Are sandale maro ponosite și un costum vechi. Dar dacă îl vezi pe stradă, părul alb, spatele drept și demnitatea lui rufoasă te-ar face să îți scoți pălăria.
Iancu Țucărman a devenit ieri cavaler al statului român, într-o ceremonie ținută în Sala Voievozilor din Iași. O sală care, atunci când apar oficialități de la București, miniștri, politicieni, se umple instantaneu, de data aceasta a fost aproape goală. Președintele României, cel care a acordat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, a fost reprezentat de consilierul Andrei Muraru. În rest, ziariști, câțiva intelectuali, ambasadorul SUA și cel al Israelului.
Iancu Țucărman este unul dintre cei trei supraviețuitori ai Pogromului de la Iași decorați de președintele României. În discursul de acceptare a distincției, a spus că se roagă pentru România, ca toți evreii care se roagă pentru popoarele în mijlocul cărora trăiesc. Nu a condamnat, nu a avut vreun cuvânt de ură. Nu a judecat. A mulțumit.
„Era jidoafcă”
Prima mea întâlnire cu antisemitismul a fost la Iași. Venită la studenție din Galați, mi-am căutat o gazdă prin anul II. O batrânică simpatică într-o casă frumoasă la stradă, într-un cartier liniștit, mi-a oferit găzduire. „E casă jidovească”, mi-a spus în timp ce-mi arăta odăile. Apoi, timp de un an, am auzit povești cu basarabeni care au fugit când s-a tras linia. Au urmat poveștile cu românii săraci înfometați de evreii bogați. „Mă duceam cu căruța cu grâne. Intram și căram sacii. Faceau găuri în saci și apoi strâmbau din nas. Căram sacii înapoi la căruță și lăsam un sfert pe drum. Jidani! Să te fure!” Nu era Google atunci, n-avem informație instant, ca acum. Pogromul de la Iași era o extravaganță de-a istoricilor. În anii aceia, jidanii care au luat și pielea de pe români, erau parte a unui discurs încă acceptat. „România Mare” ținea săptămânal vie flacăra urii față de jidani. Nu doar naționaliștii nu-i iubeau, ci și anticomuniștii de tranziție. „Ei au adus comunismul. S-au cocoțat repede. Ana Pauker era jidoafcă!”. Adepții corectitudii politice s-ar lua azi cu mâinile de cap. Dar acum 15-20 de ani, discursul public față de evrei avea mai multe în comun cu perioada interbelică decât cu timpurile moderne. În multe case din acest oraș liniștit și frumos, antisemitismul era singura lecție de istorie predată. O istorie a evreilor în România din care lipsea - în mod ciudat - crima. O înfiorătoare crimă în masă, la care și atunci, și acum vecinii mei au închis ochii.
Tu știi câți au murit la Pogrom?
Apoi am devenit jurnalist. Prima participare la o ceremonie a Pogromului de la Iași a fost marcată de lecția neștiinței. A urmat o dispută aprigă cu redactorul șef de atunci al BBC, Petru Clej. „Tu știi câți au murit la Pogromul de la Iași?” Și a urmat bătălia cifrelor. Pe vremea aceea erau puține cărți. Și mai puține citite! De atunci s-au scris multe. Oficial, 13.000 de evrei au fost uciși în urmă cu 75 de ani la Iași. O treime din populația evreiască a orașului a fost executată, în iunie 1941, de armata română. Unele cercetări recente spun că au fost 15.000 de oameni uciși.
Ceremonii doar cu ambasadorul SUA
Au urmat ani și ani de relatări de la ceremoniile prin care noi, ieșenii, ne aminteam de Pogromul de la Iași. Când spun „noi, ieșenii”, mă refer la o mână de oameni. De fapt, își amintea mai bine ambasadorul SUA, indiferent de numele lui. Apoi veneau oficialitățile, centrale și locale, care s-a adaptat fără nicio problemă la noua retorică politic corectă. Evreii. Supraviețuitorii. Din ce în ce mai puțini. Din ce în ce mai bătrâni.
Curtea Chesturii. Acolo au murit evrei. Mă trag într-un colț. Relatez. „Iar cu jidanii!”, îmi mârăie cineva. E o replică pe care am auzit-o ani la rând pe stradă de la trecătorii care se opreau în fața mulțimii.
Istoricul Adrian Cioflîncă îmi povestea: „Da, mai există antisemitism la Iași. Avem sondaje, nu sunt speculații. Am trăit și eu în orașul ăsta. E un subiect inconfortabil, pentru că a fost o ridicare de masă împotriva evreilor atunci. Restul populației nu a acționat ca masă de susținere a populației (evreiești exterminate, n.n)”.
„Vreau să acord o decorație destinului meu!"
Există o legendă în Iași. Doi evrei celebri, intelectuali. Profesori. Unul de fizică, celălalt de filosofie.
Fizicianul catre filosof:
- Din cauza unora ca tine există antisemtism, pentru că eu sunt evreu, dar tu ești jidan.
O glumă amară. Cauzele antisemitismului sunt istorice, dar ignoranța și necunoașterea trecutului îi fac pe mulți dintre românii de azi vulnerabili la hate speech, la xenofobie, la rasism. O vedem zilele astea și la case mai mari, în Regatul Unit, unde străinii devin victimele perfecte ale unei populații care și-a pierdut busola.
„Multe dintre evenimentele din trecut nu sunt cunoscute. Nu știu cum se face istorie în școală. Nu se învață mare lucru”, remarcă istoricul Adrian Cioflîncă.
„Vreau să acord o decorație destinului meu!" murmură Iancu Țucărman, rememorând istoria. A supraviețuit trenului morţii Iaşi-Podu Iloaiei, din iunie 1941, iar astăzi statul român îi face un act de reparație morală. Pe când și românii?...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cu domnul Tucarman am facut un interviu in 1998 in cadrul seriei mele documentare BBC despre Holocaustul din România.
Vreau sa va atrag atentia ca nu toate victimele de la Iasi din iunie - iulie 1941au fost executate. O buna parte au murit in Trenurile Mortii.
Acest gen de gest de articol pare a fi mai degraba o iritatie decat o reparatie… Nu spun ca este, spun ca pare.
Nu pot si nu vreau sa eman ticalosie la adresa suferintei totale ale unor oameni. Educatia de la mama mă obliga fara drept de apel in acest sens. Nici macar nu stiu de ce as cauta sa aflu daca cel mai bun prieten al meu o fi evreu, neamt, armean, brexitan sau tigan. Dar nu pot sa nu am intrebari atunci cand imi este alertat simtul ratiunii? De ce dintr-o data planeta gaseste (la nivel de clase conducatoare nu si de mase) motive de recunoasteri târzii ale unor urgii (Holocaustul pare a fi la final de comemorare planetara cand a aparut necesitatea reparatiei istorice legata de armeni)?
De ce nu a sarit calare pe subiect de exemplu, ambasadorul SUA din 1990? Sau din 1994? Sau din 2000? De ce acum? Zau, parca este o un fenomen aparte ca si miscarile steagului curcubeu. Parca abia acum provoaca, culmea, nu in sens de respect, de cunoastere si comemorare, ci intr-un sens iritant. Aflu ca trebuie sa regret ceva despre care nici nu am stitu ca exista si oricum este controversat documentat pe ecranul TV atunci cand sunt provocate dezbateri pe subiect. Aflu ca trebuie sa-mi cer scuze la comanda. EI BINE, DACA ACELE URGII S-AU PETRECUT LA IASI, IMI CER IERTARE. Ma credeti? De ce, nu? Tanarului de azi din Romania, si asa indobitocit artificial si prin complacere de stătut, că nu poate raspunde la sondaj nici cine este Ion Iliescu daca nu-l vede la Capatos alaturi de o buzata artificial, i se cere sa admita ca inaintasii sai (daca o avea habar cine sunt) au fost criminali la un anume moment. Apoi mai poate afla că niste inaintasi contemporani cu inaintasii sai au fost si ei nițel cam criminali cu inaintasii săi undeva mai la est. Si isi pune intrebarea de ce nu comemoram si partea sa de comemorare? Ca doar cei ucisi in numele oricarei cauze tâmpite și cretine nu pot fi ierarhizati in functie de „meritul” ucigasului lor.
Apoi, chiar eu care pretind ca incerc sa ma tin atent cât pot la informatia de tot felul aflu din sursă istorică faptul ca cei mai ticalosi descalecati in PCR de pe tancul rusesc in 1947 erau la origine evrei. Daca este fals, sa-mi spuna cineva oficial că multi dintre comunistii descalecati din Rusia nu erau evrei. Brucan era evreu. A preluat mai intai TVR in timpul deschiderii lui Ceausescu in anii 60, apoi in 1990, TVR Libera unde dadea cu pumnul in masa, apoi ProTV, trambița lui Sârbu din al carui trust a luat leafa buna si C.T.Popescu. Nu l-am auzit niciodata pe Brucan jelindu-i pe evreii ucisi ticalos la Iasi, desi confesiuni particulare ne-a lasat in VHS si BETA căcălău. Ori, daca evreul cumva contemporan cu acei nefericiti nu i-a plans, comemorat, cum sa-i cerem azi in ședință de incolonare tanarului roman sa o faca? Si mai ales sa simtă? Să simtă, să nu mai vrea, să existe astfel de oroare, măcar idealistic vreodată?
Eu cred ca s-au spus si devedit anumite „clipe” din istoria umanitatii atat cat este necesar și complet ca istoria sa ajunga cât mai bine documentată la cei de peste o suta de ani de acum inainte. Despre care speram indreptatit sa fie mai evoluati decat noi. A forta pe romani (și nu numai) sa-si insuseasca incolonat masacrul de la Iasi, dupa ce in anii 50-60 li s-a bagat cu forta in cap ceva, in anii 70-80 altceva, iar dupa 1990 un perfect silentio stampa a cimentat oricum nevoia de a sti prioritar cine a omorat oameni in Decembrie 1989 dar si la mineriade (Brcan, daca a fost evreu, a fost in frunte si acum), este ca si cum ai vrea sa pui o falie in timp undeva, pe un traseu atat de batatorit incat nici cu buldozerul nu-l mai poti remodela. Adică va avea efect de bardă care taie un tort de frișcă.
Americanii au o vorba, „get over it”. Și, Respect. Eu cred că oamenii trebuie mai degrabă orientați să își dorească să descopere ei adevărurile istorice oricare ar fi acestea. Orice altă formă, să admitem aici, potrivnică ignoranței epocii de consum, tot îndoctrinare se cheamă că este. Iar îndoctrinările în masă nu au adus nimic bun pe Terra până acum chiar daca s-au prezentat ca cele „mai” pozitive…
Stiu ca nu va vedeti fiica de ceva vreme (poate intre timp ati rezolvat aceasta problema imensa, nu stiu). Si eu am un copil si imi este imposibil sa inteleg cum niste oameni aparent normali pot sa omoare mii (armata romana in Iasi si Odessa), zeci de mii, sute de mii de copii fiindca apartin unei etnii, alungate din tara lor de stramosii civilizatiei latine. Faptul ca dumneavoastra mai puteti spune in faza ororii genocidului evreiesc, armean, etc. chestiuni din zona "da, dar... brucan pauker" ma sperie. Ca acum sunteti un om educat care traieste intr-o tara vag normala, nimeni nu va mai preseaza sa fiti legionar, xenofob, cum poate era in anii '40. M-a intrebat un tampit odata intr-o discutie: "da ce, de unde stii tu ce ai fi facut atunci". Nu stiu ce as fi facut, dar stiu ce NU as fi facut: nu as fi omorat oameni nevinovati cu nemiluita.
Daca totusi genocidul vi se pare justificat, cu toata parerea de rau, chestiile triste pe care le-ati scris despre situatia dumneavoastra familiala incep sa aiba sens.
Nu ma simt vinovat pentru crimele facute de UNII ROMANI impotriva evreilor (nu despre asta e vorba in comemorarea Holocaustului), nu ma simt vinovat pentru Bogdan Diaconu, nu ma simt vinovat pentru hotii de buzunare romani din Barcelona, nu e vina mea ca au aceeasi etnie ca mine. Dar nu mi se pare firesc sa raspund la oricare din chestiunile astea cu "da, dar..." Ati inteles din articol ca "romanii sunt fortati incolonati sa isi insuseasca Iasiul". Nu, total gresit. Autorul chiar se descurca bine in a exprima clar ideile, spre deosebire de unii din cititorii sai. Poate ca romanii nu sunt mai xenofobi ca alte natiuni, dar va recomand ca experiment sa cititi o data comentariile la articolele de pe pagina Facebook a revistei Historia (asa dubioasa cum o fi uneori) sa vedeti intre ce oameni ne ducem zilele.
Altfel corect, rusii nu si-au cerut scuze pentru nimic cuiva, vreodata. Daca esti contrariat de numarul mare de evrei comunisti initial (ca s-au terminat destul de repede, sau in gulaguri sau in Israel), iti zic eu o ipoteza draguta. Cand urasti sa iti vezi regulat rudele omorate in pogromuri (chestia aia in care ucrainienii si rusii omorau mii de evrei in cateva zile, ca hobby), o ideologie tampita care iti spune ca toti oamenii sunt egali indiferent de etnie pare un drum bun de urmat.
ASsa cum- nu m-am lamurit: Pauker era rusoaica?