a fost dejucată însă de Navalnâi, care a postat fotografia originală, care îl înfăţisează întâlnindu-se de fapt cu Mihail Prokhorov, patronul clubului de baseball New Jersey Nets.
Foto: The Guardian
Putin nu se sfieşte însă să folosească kompromat-uri nici pentru a-şi lua la ţintă adversarii externi. O victimă celebră este Victoria Nuland, fostul adjunct al secretarului de stat american. Într-o înregistrare audio despre care se bănuieşte că ar fi de provenienţă rusească, făcută publică în timpul protestelor din Ucraina împotriva fostului preşedinte pro-rus Viktor Ianukovici din februarie 2014, Victoria Nuland ar fi discutat cu ambasadorul american Geoffrey Pyatt despre care dintre lider al opoziţiei ar fi preferat de Wahsington pentru a ajunge premier, criticând vehement în acelaşi timp liderii Uniunii Europene. Scopul era acelaşi: o dovadă a imixtiunii străine (americane de această dată) în protestele din Ucraina. Nuland a respins categoric autenticitatea înregistrării.
Inclusiv despre actualul preşedinte american Donald Trump se spune că ar fi victima unui kompromat rusesc. Potrivit publicaţiei Buzzfeed, acesta ar fi fost filmat în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu mai multe prostituate în anul 2013 în hotelul Ritz Carlton din Moscova, în timpul concursului Miss Universe, organizat de una dintre companiile controlate de actualul preşedinte american. Existența acestei înregistrări – autentice sau nu – rămâne o mare necunoscută.
În războiul hibrid pe care Rusia îl poartă acerb cu democrațiile occidentale, kompromat-ul este o armă foarte eficientă. Într-un conflict în care armele sunt atacurile cibernetice, dezinformarea şi fake news, o astfel de tactică are o eficienţă exponenţial mai mare pe canalele online. O poză trucată care se viralizează prin intermediul reţelelor sociale, împinsă de armate de troli, poate influenţa mult mai mulţi oameni decât dacă ar fi publicată într-un ziar sau difuzată pe un post de televiziune. Rusia dispune într-adevăr de structuri solide de troli profesioniști, cu misiunea clară de „a rostogoli” astfel de kompromat-uri. Iar admiratorii şi aliaţii săi din regiune procedează asemenea, urmând bunele practici ale şcolii KGB-iste. În perioada protestelor din februarie 2017, am fost chiar eu victima unui astfel de trucaj, pe care vi-l redau mai jos. Poza a fost distribuită de zeci de mii de ori, în general prin profiluri false și grupuri special create pentru un anumit public. Am primit chiar mesaje de felicitare pentru apelul de pe poza falsă, din partea unor concetățeni turmentați de-a binelea cu otrava aruncată zilnic pe anumite canale.
Întrucât sunt sigur că şi anul 2018 mă va găsi tot în stradă, mă aştept să mai urmeze şi altele. Sper ca execuția grafică să fie, totuși, mai bună. Kompromat-urile originale, made in Russia, impun totuşi nişte standarde de calitate. Măcar data viitoare nu ne retezați mâinile, băieți...
Sunt convins că nu am fost şi nu voi fi singurul care a avut de-a face cu astfel de trucaje ordinare. În următoarea perioadă, liderii societăţii civile şi ai opoziţiei politice trebuie să se aştepte la tot mai multe astfel de atacuri murdare. Chiar dacă pare uneori greu de crezut că se va recurge la astfel de tactici, trebuie să înţelegem contextul în care ne aflăm şi tipul de război pe care îl purtăm. Un raport publicat vara trecută de National Endowment for Democracy vorbea despre conceptul de sharp power, adică modalitatea în care regimurile autoritare precum China sau Rusia abordează lupta pentru influența globală. Dacă soft power-ul se bazează pe impunerea unor valorile culturale şi politice ca surse de influență pozitivă, abordarea de tip sharp power înseamnă de fapt tactici de manipulare şi promovarea auto-cenzurii, fiind echivalentă „războiul informațional“. În fapt, tot despre un Război Rece vorbim. Dacă în perioada de până în 1989 aveam o confruntare de ordin ideologic, propaganda rusească pune astăzi accent mai degrabă pe psihologie, folosindu-se de noile tehnologii pentru a exploata frustările unor categorii sociale neadaptate la lumea de azi și la marile transformări ale Revoluției Industriale 4.0.
În acest context, lecţia noastră trebuie să fie următoarea: kompromat-ul are şi un antidot, iar el se numește libertate. Libertatea de a gândi, de a judeca, de a ne informa singuri. Libertatea de a distinge între adevăr și intoxicare, între autentic și fals, între lideri și politruci. De aceea marele dușman al dictatorilor de ieri și de azi, de aici și de dincolo, este unul singur: libertatea. Pe măsura acutizării competiției geopolitice și a proverbialei lupte interne pentru ciolan, atacurile la libertatea noastră vor fi tot mai dese și tot mai periculoase. Pe termen scurt, singura modalitate prin care putem rămâne liberi este să ne pese și să luptăm. Zi după zi, chiar atunci când totul pare pierdut. Pe termen lung, România pe bune începe cu școala pe bune, vorba lui profesorului român de la Harvard, Marian Staș. Pentru că fără educație nu există libertate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acum, este adevarat ca rusii folosesc intensiv propaganda impotriva celor pe care-i percep drept adversari. Este adevarat ca propaganda asta este intesata cu minciuni, ca orice operatiune de gen, care se respecta. La fel de adevarat este ca, spre deosebire de ceea ce se intimpla in Occident, in cazul Rusiei implicarea fatisa a statului este mult mai mare - in Occident, autoritatile furnizeaza informatiile pe surse organizatiilor media libere si independente, iar respectivele publica minciuni, teoretic fara sa stie, Un exemplu concludent este ceea ce s-a intimplat in SUA, in perioada dinainte de invazia Irak-ului, cind presa americana a preluat pe nemestecate un camion de minciuni de la autoritatile americane, referitoare la armele de distrugere in masa ale lui Saddam - New York Times fiind ziarul cel mai prajit in operatiunea ticluita de Dick Cheney & Co.
Asadar, de intimpla peste tot, nu numai la rusi, si se intimpla dintotdeauna, n-a descoperit Putin acum apa calda. Pe de alta parte, mai usor cu acuzatiile de minciuna pe scari, Pentru ca alea care sint minciuni si lucraturi sint una, dar Fuck EU al Victoriei Nuland - cu totul altceva, Respectivul diplomat american nu a contestat niciodata autenticitatea convorbirii, ci doar s-a aratat revoltata ca ticalosii de rusi au interceptat-o in timp ce facea si desfacea guvernul ucrainean, rezultat dupa proteste - vezi si http://www.bbc.com/news/world-europe-26079957.
Cred ca nu este nevoie sa intru in detalii cu privire la de cite ori statele occidentale, in special SUA, mai recent, au intrat in adevarate razboaie propagandistice pe teritoriul altor tari, percepute ca fiind in zona lor de influenta (desi acum nu i se mai zice asa). Cine se simte revoltat de asemenea practici si de modul in care ii poate afecta viata privata Kompromat-ul rusesc sau de alte origini, sa nu intre in viata publica. Pentru ca asta, pe meleagurile noastre si oriunde in alta parte, are costurile si riscurile ei. Pe care le accepti sau nu.
Intre timp, hai sa nu ne mai vaitam atita, de cit de rai si ticalosi sint rusii, si sa ne asumam odata porcaria romaneasca, in care ne balacim de cind am aparut pe lume.