Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

În Spania, unde trăiesc, dacă vreun nechibzuit depășește viteza peste măsură, se spune că face un atentat la siguranța circulației. În România, vă propun un nou simbol național

Mașină într-o zi ploioasă

Foto: Marian Bușcă/ Inquam Photos

Pe scurt, propun un nou simbol național.

Nu, nu vreo coloană a infinitului sau vreun lup dacic!

Nu, domnule!

Ci altceva, ceva care chiar să sugereze un lucru pe care noi, românii, îl avem din abundență, prisosește în tot locul…

Cred că simbolul nostru național ar trebui să fie drobul de sare!

Exact, acel drob de sare al preaiubitului Ion Creangă!

Iată, dronele inamice zboară pe deasupra capetelor noastre, dar, vai, noi n-avem norme!

Norocoșii noștri vecini cred că au, vezi bine, că lor li s-a dat! Dar noi? Vai, ce ne facem, ne vor lovi drept în moalele capului…

Tinerii noștri își frâng gâtul pe șoselele patriei, gonind ca nebunii; însă, sărmanii de ei, nimeni nu gândește să-i mai domolească!

În Spania, aici unde trăiesc în bună pace, dacă vreun nechibzuit depășește viteza peste măsură sau, Doamne ferește, ia autostrada în răspăr, se spune că face un atentat la siguranța circulației, așa că vreo patru ani nu va mai conduce și, doar dacă are noroc, nu va sta și un pic la răcoare.

Iată, farisei de tot felul împuie capul românilor pe TikTok-uri, cu minciuni sfruntate, însă noi, sărmanii, nu-i putem stăvili; n-am avut noroc ca basarabenii, care au legi, domnule, cu care închid gurile spurcate! Da, da, cred că au avut noroc, la ei „s-a băgat”!

Ei, ar fi multe alte pricini, dvs. le cunoașteți bine, așa că nu vreau să vă mai irosesc timpul.

Eu cred că dacă am afișa peste tot simbolul nostru iubit, drobul de sare, dar peste tot, domnule: în drapelul național, în pașapoarte, tatuaje, prosoape și ochelari de soare, bunii noștri vecini se vor dumiri, în sfârșit, că nu suntem oameni răi, nici pricinoși, ci bieți nevoiași, și poate se vor milostivi și ne vor povățui, cum să urcăm nucile în pod și cum să scoatem carul din casă, ca în șugubeața poveste!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Alin check icon
    In germania fara limita de viteza e min european la accidente pe autostrada.
    In franta la inceput nu exista limita viteza a fost introdusa absurd odata cu criza petrolului din 70 nr de accidente tot cresc dar si viteza tot scade ca limita
    • Like 0
  • în țara fără justiție (în care criminalii „acționează asupra mașinii”) nu poți pretinde ceva. de făcut ar fi două lucruri, la fixul obiectului: pe bani mulți (dacă tot te-mpăunezi ce coajă/cazan/gioarsă/mâna a patra ai) circuite special amenajate cu asistență (smurd, pompieri, aițilop rutieră) de dat până-ți ies viteza și mama derapajelor pe nas și te liniștești și-ți ies din căpuț aburii postvizionare flime cu mașini de ce zmeu ești tu cu covrigu-n mânuri și ... legislație dură (cuantumuri și dispariția ”iertărilor” - dovadă irefutabilă a ticăloșiei legislatorului). dar stai... prostia e la putere. amestecată cu ticăloșie. din prostie vine sărăcia și ignorarea pretutindeni. și să nu uităm că suntem încă un popor sărac, și săracii au două ticuri: viteza, sunt iuți (iuți degeaba că tot „proști și săraci” rămân, oricât ar bascula complexele) și foamea (lasă, tată, „să fie!”). ca-n toate, finalul e tot... educația, o reală igienă a existenței. pe lângă „2 litri de lichide” și „sare, zacăr și grăsimi” ar trebui perorat ad infinitum, supărător/sâcâitor, și „educă-te, prostule!” câștigul ar fi mai puțin sânge, mai puțină moarte stupidă, inutilă și de durere aducătoare. apoi putem scoate capul în lume, suntem educați. hai, proștii tatii, hai! (mă adresez imbecililor din legislativ)
    • Like 0
  • RazvanP check icon
    Are sens să întreb câți kilometri de autostradă aveți în Spania unde locuiți?
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Nicusor Dan - gest

De câteva zile, reacția publică la numirile din marile parchete pare să se fi așezat într-un consens comod: deciziile sunt proaste, oamenii sunt nepotriviți, iar sistemul merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. E un tip de indignare ritualică, aproape liturgică, în care fiecare știe deja rolul pe care trebuie să-l joace. foto: Profimedia

Citește mai mult

clasa - copii - invatator

Într-o școală primară dintr-un oraș de provincie, o învățătoare cu peste cincisprezece ani de experiență a ajuns, în ultimele luni, ținta unor critici constante venite din partea unor părinți. Urmăresc situația ei de ceva timp. Aseară mi-a scris. Totul a început aparent banal, cu nemulțumiri legate de teme și ritmul de lucru la clasă. Însă, treptat, discuțiile s-au mutat în grupurile de părinți de pe rețelele sociale, unde tonul a devenit tot mai agresiv. foto: Profimedia

Citește mai mult

Dan Costăchescu

În medicina modernă, o imagine de înaltă calitate nu reprezintă doar un test, ci poate schimba radical traseul de viață al unui om, afirmă doctor Dan Costăchescu, medic primar radiolog cu competențe în imagistica ginecologică. Pentru cele 10% dintre femei active hormonal care suferă de endometrioză la nivel global, această precizie este poarta dintre suferința cronică și un parcurs terapeutic clar. Sau către o viață fără durere.

Citește mai mult

ARCUB

Eu am văzut cum arată o eficientizare când pică pe umerii oamenilor. Am văzut-o în instituțiile de protecție a copilului, în spitale, în școli. Știu cum funcționează: tai posturi, păstrezi așteptările, apoi te miri că sistemul cedează. Oamenii rămași intră în burnout, sau în nepăsare, sau pleacă. Și apoi spui că oricum nu ar fi funcționat. foto: Facebook ARCUB

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro