Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

În ultima zi a guvernării tehnocrate, dosarul Roșia Montană a fost depus la UNESCO

Protest Roșia Montana Sibiu

Ministerul Culturii a trimis la UNESCO, pe 4 ianuarie, dosarul “Peisajul Cultural Minier Roșia Montană”. „Depunerea dosarului pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial a fost făcută cu asumarea Ministrului Culturii Corina Șuteu, după informarea și consultarea prim-ministrului Dacian Cioloș și cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe”, se arată într-un comunicat postat pe site-ul ministerului.

La sfârșitul anului trecut, Guvernul anunțase că a decis ca dosarul Roșia Montană să fie depus la UNESCO doar după o hotărâre comună luată în Executiv, având în vedere că România se află într-un litigiu de arbitraj internațional în acest dosar. 

„Recunoașterea internațională a valorii universale a patrimoniului național face parte dintre îndatoririle impuse de legea românească și de convenția UNESCO semnată de România. Am considerat necesar să abordăm acest subiect cu ceea ce el are ca dată esențială: un monument istoric de importanță națională (și recunoscut ca atare de Statul Român), și universală, aflat totodată pe lista celor mai periclitate șapte situri din Europa (1) și a celor mai periclitate din lume (2). Recunoașterea internațională a unor situri de asemenea valoare este chiar misiunea UNESCO și a României, prin semnarea Convenției privind Protecția Patrimoniului Mondial, Cultural și Natural”, explică reprezentanții Ministerului Culturii.

În prezent, România are șase poziții culturale și o poziție naturală în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO: Bisericile cu pictură exterioară din Moldova, Mănăstirea Horezu, Satele cu biserici fortificate din Transilvania, Cetățile dacice din Munții Orăștiei, Centrul istoric al Sighișoarei, Bisericile de lemn din Maramureș și Delta Dunării.

„Corina Șuteu își manifestă speranța că Ministrul Culturii, Ioan Vulpescu, va susține și va duce mai departe în cele mai bune condiții acest demers”, se arată în comunicat.

Decizia finală privind includerea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a Roșiei Montane aparține exclusiv Comitetului Patrimoniului Mondial, în baza evaluării dosarului depus, conform următorului calendar:

Februarie - August 2017: Evaluare tehnică a dosarului (desk review);

Septembrie 2017: Vizită de evaluare pe teren a peisajului cultural nominalizat;

Iulie 2018: Analiză în Comitetul Patrimoniului Mondial și decizie privind înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Interesant acest demers dar nu stim care sunt consecintele si daca foloseste la ceva!
    • Like 0
  • Ioan check icon
    Laudabil! Poate ca acum niste labute foarte, foarte murdare nu vor mai putea pangari un bun national de nerecuperat!
    • Like 0
  • Ioan check icon
    Chiar daca e dureros ca noi singuri, din proprie initiativa si vointa si, in plus, cu eforturi proprii si responsabile nu suntem in stare sa ne conservam si promovam valorile- de orice natura ar fi ele, demersul e laudabil; poate in felul acesta niste labute deja murdare nu vor mai pangari un bun national, de nerecuperat!
    • Like 0
    • @ Ioan
      Care valori? Care bun national? Va referiti la aurul din mine, la galeriile de mina? La groapa de gunoi de la Glina, cumva?
      • Like 0
    • @ Ventidius
      Ioan check icon
      Am repetat succint esenta postarii anterioare. Aurul e si el o valoare, dar nu cea mai mare. Daca ati vazut macar o data Apusenii, veti fi de acord cu mine si, cine stie? -cu experienta altora, poate ca si Glina va fi"aur".
      • Like 1


Îți recomandăm

Ayatollah Ali Khamenei Teheran / sursa foto: Profimedia

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis în atacurile coordonate SUA-Israel, de sâmbătă dimineața, de la Teheran. Presa de stat iraniană notează că Ali Khamenei a fost ucis în biroul său, în primele ore ale zilei de sâmbătă, în timp ce „își îndeplinea îndatoririle”. Presa de stat iraniană a anunțat, de asemenea, că fiica, ginerele și nepotul ayatollahului au fost uciși într-un atac.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult