Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Român în Canada: am aruncat un geamantan la ghenă; sâmbătă dimineața, la 8:00, ne-au trezit niște bătăi puternice în ușă

geamantan

(Foto: Guliver/Getty Images)

Într-o sâmbătă dimineața pe la ora 8, cam la două săptămâni după ce ne-am mutat în Vancouver, am fost treziți de niște bătăi puternice în ușă. Ne-am trezit buimaci, ca să constatăm că sursa întregului tămbălău era administratorul clădirii de 17 etaje, care voia să știe dacă noi am lăsat un geamantan în camera unde se depozitează gunoiul. Întrebarea era retorică pentru că știa asta deja. Încăperea respectivă, la fel de curată ca o clinică stomatologică, mobilată cu zece containere de diverse mărimi și culori destinate aruncării gunoaielor menajere, e supravegheată video.

Deci, da, noi abandonaserăm acolo un geamantan, după ce ne plimbaserăm cu el în portbagaj zile întregi. Era încă în bună stare, dar model mai vechi, și îl luaserăm de la București exact în ideea de a mai aduce câteva lucruri – închipuiți-vă că nu e deloc simplu să te muți în altă țară - și apoi de a-l arunca, pentru că în apartamentul nostru închiriat nu ai unde să păstrezi o grămadă de geamantane. 

Știam că în privința gunoaielor acest oraș are reguli stricte, dar e clar că eram încă ignoranți. Pe de altă parte, nu consideram că geamantanul nostru, aflat încă în bună stare, e un gunoi în adevăratul înțeles al cuvântului. Ne gândeam doar că ar mai putea fi util cuiva și că cei care se ocupau de ridicarea containerelor l-ar putea da unei asemenea persoane. Mai știam și că nu avem voie să lăsăm în acea încăpere mobilă sau haine pe care nu le mai folosim – citisem instrucțiunile de pe ușă -, dar geamantanul nu era nici una nici alta. Asta, în mintea noastră. Pentru că administratorul credea altceva și a fost foarte categoric, spunându-ne că ne dă deocamdată doar un avertisment pentru că suntem nou-veniți, și nu, Slavă Domnului, și o usturătoare amendă.

Asta mi-a amintit cât de simple erau lucrurile la București. Dar, „simplu” nu înseamnă întotdeauna și „bine”. Față de Vancouver care s-a înscris în cursa pentru „cel mai verde oraș din lume“, țintă până în anul 2020, – reciclarea gunoaielor, reprezentând o infimă parte a acestui proiect, fiind deja bine pusă la punct – Bucureștiul, cu doar 13% din gunoi reciclat, e un biet elev analfabet. Dar, pentru mine, e o experință complexă. Da, asta cu aruncatul gunoiului. Pentru că una e să vizitezi un oraș curat, ca Stockholm sau Copenhaga, și alta e să ajungi să trăiești într-unul.

La blocul din București în care locuiam, situat în zona Pieții 1 Mai, toată lumea se baza pe Eugen. Era omul angajat de administrație să facă curățenie și, din fericire, locuia chiar într-o cămăruță din imobil, deci era mereu la dispoziție. Și, sincer, deseori mă întrebam ce s-ar fi ales de noi dacă nu exista Eugen. Ghena se înfunda frecvent și, uneori, un miros înțepător de varză acră îți muta nasul. Când îl întrebam ce Dumnezeu s-a întâmplat cu ghena, Eugen își ridica resemnat umerii plăpânzi și îmi spunea că nici nu-mi pot imagina. 

Fenomenul se repeta deseori pe la finele primăverii când oamenii goleau pe ghenă butoaie cu zeamă și resturi de murături. Nu mai spun ce se întâmpla cu spațiul destinat ghenei de gunoi. Acolo oamenii aruncau tot ce nu încăpea în ghenă sau după ce o înfundaseră deja: cartoane și plastice de la toate jucăriile și televizoarele și mobilele și alte articole care vă trec prin cap, sticle de la toate petrecerile, ambalaje de la toate mâncărurile… Nu mai povestesc cum era după vreo renovare sau după Crăciun și Paște! Iar Eugen mergea zilnic, de la un etaj la altul și căra jos toate acestea. Uneori găsea printre gunoaie și lucruri ce mai puteau fi folosite, cum era și cazul geamantanului din povestea mea de imigrant, sau jucării și haine, pe care fie le dădea mai departe unor oameni săraci, fie le valorifica, vânzându-le pe câțiva bănuți altor oameni amărâți. 

Se montaseră în fața blocului niște containere imense, vreo două, unul albastru și altul galben, destinate reciclării. Dar după ce oamenii au văzut că sunt descărcate claie peste grămadă în același camion, nimeni nu a mai fost interesat să recicleze ceva. Nici măcar Eugen, care le mai folosea să sorteze deșeurile abandonate de noi la ghenă.

Nu scriu toate acestea pentru că eu aș fi fost vreun model. Mă străduiam mai mult poate, în sensul că încercam să nu înfund ghena și să golesec în ea zemuri puturoase, îmi duceam singură jos ambalajele mari – dar pentru că nu aveam unde să le pun le lăsam alături de tomberoane să fie luate de mașina de gunoi - în rest, greșeam și eu ca aproape toată lumea. Eugen strângea după noi. Iar noi ne învățasem leneși.

Chiar în perioada în care m-am decis să plec din țară și îmi strângeam bagajele, Eugen s-a îmbolnăvit. Rău. Administrația și întregul bloc au intrat în criză. Gunoiele dădeau pe dinafară, ședințele de bloc se țineau săptămânal, iar oamenii angajați pentru curățenie se schimbau la câteva zile.

Când m-am întors acasă, de Crăciun, după câteva luni de la plecare, Eugen nu mai era și afișe mari fuseseră lipite la intrarea în bloc, lângă lift și la fiecare etaj pe ușile de la ghenă, cu avertizări de amendă pentru cei care nu aruncă gunoiul corespunzător. Eu, însă, nu am observat nicio schimbare semnificativă în cele două săptămâni cât am stat acolo. De Crăciun încăperea de la ghenă era plină din nou de ambalaje.

De când m-am mutat în Vancouver, mintea mea face zilnic un exercițiu cu care nu era obișnuită. Când deschid dulapul de sub chiuvetă, unde se găsesc trei coșuri de gunoi similare, acoperite fiecare cu capac, trebuie să fiu pregătită să arunc ce am de aruncat în locul potrivit. După atâtea luni și încă mi se mai întâmplă să dau greș și să arunc hârtia la vegetale, sau plasticul la hârtie... Închid dulapul și apoi realizez că am greșit, deschid și repar greșeala. După ce le golim, sticlele și borcanele le spălăm, ca atunci când le ducem jos, să le punem curate în containerul destinat lor. Într-o zi mă amuzam gândindu-mă dacă nu s-a făcut până acum vreun studiu care să demonstreze că reciclarea previne apariția Alzheimerului, așa cum s-a demonstrat că încercările de a-ți folosi mâna stângă în locul celei drepte și invers, ar ajuta în acest sens. 

La puțin timp după povestea cu geamantanul am fost la o prezentare pentru nou-veniți, care se numește “Newcomers’ Orientation”, iar una dintre principalele chestiuni discutate, în afara explicării zecilor de semne pentru parcare din oraș – despre care am scris deja – a fost aruncatul gunoiului. Apoi ni s-a spus pe ce site-uri ne putem uita ca să înțelegem întregul proces de reciclare. Am găsit acolo o stufoasă și elaborată “organigramă“ a gunoaielor de toate felurile, etichete cu desenele acestora pe care proprietarii de case, clădiri sau administratorii blocurilor de locuințe trebuie să le lipească pe containerele de diferite mărimi și culori. Știați că există șapte culori repartizate pe categorii de deșeuri? Nu s-au mulțumit să facă etichete doar cu desene, ci există și etichete cu fotografii clare ale lucrurilor pe care le poți arunca într-un loc sau altul. Dacă îți renovezi casa, nu te duci și lași saci plini cu moloz pe unde ai tu chef, ci plătești ca să poți depozita gunoiul în locuri special amenajate.

După partea de educare urmează cea care te ustură la buzunar. Există un formular pe care poți să-l descarci și să-l completezi pentru a semnala o aruncare ilegală a gunoiului, amenda pentru așa ceva fiind între 100 și 500 de dolari canadieni, iar în cazul începerii urmăririi penale ea poate ajunge și la 10.000 dolari! Asta după ce ești chemat să-ți iei gunoiul de pe unde l-ai lăsat și să faci și curat în zonă. Site-ul face trimitere către un altul la fel de complex în care ești educat în privința risipei de mâncare - cât de multă se aruncă, câți bani înseamnă asta - și ce poți face să nu mai cumperi mai mult decât ai nevoie, în funcție de cât de mare ți-e familia, ce fel de frigider ai și spații de depozitare.

Ca să poți să trăiești într-un “oraș verde” trebuie să înveți toate acestea. Și să respecți regulile. Ca să ajungi să trăiești în orașul tău verde trebuie să existe oameni la primărie care să se ocupe de organizarea și aplicarea acestor lucruri, cât și de educarea ta și a celorlalți locuitori.

Am pus geamantanul la loc în portbagajul mașinii și ne-am mai plimbat cu el vreo câteva zile până am aflat că puteam să-l lăsăm la un magazin unde oamenii vin și cumpără diverse lucruri de care au nevoie și alții nu mai au la prețuri foarte mici.

E posibil ca regulile stricte dintr-un oraș curat și civilizat să pară absurde la prima vedere, dar e singurul mod în care orașele acelea au ajuns să arate așa cum arată. Dar dacă reduci orașul la scara de măsură a propriei tale case “tonul” se schimbă. Arunci gunoiul peste tot prin apartament sau ai reguli?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cunosc. Cu ocazia unei experiente (ne)fericite, am locuit perioade scurte, 2-3 saptamani odata, in Germania. Ca rezident, nu turist la hotel. Asta cu selectarea gunoiului menajer a fost cel mai tare test de perspicacitate pentru mine. Cel mai greu mi s-a parut sa decid daca mucul de tigara e hartie, sau la ce as putea incadra pliculetele de ceai. Erau trei sau patru sertare pe care, de cate ori le deschideam, aveam emotii ca la examenele orale din facultate. Apoi saculetii de gunoi din bucatarie trebuia depozitati in pubelele din spatele blocului, pubele de culori diferite si care purtau etichete indicatoare, eu necunoscand boaba de germana. Invatasem totusi cuvintele care insemnau hartie/plastic/rest alimentar/rest menajer, insa cand ridicam capacul, de fiecare data eram tentata sa-mi linistesc panica scotocind prin gunoaiele aruncate de altii, spre a ma convinge ca fac bine, zona fiind dotata cu camere de luat vederi si avertismente cu privire la niste amenzi fabuloase.
    La parasirea locului, a trebuit sa lasam camera curata, si am strans niste saci de gunoaie de care am scapat cu greu, mai ales ca trebuia sa returnam si masina la firma de inchirieri, pe care in prealabil am golit-o de sticle, doze, ambalaje, pachete goale de tigari... un alt sac plin, dar in care se regaseau la gramada: hartie, plastic, metal, ce mai, adevarata infractiune...
    Ajunsi la aeroport, am procedat la predarea masinii; doi baieti de la firma, echipati si cu un aspirator auto, au luat cheile masinii si, cu un sac in maini, au ramas uimiti cat de curata este masina la interior. Le-am explicat ca am curatat-o noi, iar ei ne-au raspuns ca nu era cazul, caci aceasta era treaba lor. Daca as fi stiut, as fi carat la aeroport cu mine toti sacii pe care ii facusem la curatarea camerei... de mare stres m-ar fi scapat!...
    • Like 0
  • Am patit acelasi lucru in Versailles. Unde locuiam aveam program de scos gunoiul menajer in fiecare seara intre 19 si 19:30, in saci menajeri dati de primarie. Pt ca intr o duminica, inainte de a pleca de acasa mai multe zile am aruncat gunoiul peste strada dupa ora 19:30(chiar daca era tot loc de colectare), peste vreo 2 saptamani am primit in posta un plic de la administratia orasului prin care eram avertizata ca am incalcat regulile de curatenie ale orasului si ca primul este un avertisment si daca se mai repeta voi fi cemata in consilul de adminstratie si voi plati si 70€ amenda. Mi au atasat si 10 foi capsate cu felul in care se sorteaza gunoiul. Apoi am primit lrin posta o brosura frumos colorata si ilustrata cu sortarea explicita.
    • Like 0
  • Princiapala cauza este consumerismul care automat genereaza mari cantitati de gunoi fie el reciclat sau la gramada, mai pe sleau spus aruncam banii la gunoi. Eficienta utilizarii resurselor inseamna mai putin gunoi si mai multi bani in buzunar.
    • Like 0
  • Care este site-ul cu informatii legate de risipa de mancare? In fond, problema e generala...
    • Like 0
  • Am râs și plâns în același timp.... .Stăm foarte bine doar la teorie ... Autoritățile sparg milioane de euro pe conferințe, sanchi întâlniri de afaceri privind reciclarea & regenerarea dar concret nu fac nimic ... Îmi amintesc cum fiica mea, Alexandra, prin clasa a-IV-a, după ce a avut inițiativa de a recicla materiale (plastic & carton) implicând în proiect toată școala, s-a văzut criticată de profesori și unii părinți deoarece într-un interval scurt de timp, copiii au ”reciclat” atât de mult încât școala era amenințată de noile forme de relief celulozo-carbonifere ... iar doamnele directoare, învățătorul ori restul părinților criticau fetița în acest timp findcă nu mai vin odată responsabilii cu ridicarea ”mizeriei”... Evident m-am simțit vinovat de îndrăzneala fetiței și am încercat să dreg situația prin petiții, mail-uri, telefoane,...pănă la urmă primaria a trimis o firmă specializată să le ia .... dar... s-a ivit o altă problemă, școala a primit o sumă frumoasă de bani care nu putea fi introdusă în contabilitate așa că după criterii numai de ei știute ne trezim că fata mea vine senină cu banii acasă ! Rămânem perplecși.... Asta întrecea orice logică, rațiune... Cum relația cu conducerea școlii devenise apropiată prin prisma mai multor concursuri, expoziții, evenimente, proiecte la care Alexandra participa sau se încăpățâna să le promoveze, ne-am întâlnit și decis ca din banii luați să cumpărăm ceva necesar de pe lista nevoilor cu care se confruntă școala și ar putea veni ca ajutor din partea părinților....Cum isteria căpușelor o luase razna iar în curtea școlii iarba creștea necontrolat de mare, am investit într-o motocositoare, pe care din când în când o utiliza multivalentul ”nea Sandu” omul bun la toate al școlii.... Eugen reloaded!
    • Like 1
  • Gabriei check icon
    Cand vine administratorul de bloc canadian ne conformam imediat, in Romania rezolvam si mai rapid cu administratorul: “da’ cine te crezi tu ba sa-mi zici mie ce sa fac?”
    • Like 0
  • Multumesc,voi incerca sa fiu activa!
    • Like 1
  • Mariana check icon
    Ce ciudat sa citesc cum cineva se mira de regulile de reciclare. Sunt reguli normale. In oraselul in care traiesc ca si in orasul mare in care lucrez, gunoiul se ridica la 2 saptamani, se recicleaza obligatoriu, si ai dreptul la 2 saci de gunoi.
    Nu mi se (mai) pare nimic de scris acasa... e normal.
    • Like 0
  • Am mai spus pe aici si cu riscul sa ma repet , solutia e una foarte simpla, dar utopica: toti romanii trebuie scosi din Romania 2-3 ani , sa traiasca intr-o tara civilizata, si apoi sa vina inapoi. Fara sa vrei, societatea te obliga sa te schimbi...
    • Like 4
  • Vreau sa îți mulțumesc pentru această postare și să îți sau perfectă dreptate. Dar și peste 20 de ani, când vei ajunge acasa de sărbători, cu siguranță te vor aștepta aceleași probleme pe care le-ai menționat. In țara noastra și după ce te lovești de tocul de sus, tot nu se remediază nimic. Și toată vina ne aparține pentru ca totul poate fi remediat de noi. Vrem schimbare dar așteptăm sa o facă sfatul sau instituțiile lui.
    • Like 0
    • @ Radacina Eric Mihai
      Si aveti impresia ca in Canada nu exista coruptie?
      • Like 0
    • @ Rando Mesa
      Exista dar aici in Canada nu se moare de foame cand politicienii fura...
      • Like 0


Îți recomandăm

Irina și Tudor Panait

„Câmpul deschis miroase a lavandă permanent atunci când adie vântul. Îmi amintesc mai ales senzația din primii ani: mergeam pe tractor, eram cu câinele și copiii și mai lucram puțin la teren. Era foarte relaxant”, spune Tudor Panait.

Citește mai mult

Oameni in biserica

De ce toți oamenii religioși pe care i-am întâlnit sunt răi? Atenție, am adăugat „întâlnit” pentru că sunt convinsă că există și oameni care merg la biserică de bună credință. Doar că nu i-am văzut eu încă. ( Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Elevi la școala de valori

„Elevii nu sunt nici pe departe utilizatori avizați de tehnologie, pentru că, în cercetările noastre, i-am întrebat foarte mult ce fac pe internet și i-am întrebat și despre zona de informare și lectură. Primele două surse erau Wikipedia și un site de referate, ceea ce îmi arată că ei nu știu unde să caute. Au acces la o tonă de informații și instrumente educaționale online, dar ei nu știu unde să le caute”, spune Corina Seler.

Citește mai mult

Casa UNESCO

Acasă are sute de fotografii care arată cum a fost casa înainte. A încercat să păstreze tot ce se putea păstra. Cu pasiune și dăruire a reușit să renoveze casa cu o istorie de peste 200 de ani, fără să îi distrugă farmecul, și totodată să aibă tot confortul modern. (Foto: Facebook/Stela Onuț)

Citește mai mult

companie - angajat

Zilele astea domnul Ionescu a aflat de la televizor că statul vrea să dea o amnistie fiscală. I-a picat cerul pe cap. Cum? Adică el a fost fraier că s-a spetit să plătească tot, la timp, până la ultimul leuț, ba s-a mai și îndatorat la bancă, iar „șmecherii” de la stat și de la privat vor fi iertați de miliarde bune. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult