Incertitudinea referitoare la deficitul bugetar frânează creșterea economică

După ce au apărut datele proaste referitoare la creșterea economică, un prieten economist mi-a spus că dacă cu un deficit bugetar tot mai mare, creșterea economică se sufocă, înseamnă că avem probleme majore cu activitatea economică.

Într-adevăr, un deficit bugetar mai mare sprijină creșterea economică, iar dacă economia funcționează la potențial sau peste, o creștere a deficitului care determină un impuls fiscal pozitiv, produce inflație și contribuie la deteriorarea contului curent al balanței de plăți externe.

Nu putem ști cu precizie în timp real dacă această condiție este îndeplinită. Dar, într-adevăr, putem să ne întrebăm, dacă nu cumva avem probleme mari cu activitatea economică, având în vedere că, deși deficitul bugetar este de 6-7% din PIB, producția a crescut în trimestrul al doilea comparativ cu primul trimestru, cu doar 0,1 la sută.

Interesul meu aici nu este însă creșterea economică în sine, pe termen scurt, pentru care avem la dispoziție o serie de indicatori cu frecvență mare cu ajutorul cărora ne putem forma o opinie; apoi, în prima parte a lui septembrie vom ști mai multe despre cum au contribuit investițiile, exportul net, consumul și variația stocurilor la creșterea economică. Acești indicatori conțin atât influențe directe, cât și influențe indirecte determinate de evoluția deficitului bugetar. Aici accentul analizei noastre calitative este asupra influenței pe care deficitul bugetar o poate exercita asupra creșterii economice și asupra componentelor acesteia.

Ceea ce vreau să arăt este că, în anumite condiții, chiar nivelul nesustenabil de mare al deficitului bugetar poate contribui la încetinirea creșterii economice. În acest caz, nu limităm analiza la efectul direct al măsurilor fiscale discreționare pe care le reflectă impulsul fiscal. Analiza trebuie extinsă pentru a cuprinde anticipațiile fiscale pe care le creează percepțiile că deficitul bugetar este nesustenabil de prea multă vreme și că un moment de corecție se apropie. În continuare voi discuta cum ar putea apărea acest efect.

La început, așa cum ne spun unele teorii, cum sunt cea keynesistă sau teoria ciclului real de afaceri, inițierea sau creșterea deficitului bugetar poate stimula creșterea economică. Dar dacă ajunge și persistă la niveluri pe care tot mai mulți actori economici le consideră nesustenabile, în anumite circumstanțe, deficitul bugetar poate provoca încetinirea creșterii economice sau chiar recesiune.

Odată ce se formează anticipațiile că deficitul este nesustenabil și că autoritățile vor acționa pentru a-l reduce, ceea ce contează pentru deciziile de afaceri este formula de reducere și calendarul măsurilor. Ce măsuri se vor adopta pentru reducerea deficitului? Această întrebare va fi permanent în mintea tuturor consumatorilor și în mintea tuturor decidenților din firme.

Amânarea pentru o perioadă relativ scurtă a răspunsului nu provoacă efecte semnificative. Investitorii continuă să finanțeze deficitul, fiind convinși că guvernul va anunța și măsurile de aducere a sustenabilității în finanțele sale, iar consumatorii și firmele își continuă activitatea cu aceeași ipoteză. Însă, pe măsură ce trece timpul fără să apară un răspuns credibil referitor la formula de reducere a deficitului și la perioada de ajustare, ar putea apărea două efecte.

Unul dintre aceste efecte este creșterea consumului pentru bunuri din import. Am mai discutat acest efect atunci când prin anii 2015-2017 a fost redusă taxa pe valoarea adăugată (TVA), reducere ce însemna venituri personale mai mari și, cel puțin la început, un consum din import mai mare. În ultima perioadă, la creșterea deficitului bugetar au contribuit și creșterile relativ mari ale salariilor în sectorul public, pornind de la creșterea inflației peste tot în lume; dacă, justificat sau nu, salariile cresc mai repede în sectorul public decât în cel privat, ele vor antrena un efect de imitație în sectorul firmelor. Fără a crește salariile, sectorul privat va pierde forță de muncă de înaltă calificare în favoarea sectorului public.

Dată fiind capacitatea redusă a producției interne de a acomoda cererea excedentară, cu cât cresc salariile mai mult, cu atât se adâncește deficitul balanței comerciale, care va contribui negativ la creșterea economică. Astfel, putem vedea o creștere relativ mare a consumului, dar o creștere relativ mică a PIB. În România, de ceva vreme, datele confirmă că deficitul balanței comerciale contribuie negativ la creșterea economică.  

O a doua rută prin care un deficit bugetar ce a persistat îndelung la niveluri nesustenabile poate contribui la încetinirea creșterii economice este stresul decizional. Pe măsură ce timpul trece și devine evident că un pachet de măsuri va fi conceput pentru a corecta deficitul bugetar, va apărea mai întâi amânarea deciziilor referitoare la planurile de afaceri ale firmelor. Mai mult, dacă există măsuri parțiale care nu au reușit să reducă deficitul bugetar, dar au fost centrate pe creșterea impozitelor sectorului de afaceri, anxietatea decizională crește.

Unele măsuri decise în octombrie 2023 au fost percepute de sectorul privat ca fiind foarte dure la adresa sa. În ciuda tuturor acelor măsuri proiectate să îl reducă, deficitul bugetar al guvernului a continuat să crească peste așteptări. Datele arată că veniturile din impozite au crescut în prima parte a anului 2024 comparativ cu anii anteriori, inclusiv pentru că au fost colectate mai bine, dar cheltuielile au crescut relativ mai rapid.

Încet încet, pe măsură ce s-a concretizat creșterea deficitului bugetar în anul electoral, după o perioadă anterioară de câțiva ani în care, de asemenea, acesta a crescut sau a rămas la niveluri nesustenabile, a devenit clar că o ajustare va urma abia după alegeri. Fiecare firmă a devenit preocupată de ce va face guvernul. Va centra programul său pe reducerea cheltuielilor publice, pe creșterea impozitelor sau care va fi combinația de măsuri? Iar dacă impozitele vor juca rolul central, ce noi impozite vor fi introduse și care dintre ele vor crește?

Aceasta a mărit stresul decizional și a generat anticipațiile că duritatea măsurilor crește cu atât mai mult cu cât întârzierea ajustărilor a dus la un dezechilibru tot mai mare în bugetul guvernului. Odată ce mințile noastre au început să aibă în fundal această problemă, orizonturile de decizie s-au apropiat și continuă să se apropie de prezent. Primele care încetinesc în acest proces sunt afacerile și investițiile. Deja vedem că producția industrială a scăzut. La această scădere au contribuit mai mulți factori, și eu cred că incertitudinea referitoare la componenta fiscală a mediului de afaceri este printre ei.

În special, firmele mici și consumatorii se ghidează în mare măsură după filozofia „bani albi pentru zile negre”. Această atitudine precaută generată de îngrijorările referitoare la sustenabilitatea deficitului bugetar și la măsurile concrete ce ar putea fi propuse de guvern pentru a-l reduce contribuie la încetinirea creșterii economice. Treptat, ceea ce pornește ca o preocupare a sectorului firmelor se extinde și la consumatori. Inclusiv sectorul bugetar începe să aibă preocupări referitor la ce va face guvernul cu privire la salariile din sectorul public și la ocuparea forței de muncă. În cele din urmă, chiar și creșterea consumului se încetinește.

Din perspectiva descrisă, riscul ca încetinirea economică să apară chiar în anul electoral a crescut cu atât mai mult cu cât deficitul bugetar a fost pentru mai mult timp la niveluri nesustenabile în anii precedenți, fără a se anunța o rețetă clară de reducere a deficitului și un calendar clar cu începere imediată. În aceste condiții, cu cât deficitul bugetar s-a îndepărtat de o anumită țintă și ne-am apropiat de anul alegerilor, cu atât a devenit mai clar că măsurile de reducere a deficitului bugetar vor fi mai dureroase și se vor aplica după alegeri.

Cu alte cuvinte, din perspectiva descrisă aici, era clar că amânarea prelungită a corecțiilor unui deficit bugetar nesustenabil și în creștere va determina amplificarea îngrijorărilor, amânarea planurilor ambițioase de afaceri și amânarea, în final, a unei părți a consumului prezent pentru o perioadă viitoare, mărind, odată cu trecerea timpului, probabilitatea ca încetinirea economică să apară.

În virtutea raționamentelor pe care le-am prezentat, apare limpede că strategia de a amâna adoptarea măsurilor fiscale de reducere a deficitului pentru anul ulterior alegerilor parlamentare este foarte riscantă. În mod particular, probabilitatea ca o contribuție la încetinirea creșterii economice să vină chiar din adaptarea comportamentelor consumatorilor și firmelor la incertitudinea referitoare la măsurile de reducere a deficitului bugetar și la calendarul acestora să apară chiar în anul electoral era mare și, în opinia mea, ea s-a materializat deja.

Incertitudinea referitoare la natura și la posibilitatea efectuării la timp a ajustărilor fiscale a avut rădăcina în chiar soluția de a avea o coaliție politică bazată pe rotația premierilor. Coaliția respectivă a fost probabil o soluție necesară și bună din perspectivă politică și geostrategică, dar a avut șanse minime de a fi o soluție pentru reducerea deficitului bugetar. Experiența primelor nouă luni ale anului 2009 a arătat că o coaliție de partide cu orientări doctrinare opuse nu a putut implementa reforme fiscale viabile, chiar dacă a fost proiectată să fie condusă de un singur premier. Era de așteptat ca o coaliție similară, dar proiectată să fie condusă prin rotație, mai întâi de un premier liberal și apoi de unui social democrat, cu atât mai mult va întârzia reforma.

Orice măsuri de ajustare necesită o perioadă de pregătire și au costuri. Astfel, măsurile impuse de premierul liberal ar fi fost privite ca pregătirea unui teren minat pentru următorul premier, care ar fi condus guvernul din iunie 2023 până în decembrie 2024, adică într-o perioadă „electorală”. Era previzibil că ajustările majore vor fi amânate pentru mandatul următorului premier. Ajustările fiscale din octombrie 2023 au reprezentat un pas în direcția ajustării necesare, dar au fost excesive în a plasa povara ajustării pe umerii sectorului privat, în timp ce sectorul bugetar nu a suferit reforme notabile. Așa cum era previzibil, s-a obținut o creștere a veniturilor bugetare în 2024, iar cheltuielile publice, în special cele curente, au continuat să crească chiar mai rapid.

Ajustările promovate în Octombrie 2023 par că au fost concepute, în bună măsură, ca parte din ceea ce ex post pare să fi fost o strategie elaborată să acopere perioada de până la alegerile parlamentare și prezidențiale din 2024, ce a încercat să accelereze nominal creșterea economică mai mult decât lărgește deficitul bugetar, astfel încât să se obțină o reducere a ponderii deficitului bugetar în PIB. Indiferent dacă au fost rodul unei strategii sau nu, deciziile de a crește unele impozite și de a permite continuarea creșterii cheltuielilor cu speranța că vor putea totuși rămâne sub control au contribuit, contrar așteptărilor celor ce le-au luat, la lărgirea deficitului și la încetinirea creșterii economice prin distorsiunile suplimentare pe care le-a introdus în comportamentele microeconomice și, de aici, în alocarea resurselor.

Unul dintre efectele încetinirii creșterii economice este chiar creșterea ponderii deficitului bugetar în PIB. Aceasta va amplifica și mai mult stresul decizional și va continua să ducă la amânarea unor activități private. Oricare va fi creșterea economică pentru anul 2024, ea va fi mai mică decât ar fi putut fi în condițiile în care guvernul nu ar fi introdus incertitudinea referitoare la măsurile și calendarul de reducere a deficitului bugetar. Nu înseamnă totuși că investitorii nu vor continua să finanțeze deficitul bugetar crescut. Finanțarea nu va fi întreruptă decât dacă ar apărea o criză economică la nivel mondial. Dar, costurile finanțării vor continua să crească pe măsura amplificării deficitelor macroeconomice.

Lipsa unui program clar și credibil de reducere a deficitelor bugetare, cu impulsuri fiscale negative, nu a contribuit doar la împingerea perioadei de încetinire a creșterii economice către anul electoral. Amânarea indefinită a anunțării unui program de temperare a anticipațiilor fiscale a contribuit, alături de alți factori, la prelungirea perioadei în care inflația a rămas la niveluri relativ înalte, deoarece a contribuit pozitiv (cu plus) la formarea anticipațiilor inflaționiste.

Dacă s-ar fi implementat mai devreme un program de reducere a deficitului bugetar structural care ar fi stabilizat anticipațiile fiscale, probabil că deciziile recente de reducere a ratei dobânzii de politică monetară ar fi apărut mai devreme. Similar, lipsa unui astfel de program s-ar putea să contribuie la necesitatea ca rata dobânzii de politică monetară să staționeze pentru o perioadă la nivelul actual.

Din perspectivă politică, reducerea deficitului bugetar nu va fi o sarcină ușoară. Experiența anului 2009 ne arată că o astfel de sarcină este dificilă chiar și pentru o coaliție de partide, dacă acestea au viziuni diferite referitor la care ar trebui să fie elementul central al ajustărilor: reducerea cheltuielilor sau creșterea impozitelor.

După alegeri, pe de o parte, o coaliție politică bazată pe partide mari va avea nevoie de timp pentru negocieri. Cu alte cuvinte, este probabil ca amânarea ajustării să continue și după alegeri. Cu cât va dura mai mult, cu atât va fi mai costisitoare soluția ce va fi, în final, agreată. Pe de altă parte, asumarea ajustării de către un singur partid mare, în coaliție cu alte partide mai mici, va fi foarte costisitoare în termen de voturi pentru liderul coaliției, la viitoarele alegeri.

Între timp, ar putea apărea o recesiune globală, ce, inevitabil ar afecta și economia noastră, împingând-o, poate, în recesiune. Aceasta ar complica și mai mult procesul de negociere politică a măsurilor de reducere a deficitului bugetar, pentru că ajustarea ar putea duce la adâncirea recesiunii. O astfel de evoluție ar schimba complet rațiunea politică. Ar apărea întrebarea cine ar dori să asigure guvernarea pe timp de criză, știind că, de regulă, cei ce au guvernat în perioade de recesiune au părăsit, în final, scena politică. Deși în ultimii 33 de ani ne-am confruntat de fiecare dată cu experiența nefericită de a avea deficite bugetare nesustenabil de mari când a apărut o recesiune globală, nu am învățat lecția de a ne rezerva spațiu fiscal. Așa cum am arătat recent (articolul „Deficitul bugetar și un denunț necesar”), avem serioase motive să credem că, din păcate, nici nu va fi învățată prea curând.

Articol publicat pe blogul autorului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp