Foto: Inquam Photos / George Călin
În tinerețea mea, prima afacere despre care-mi amintesc că am făcut-o a fost să vând cărți. Eram asistent universitar, predam management, așa că, firesc, am vândut cărți de management. La două dintre ele eram coautor și aveam un interes suplimentar în a le vinde. Împărtășim știință, cunoaștere și facem și ceva profit. La ce salarii erau în învățământ, orice ban suplimentar era binevenit.
Era începutul antreprenoriatului în România, am început singur, apoi cu un partener. Am lansat mai multe invitații de alăturare la proiectul antreprenorial (nu știam atunci să-l numim așa), teama de risc era, însă, prea mare.
Prin urmare, socoteam cu atenție. Cât am de plătit tipografiei, autorilor, transportul cărților, magazinaj, câte și mai câte. Am mai și greșit calculele și am pierdut bani. Am numit asta, atunci, costul învățării. Și chiar am învățat foarte mult din acea experiență.
Mai târziu, învățarea de atunci am folosit-o la altă amploare. Pentru că, nu-i așa, ce învățăm rămâne al nostru, nimeni nu ne poate lua asta. Progresiv, au apărut concepte și învățări noi, precum costul vânzărilor, costuri de marketing, marja brută, marja netă, o întreagă nebunie.
Să ne înțelegem, eram la mult timp după apariția în piață a cărților cu „Cățeluș cu părul creț”, „Elefantescu Elefant, cât un munte de înalt” și altele asemenea. Ba, între timp, trecusem prin niște Gheba și altele asemenea.
Privind în urmă, mă bucur de fiecare experiență prin care am învățat. Toate mă ajută să privesc mai avizat la ce se întâmplă în jurul meu. Și să-mi pun întrebări, multe întrebări.
Prin urmare, dacă am costuri de promovare 2 milioane pentru o carte, mai am costuri de printare și logistice, mă întreb câte exemplare ar trebui să vând eu încât să am niște profit? Mic, micuț, dar să nu iau de la gura familiei pentru cartea asta. Aș vrea să știu detaliile acestei afaceri, e un bun studiu de caz pentru studenții ce învață business.
Voi face un astfel de experiment și voi propune învățăceilor să genereze un business plan pentru o afacere profitabilă, având ca date de intrare: produsul - o carte, costuri de promovare - 2 milioane euro.
Mă aștept să îmi spună că-i iau de proști, dar de făcut tot voi face experimentul. La final le mai dau ceva, ca informație. Cine și în ce cantități ar putea cumpăra cartea. Adică piața potențială. Mă aștept să-mi spună, încă o dată, că-i iau de proști.
Iar ei au drept de vot și se simt luați de proști.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Atâta vreme cât acceptăm situația nu avem dreptul să ne plângem...
După rezultatele alegerilor locale și ale celor europene e clar că nu avem motiv să ieșim în stradă. Ne place pesedismul altoit pe penelism.
Urmează să-l alegem pe Ciucă (sau pe Ciolacu) președinte ca să putem dormi liniștiți încă un cincinal. Cu mâna la piept, că așa fac patrioții...
Da' nu-i nimic. Am mai avut noi cizmari în fruntea țării și savanți de renume mondial care se pricepeau la orice. „Codoiul” Elenei e celebru în chimie. Pentru cei născuți după „revoluție” amintesc că Elena Ceaușescu era nevasta lu' Nicolae, cel mai iubit fiu al poporului...
Câți dintre românii cu scaun la cap ar cumpăra o carte scrisă de Ciucă? Sunt tare curios.
Un ostaș în slujba țării e numa' bun de președinte. Uite-așa avem (în sfârșit) ocazia să poruncim ce trebuie să facă. Să nu cumva să-l alegem pe Marcel, că ăsta ne dă și pensii mărite și salarii minime crescute. Dacă găsește destui câini care să umble cu covrigii în coadă, se subînțelege...
Alternativele se numesc Geoană, Simion și Șoșoacă, că pe doamna Lasconi nu o votează nimeni fiindcă e de la USR, un partid de „neomarxiști”.
Îmi cer iertare că fac propagandă unui partid care își propune să ne salveze, fără să știe prea bine cum. Ideea e că m-am săturat de tovarășii care ne tot promit bunăstare, dar ne fentează cât cuprinde. Imaginați-vă o Românie cu Ciucă/Ciolacu președinte/premier. Sau invers...
Avem „talentul” să ne alegem conducătorii după chipul și asemănarea noastră. Am făcut din șmecherie și hoție valoare națională. Onestitatea nu are ce căuta în societatea românească. E floare rară...