Foto: Guliver Getty Images
De ce m-aș duce duminică la vot? De ce Dumnezeu m-ar mai interesa să-mi pierd timpul cu asta când nu am timp de pierdut? De ce aș mai vota dacă tot am plecat din țară în urmă cu doi ani? De ce aș mai vota duminică când am primit deja rezidență în Canada? De ce aș mai vota duminica asta când fiul meu merge la o școală bună în altă țară? De ce mi-ar mai păsa măcar ce oameni o să fie în Parlamentul European când eu locuiesc acum pe alt continent? O listă de „de ce-uri” aș putea înșira aici și pentru toate aș putea găsi un motiv suficient de bun care să mă scuze... de fapt, dacă citești bine, multe din întrebările mele au deja scuza inclusă. Dar cel mai solid argument dintre toate pentru un imigrant ca mine în această nouă țară ca să nu mă duc la vot duminică e că nu am timp. Nu am mai avut timp nici să scriu. M-am oprit în a mai face anumite lucruri pe care obișnuiam să le fac pentru că procesul reinventării s-a accelerat la un moment dat. Da, ca să te adaptezi într-o nouă țară, mai ales după 40 de ani, trebuie să te reinventezi. Și nu e ușor și îți ia o groază de timp și întrebări precum: „Nu sunt oare prea bătrână să învăț o nouă meserie? Nu e prea târziu pentru mine să învâț o altă limbă perfect astfel încât să pot scrie într-o zi în acea limbă? Oare vreau să cunosc alți oameni?”... îți vin tot timpul în minte.
Încearcă numai să faci ceva complet nou și o să vezi cât timp îți ia să integrezi acel ceva perfect în viața ta. Așa că revin: „De ce m-aș mai duce duminica asta la vot? De ce m-ar mai interesa ce se întâmplă cu Dragnea, Mazăre și alți ticăloși din cauza cărora milioane de români au ales să plece din țara lor?” Păi hai să îi plesnesc ca răspuns peste față cu unul dintre argumentele lor favorite: „Pentru că pot!” Da, pentru că pot prin votul meu să-i fac să plătească pentru ceea ce au furat și au distrus. Dar și pentru că vreau să plătească. Dar și pentru că o merită din plin. Vreau să merg la vot pentru că asta e puterea mea și a voastră și e timpul să o folosim. Și mai vreau să merg la vot pentru că e posibil ca într-o zi fiul meu să se hotărască să se întoarcă acolo și pentru că, poate, într-o zi va merita ca toți românii plecați să se întoarcă în țara lor. Și dacă eu îmi pot găsi timp să merg la vot, aici, în Canada, tu cu siguranță îți poți găsi timp să votezi acolo.
Și încă ceva: fiul meu Andrei, care a împlinit aici, în Canada, 18 ani va vota și el la consulatul României din Vancouver duminică pentru referendumul privind justiția din România și pentru Parlamentul European. De ce? Pentru că poate. A venit și rândul lui să-și spună părerea. Să nu fie pasiv. Să aleagă să-i pese. E pentru prima dată când are o superputere așa ca eroii din filmele pe care tinerii le adoră. Hai să ne folosim toți, duminica asta, părinți și copii, tineri și bătrîni, buni și nebuni, plecați și rămași puterea de a schimba în bine țara. Pentru că putem!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Apreciez stilul Dv. precum si eleganța cu care ați scris acest articol. L-am citit cu mare plăcere si observ ca din punct de vedere stilistic e nemaipomenit. Am totuși multe rezerve legate de acuratețea conținutului. In primul rand se observa clar ca acest conținut este dedicat cu mult entuziasm doar in a murdari, a înjosi munca unor oameni, in speță profesori din Romania. Evident, se pare ca băiatul Dv e la un nivel submediocru, dar asta nu înseamnă ca profesorii de acolo nu isi fac datoria. Din contra, cu salariile alea de mizerie (comparate aici cu min 90 mii$/an dupa un 10 ani vechime) pe care le au, raman la idea ca totuși in Romania se muncește ca profesor. Am fost profesor in Romania si nu am plecat ca era grea munca sau salariul mic si fără pensii speciale, am plecat din cauza mizeriei sistemului. Mi-am zis ca in 30 de ani tot comuniștii vor dirija Romania si ca dovada am avut dreptate, fara a veni cu vreo exemplificare acum.
Nu cunosc prea bine Bucurestiul, cu atat mai mult nu știu pe nimeni de la Liceul I.L.Caragiale, dar după informațiile pe care le-am despre acest liceu, se pare ca e un liceu de elita si mi se pare indecent ca un elev, un elev cotat la nivel mediocru, prin mama lui sa denigreze niște oameni care au muncit o viata cu examene, concursuri si mai nimic beneficii. Nu cred ca este vreun professor acolo care va lua o pensie speciala.
Ați zis ca in cei doi ani de liceu “în România pur și simplu a pierdut doi ani de școală”. Va dau un exemplu crunt, va pot aduce dovezi: o copila termina cls 6-a la Liceul Ferdinand din Bacău, are media generala cam 8.30, exact ultima din clasa ca medie (erau 2 clase formate cu examen la clasa a 5-a), vine in acest sistem in Canada, intra direct in cls a 8-a si aici, culmea, e cam prima pe scoala, vorbesc de Ontario nu de BC. O alta eleva tot de la acelasi liceu era cam printre cele mai bune din scoala. Termina a 10-a si vine aici in cls 12-a. Cu ce a invatat acolo, le-a dat ceata aici. Doar a trebuit sa dea TOEFL pentru a fi acceptata la facultate…acum a terminat si PhD tot la fel…cu ce învățase in Romania.
Sunt sigur ca si la I.L. Caragiale sunt asemenea exemple, dacă nu mai multe.
Va dau un alt exemplu: Am fost o data la un meeting parent conference (sedinta cu parintii). Aici se intra ca la doctor, pe rand părintele si copilul, 10 minute. După ce am văzut cu ce a început teacher-ul (toate obiectele erau predate de el, un fel de invatator), aproximativ 3 minute, după care l-am întrerupt si el foarte politicos m-a lăsat sa vorbesc. Ii zic de faptul ca am observat ca băiatul meu nu stie tabla inmultirii si ca dacă m-ar putea ajuta in acest sens. El foarte amabil îmi răspunde ca a observant si el asta…vazand ca sunt la un circ, am plusat din nou…am observat ca băiatul meu nu e capabil sa citească unele cuvinte mai lungi in engleza (trecuse de mult de Mark Twain…)…recomandarea lui a fost sa ma duc la biblioteca orășenească, mai intai sa cumpar un card, e 2$ si un lucrator de acolo imi va da cele mai multe detalii. Si ca sa nu mai comentez mai mult, băiatul meu a fost șef de promoție la un liceu de aici, din Canada cotat in primele 6.
Acesta e un exemplu de “dăruire profesională” , profundă cunoaștere a fiecărui elev din clasa. Asta se intampla in multe scoli de aici. Faceți niște afirmații la care orice cititor din Romania ar fi extaziat de ce mult se invata in Canada. Prin exemplele date nu fac prea multe comentarii cu toate ca nu vreau sa blamez pe nimeni de aici, dar si aici ca si in Romania sunt profesori care se respecta, isi fac cu adevărat meseria. De altfel ați afirmat ca băiatul avea “procentaje ce depășeau 80%”. Părerea mea ca un elev de aici in cls a 10-a cu 80% dacă l-ai duce in Romania, chiar la I.L. Caragiale (unde profesorii nu isi fac meseria!!) cu greu ar putea promova cls a 8-a! Probabil la engleza ar lua mai mult de 5, dar mai bine aici ca nu se ramane repetent!
Ați afirmat “Când i-am povestit unei prietene din România al cărei copil a trecut acum în clasa a VIII-a despre modul în care aici, copiii se duc după ore la profesorii lor să-i întrebe ce nu au înțeles”…va dau eu răspunsul….in multe cazuri i se mai zice ca …eu nu sunt plătit pentru asta sau …sorry my time is over!!
Când venea de la școală și-l întrebam „Cum ti-a fost ziua?”, răspunsul lui obișnuit era „Intens!”…din experiența mea cu doi baieti (au terminat liceul cu peste 97% amandoi), eu cand ii întrebam …ai ceva tema pentru azi…răspunsul era totdeauna si inevitabil același…”nu” mai ales in gimnaziu! Ei, acum sa nu ma credeți ca vreau sa scot in evidență valoarea baietilor mei. Sincer dacă ar fi sa le dau o nota la nivelul din Romania, cred ca as opta la ceva in genul de aproape 8 si nimic mai mult (chiar dacă au fost acceptati la o facultate unde la secția respectivă ultima medie a fost 97%), Asta e o referinta la nivelul a 2-3 licee (de tip I.L. Caragiale) care exista in fiecare oras din Romania.In nota pe care le-as da-o nu as include fizica, chimia, biologia…unde, in multe scoli se face science, adica toate la un loc. Îmi vine chiar acum un exemplu evident. La un liceu unde casele din jur încep la prețul de minim 2 mil $, deci si liceul e de elita, o renumita teacher din scoala de science si engleza, clar nu era in stare sa recunoasca coeficientii unei ecuatii de gradul II, dar sa nu vorbim de aflarea rădăcinilor si totuși ia un curs de Additional Qualifications matematica la o universitate (aici un teacher poate fi de mai multe obiecte si e o regula,,,,) de 7 saptamani (3 ore pe sapt) si după cativa ani am vazut-o predând la cls a 10-a, ce? Matematica!.
Ati zis ca venind in Canada “ar avea mai mult timp să recupereze ceea ce nu învățase în cei doi ani de liceu făcuți în România”…mie nu-mi ramane decat sa ma intreb daca băiatul Dv chiar a fost la scoala acolo…eu imi amintesc de un elev trecut in catalog in a 10-a si cumva prin martie a venit tatăl lui sa ma întrebe de situația școlară a băiatului, la care am fost cam confuz, i-am zis sa vedem catalogul. Nici nu-mi aminteam de el…era înregistrat, i se pusese absente vreo cateva luni si apoi nimeni nu s-a mai ostenit sa il bage in seama…ei, da pană la urma “s-a aranjat si a trecut clasa”... Da, in aceasta situatie era nevoie de ceva recuperare!
“Sistemul permite însă ca orice elev să își poate lua cursuri de clasa a XII-a chiar dacă este într-a XI-a sau a X-a, în cazul în care deja a absolvit un anumit nivel al materiei respective.” Da…sunt si multe cazuri!!! Mie nu mi-a semnat Directorul de la scoala acceptul pentru a merge la un concurs la cls a 9-a, el fiind in a 8-a! cu toate ca celălalt la alta scoala a avut norocul ca in cls a 5-a sa mearga la acest concurs! Motivul invocat a fost simplu: Noi nu avem un teacher in scoala care sa iti ajute baiatul tau pentru clasa a 9-a!
Am avut șansa sa intalnesc copii de aici foarte buni la învățătură, o mare plăcere sa ai asa ceva in fata, dar procentajul e mult prea mic fata de Romania. Zic asta ca ma gandesc ca se intampla acum 20 de ani cand am plecat din Romania. Acum probabil procentajul s-a mai echilibrat!
In mica mea epistola imi cer scuze fata de murdariile in care i-ati băgat pe colegii mei români de la I.L. Caragiale. Sunt sigur ca dacă niciunul nu v-a răspuns, a stiut de ce!
Pentru cititorii din Romania e bine sa citească articolul Doamnei de mai sus, stylistic e foarte bun, dar cred ca ar fi bine sa mai citeasca si altele. In alta ordine de idei, oare exista un Liceu (Colegiu) I. L. Caragiale aici, de acest nivel? Eu daca gaseam aici așa ceva sigur ii trimiteam acolo, cu toate ca ziceți ca nu s-ar face nimic.
cărora va fi el exercitat...cu alte cuvinte mi-e tare teama de furtul alegerilor, caci Dracnea tocmai pentru asta a fost condamnat.
Cat despre doamna din Canada, toata stima. Si eu am studiat, locuiesc si lucrez in Marea Britanie (euro-ironie, stiu) si, crede-ma, si daca ar fi sa fac pe dracu-n-patru, tot ma duc la vot. Am doar 28 de ani. Poate intr-o zi, o sa ma intorc in tara. Sau poae copiii mei, cum zice doamna de mai sus.
Si eu locuiesc in Islanda, si pentru prima oara de cand sunt plecata, mai bine de 14 ani, o sa merg la vot . De ce? Pentru ca trebuie sa se schimbe ceva si pentru ca pot!
Succes!