(Foto Guliver/Getty Images)
Decizia de suprataxare a sistemului bancar prin aplicarea unei taxe asupra activelor bancare a declanșat un veritabil război între Guvern și Banca Națională. Se trage din toate părțile și cu toate armele. Fiecare beligerant atacă înverșunat pozițiile inamice. Iar războiul tinde să se extindă: intră în joc multinaționalele, de exemplu.
Atacul a fost declanșat de către Guvern. Motivația economică? Lipsa banilor la buget. În anul în care gradul de colectare a veniturilor de către Anaf a atins maxime istorice, deficitul bugetar a ieșit la mustață. Sau la zecimală, ca să fim mai exacți. Creșterea susținută a salariilor bugetarilor, a punctului de pensie, a pus presiune evident pe bugetul construit inițial. În plus, sunt semne tot mai vizibile ale încetinirii creșterii economice. În acest context macroeconomic, administrația centrală a căutat noi surse de venituri bugetare. Și le-a găsit la nivelul a trei sectoare de activitate: bancar, energie și telecomunicații. Ce au în comun aceste trei sectoare? Răspunsul e simplu: o structură concurențială concentrată, ceea ce explică și profiturile substanțiale obținute de companiile din cadrul lor. Strict derivat din profilul concurențial menționat anterior este faptul că puterea de negociere a consumatorilor finali este limitată.
Alegând cele trei sectoare Guvernul a minimizat cumva impactul la nivelul mediului de afaceri, numărul companiilor subiect al suprataxării fiind limitat. Ceea ce nu se poate spune însă despre numărul consumatorilor finali, care este de ordinul milioanelor, fie că vorbim de telecomunicații sau de bănci.
Banca Centrală a ripostat imediat, încercând să apere propria redută. Atitudine ce e interpretabilă în ambele sensuri. Pe de o parte, ar putea fi înțeleasă din punctul de vedere al instituției monetare centrale a statului, al cărei obiectiv implicit îl constituie stabilitatea sistemului financiar. Pe de altă parte, aceeași atitudine apare cumva și ca fiind paradoxală dacă privim Banca Națională ca un organism cu rol reglementator al sistemului bancar și nu cu rol de „asociație patronală”.
În apărarea redutei băncile invocă deteriorarea drastică a profiturilor anuale estimate a fi obținute ceea ce, în mod evident, va afecta în ultimă instanță chiar veniturile bugetului de stat pe filiera impozitului pe profit. Modalitatea economică cea mai facilă de evitare a acestei situații va fi desigur majorarea diferențialului de dobândă și a comisioanelor bancare percepute clienților.
E greu de dat un pronostic în privința câștigătorului războiului. Fiecare din tabere invită „căpetenia” armatei adverse la negocieri. Pe teren propriu, desigur. Nu e momentul de concesii. Guvernul are un atu: prelungirea mandatului Guvernatorului BNR depinde de Parlament. BNR are alt atu: cursul de schimb.
În no man’s land se află, captivi câteva milioane de cetățeni. Încă. Italia, Spania, Canada, Australia îi așteaptă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Italia a intrat oficial in recesiune, urmeaza Germania si Franta.
La criza precedenta BNR (mai precis asociatia de caritate BNEu) a cotizat cu 16 mld. euro. Cu ce ne-am ales: in jur de 0,5% dobanda pt. economii, peste 10% dobanda la credite. Intrebare retorica (sau poate nu): Oare ce s-ar intampla in occident daca ar fi dobanzi asemanatoare?
Care va fi urmatoarea contributie (pomana), s-a gandit oare domnul guvernator.
Noi nu cerem decat tratament egal intre firmele romanesti si multinationale. Stim toti f. bine cum se evapora profitul multinationalelor la sfarsitul fiecarui an si ce sa vezi dispare si impozitul pe profit.