Dacă citești acest text, sunt șanse mari să fi ieșit la protest în iarna acestui an. Dacă ar fi să credem cifrele vehiculate public, într-o singură seară – 5 februarie 2017 - peste 3% din populația României a luat cu asalt străzile și piețele țării pentru a protesta. Resorturile celor mai mari proteste de după Revoluție și motivațiile individuale ale protestatarilor sunt multiple. Dacă ar fi să invoc un singur cuvânt care i-a unit în acele zile pe români, de altfel considerați de politologi o societate cu capital scăzut de încredere (low-trust society), acela ar fi nedreptatea. Ne-am săturat de nedreptate.
Mai important însă, aș zice eu, am lăsat o moștenire. O moștenire grea. Am sădit un sâmbure de teamă în rândurile politicienilor. Teama că țara nu e moșia lor. Teama că poate vorba aia veche cu “guvernare în numele poporului, pentru popor” nu e doar o metaforă. Dovadă stă nu numai retragerea celebrei ordonanțe 13, dar pasul înapoi făcut de Parlament în ceea ce privește grațierea faptelor de corupție la nici o zi după ce, din nou, câteva mii de oameni au ieșit în stradă.
Le-a fost teamă că mâine vor fi zeci de mii, iar poimâine sute de mii. În fapt, strada a ajuns singura opoziție reală la puterea politică. Este trist că o democrație de Uniune Europeană, cu atâtea mecanisme constituționale de dezbatere, negociere și adoptare a politicilor publice, a ajuns aici. Dar aceasta este realitatea României anului 2017.
Protestul stradal a evoluat mult în ultimii ani, la fel și societatea civilă ca formă de opoziție (non)-politică. De la protestele sindicale și mitingurile frățești de partid, la marșuri prin cartiere pentru bună guvernare, la flash mob-uri și lanțuri umane în jurul parlamentului, până la masele de oameni care au ocupat Piața Victoriei în iarna lui 2017. Nu, clasa politică nu s-a schimbat. Dar România s-a maturizat și va împinge, pas cu pas și protest cu protest, schimbarea acesteia.
În urmă cu câteva luni, pe când mă întorceam seară de seară din Piața Victoriei, de la protest, îmi făcusem un obicei din a urmări pe Facebook fotografiile zilei, pe care le încărcau fotojurnaliștii amatori și fotografii profesioniști. Abia atunci îmi dădeam seama de forța noastră colectivă. Astfel, m-am decis să lucrez împreună cu comunitatea de fotojurnaliști profesioniști de la Documentaria.ro la o scurtă istorie vizuală a mișcărilor de stradă din România ultimilor zece ani.
Care să ne aducă aminte de unde am început și cât de puternici am ajuns. Care să ne explice, vizual și prin documentare sociologică, cum am evoluat ca societate, ca mentalitate colectivă, ca valori. Va rezulta un album premium de fotografie pe care fiul meu îl va putea ține în mână, când va fi mare, și care îi va aminti de unele zile din copilăria lui, pe care era prea mic să le țină minte. Va rezulta o mână de sprijin acordată unei comunități de fotografi care, alungați dintr-o presă deprofesionalizată și politizată, au ajuns să își câștige traiul zilnici ca liber profesioniști, rămânând însă watchdogs vizuali ai democrației noastre.
Va rezulta o expoziție itinerantă în orașele din țară, în care se va vorbi despre protest și participare și despre cum putem deveni mai puternici ca cetățeni. Cu ajutorul aplicației gratuite de realitate augmentată Artivive, prin plasarea telefonului deasupra unora dintre imagini, se va putea accesa conținut video de la mișcările de stradă trecute și chiar de la cele viitoare.
Inițiativa noastră este una non-profit, finanțată exclusiv din precomenzi. Am încercat obținerea de sponsorizări, dar subiectul este “prea delicat” în ochii sponsorilor și încă nu am avut succes. Probabil nici nu vom avea. Așa că puterea stă – din nou – în noi. Avem nevoie de încă 500 de comenzi până pe 14 mai, pentru a putea plăti tipografia. Până pe 14 mai costul unui exemplar de calitate premium este 90 de RON, iar livrarea este gratuită.
Ajută-ne printr-o comandă online aici: http://www.documentaria.ro/content/album.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cand Cartianu a lansat cartea "Sfarsitul Ceausestilor" la Romexpo...m-am intalnit cu Iliescu si i-am cerut un autograf pe cartea lui Cartianu pentru ca nu aveam alta hartie la mine. Era sa imi iau bataie de ls SPP-istii lui pentru asta, dar nu mi-am luat...Am plecat, dar incidentul perfect intamplator a fost trait de acest individ, care in scurt timp va sfarsi mancat de viermi, asemeni mie, si celor care citesc Republica, aceasta fiind singura certitudine a Omului !
Acum, d-na Corina Murafa doreste "sponsorizari" pentru producerea unui album de amintiri de la respectivele proteste. Pe cand si un film documentar sau artistic pe aceeasi tema ?
Insa d-na Corina Murafa nu mentioneaza nimic despre reprimarea brutala a meeting-ului perfect legal si autorizat organizat pentru Marea Unire, pe vremea guvernului Ciolos. La acea vreme, distinsa protestatara a tacut cu gratie.
Ma mai intreb si unde o fi fost oare distinsa protestatara pe vremea guvernului Boc-Basescu, cand veniturile legale ale oamenilor erau amputate contrar tuturor legilor, iar 74 de spitale au fost inchise si au murit niste oameni din cauza acestor masuri criminale ?
Cat timp Parlamentul si Presedintele au abilitarea legala de a stabili membrii CCR, vor exista permanent suspiciuni ca CCR joaca si politic, nu doar in domeniul Constitutiei.
Pe de alta parte, este usor de observat ca aprecierea sau lipsa de apreciere la adresa Curtii depind de zona politica din care provine cel care face aceste aprecieri, fie ca omul este politician, fie ziarist sau doar un cetatean obisnuit.