E vineri, e vară și e păcat să ținem copilul tot între betoane. Îl ducem la țară ca să respire aer curat, să țipe cât vrea și să meargă desculț. Soția a venit mai devreme de la serviciu ca să ajungem și noi pe lumină.
Sunt doar 160 de km de mers, dar mințile noastre refuză să înțeleagă - chiar și după atâția ani -, că vom face două ore și jumătate, în cel mai bun caz.
La bloc, locul de parcare e ocupat de o mașină străină, probabil un vizitator. Soția parchează alături. Mai sunt locuri libere, așa e vara, lumea e plecată.
Ne punem pe strâns bagaje. Cele mai multe sunt ale băiețelului. Scutece, multe hăinuțe de schimb, jucării, mâncare, apă.
Obligatoriu apă, pentru că la câte îngrășăminte a strâns câmpul în atâtea zeci de ani, apa e otrăvitoare la propriu. Cam asta e situația prin câmpiile din Teleorman și Olt. O știu pentru că am dus apa la analize și a ieșit rău de tot. Oamenii nu știu asta, dar nici nu cred că i-ar interesa, oricum, beau apă în cantități reduse.
Între timp, vecinul cu X5 dă claxoane. Am pus mașina pe locul lui. Nu știu de ce e locul lui, pentru că locurile nu sunt marcate, iar când am fost la ADP, eu eram singurul care plăteam locul dintr-o parcare de opt locuri.
Dacă n-ar fi avut locuri în jur, aș fi coborât să mut mașina, dar are două locuri mai la stânga, unde poaste s-o pună, ș-apoi, noi oricum plecăm în 15 minute.
Îl văd de la geam că ridică ștergătorul.... Automat mă gândesc că la cât îl duce mintea, nu putea să facă banii de o astfel de mașină decât prin manevre dubioase.
Pe drum trăim emoții reale la ieșirea din oraș. S-o luăm pe centură? Dacă e blocată? Vedem repede dacă se merge, iar dacă nu, mergem înainte.
Se pare că se merge, dar la ce coadă e pe sensul de intare, ți se face pielea de găină. Oamenii ăia or să mai stea așa încă o oră.
Pe contrasens, vine tare un mare girofar. Arată ciudat. Mă bagă în șanț, era de la ANAF. Escorta un tir. După tir, evident 3-4 oportuniști goneau pe contrasens. Șansa lor. Tot un furt și ăsta, vor ajunge acasă cu o oră mai devreme.
Pe la Mihăilești, stăm. Mereu se stă aici. E un fel de Comarnic. Mă rog, la Comarnic au reușit după un sfert de veac să facă o pasarelă pentru pietoni. Cred că a fost foarte dificil. Poate ar trebui sesizați cei de la Discovery să facă o emisiune Mega Structuri pe tema pasarelelor din România.
Sunt foarte complicate, uneori se și prăbușesc, cum s-a întâmplat pe DN1, atunci a și decedat un om.
E coloană de mașini, așa e mereu până în Alexandria.
Gonim prin sate cu 100 km/oră. Suntem imuni la poliție, avem telefoane deștepte, ne anunță încă de acasă pe unde se ascund radarele. Poliția o anihilăm, dar o plătim, și așa, ne mai furăm odată căciula.
Statistica însă nu iartă, suntem fruntași în U.E. la decese de pietoni.
Depășirile sunt la limită. Conduc cu un ochi în oglinda din stânga, să fiu pregătit să fac loc vreunui cretin care își riscă viața lui și a noastră, ca să câștige câteva mașini mai în față.
Peste tot în țară se circulă la limita dintre viață și moarte, dar nicăieri nu mi-e dat să văd spectacolul grotesc al mașinilor în depășire, mai multe pe contrasens decât pe banda de mers, așa cum e în Teleorman. O coloană nesfârșită de șoferi care se fură unii pe alții.
Mai sunt 30 de km până la Alexandria.
La radio cineva reia discuția ridicării mașinilor. Mi-am adus aminte cum mi-au ridicat-o și mie, complet aiurea, și cum am plătit unei firme de apartament, un sfert din salariul meu din 2008.
M-a durut, pentru că fusesem furat de două ori. Odată pentru că, deși nu deranjam traficul, parcasem în spic, în loc de roata la bordură. O făcusem pentru că așa era locul gol din tot șirul de mașini. Eram chiar în fața blocului, la periferia orașului, nu aveam unde altundeva să o las.
Dar banii mei, se duceau în buzunarele primarului, prin firma de apartament, în loc să se ducă la bugetul primăriei, care apoi să-i întoarcă prin proiecte de parcări.
După atâta hoție, m-am bucurat că nu se mai ridică mașinile, dar nesimțirea noastră fiind fără margini, am ajuns să parcăm peste tot. Semnele nu mai au niciun fel de importanță în București.
Ne furăm unii pe alții. Orașul e blocat chiar dacă e vară. La toamnă, când vor începe școlile și universitățile, chiar nu văd cum o să se mai circule.
Eu deja refuz să mai merg cu mașina în timpul săptămânii. Stresul mă sleiește de puteri pentru întreaga zi.
Gândurile zboară, dar deși o calc cât pot, indicatorul arată că mai sunt 20 de km până în Alexandria. E infernal drumul. Dacă nu trăgeam dreapta să îl las pe cretinul cu numere de Bulgaria, se făcea praf cu tirul din față. Sau probabil că ne arunca în câmp...
Ăștia cu numere de Bulgaria preferă să plătească ITP, asigurare și impozit la statul vecin. Probabil că unii dintre ei se vaită că n-avem autostrăzi.
Ne fură pe noi, dar indirect se fură și pe ei. N-au bani de mașină cu numere de România, dar au de X5 și Tuareg cu numere de Bulgaria.
Mai sunt 10 km până la Alexandria, și mi s-a luat de tot.
Îmi zboară gândul acasă, unde se schimbă borduri. Din alea de se farâmă și dacă te uiti la ele mai insistent. Că se fac bălți, sau mai simplu, că sunt locurile nemarcate, nu interesează pe edil. El vrea borduri, deși e PSD-ist. De câte ori zic bordură, îl văd pe Videanu. Același nemuritor Videanu, care iată că face bani și dacă e PSD-ul la putere, și dacă nu mai e în politică.
Am ajuns la Alexandria, am făcut cu greu 60 de km, de aici mai am de mers cam tot atât, printr-un drum și mai rău, pe alocuri decopertat pentru lățire. E așa de când îl știu, adică de vreo șapte ani. N-am văzut niciodată un utilaj de la drumuri pe aici. Dragnea stă mai jos, așa că nu-l interesează de cum e șoseaua pe aici....
Se zice că dacă nu țipi, înseamnă că nu te doare. Am auzit asta într-o campanie de protejare a femeilor abuzate. D-aia am scris și eu, ca să țip.
Bine că am apucat să scriu, că dacă o făceam când ajungeam acasă, mă luam cu altele, mă îndulcea socră-miu cu un păhărel, și iar o lăsam baltă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Toate acestea se vor întîmpla, cu sau fără numere de înmatriculare de Bulgaria, atît timp cît departamentul circulație va sta, ca pînă acum, să facă statistici, nu să ia măsuri pentru reducerea acestui măcel de pe străzile României. Presupun că v-ați mai dus cu mașinia prin Europa. Ați văzut vreo țară cu mai multă poliție circulație în stradă decît vedeți în România? Răspuns: nu (dacă spune cineva da, îl suspicionez că minte). Pînă acum vreo 2-3 ani, și bulgarii puneau multă poliție circulație în stradă, acuma gata, nici ei nu mai au. În ciuda acestei invazii de indivizi în uniforma specifică, avem tot circa 4500 morți pe an + accidentații grav, mulți ajungînd în scaunul cu rotile. Raportat la nr. de locuitori și/sau la nr. de mașini, România este pe locul I în U.E. Iată că sîntem și pe locul I, evident la categoria „răul din jurul nostru”. Cum vă explicați că nimeni nu ia nicio măsură, măsură reală, nu vorbe. Credeți că invocînd înmatriculările din Bulgaria rezolvăm problema? Domnule Bădescu, și pe dv. vă întreb. Pe bune, chiar credeți că, dacă mașinile nu ar mai fi înmatriculate în Bulgaria, s-a reduce măcar nr. de accidente grave? Acuma să vă spun un secret: număr relativ mare de mașini înmatriculate în Bulgaria vedem în sudul României, prin vest le vedem înmatriculate în Ungaria. Nu scrieți un articol și despre astea, despre felul cum asemenea mașini spurcă străzile din vestul României?