Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

India lui Narendra Modi – între moștenirea lui Eliade și strategia lui Erdoğan

Narenda Modi

Foto: Profimedia

În momentul în care am solicitat viza pentru India, am primit imediat un e-mail în care un operator al Ministerului de Externe m-a întrebat care ar fi scopul și durata vizitei mele – întrucât orice activitate jurnalistică sau caritativă este absolut interzisă în țara lui Narendra Modi. 

Am răspuns că voiajul este motivat de o veche curiozitate, alimentată de operele scriitorului român Mircea Eliade. „Știți cine este acest erudit, atât de fascinat de India, de religia și cultura acestui teritoriu?” Evident, funcționarul nu mi-a mai răspuns, dar am primit mintenaș viza – semn că strategia mea funcționase. Da, se pare că literatura poate speria birocrația…

Totuși, nu doar Eliade mi-a motivat călătoria, ci și moștenirea musulmană lăsată de moguli și actualele relații cu Turcia, care, de când sprijină Pakistanul, a devenit un inamic declarat pentru India și își riscă și un eventual viitor ca membru BRICS+.

Un context istoric complicat

În anii 1920, India a sprijinit Războiul de Independență al Turciei și formarea republicii, apărată chiar de Mahatma Gandhi. La rândul său, Turcia a recunoscut India imediat după proclamarea independenței sale, în 1947.

În timpul Războiului Rece, Turcia s-a aflat în tabăra occidentală, iar India în Mișcarea de Nealiniere. După căderea Cortinei de Fier, ambele state au încercat să-și îmbunătățească relațiile, însă apropierea religioasă a Turciei de Pakistan a generat tensiuni serioase. Ankara a susținut deschis poziția Pakistanului în conflictul din Kashmir și a fost unul dintre puținii opozanți ai includerii Indiei în Grupul Furnizorilor Nucleari.

Și totuși, în ciuda acestor tensiuni politice, legăturile economice – mai ales în turism și comerț – au continuat să se dezvolte. Ideologic, cele două state seamănă izbitor: guverne conservatoare-populiste, relații cordiale cu administrația Trump, cu statele din Golf și cu Rusia, o „luptă perpetuă” împotriva terorismului. Dar, în același timp, se privesc ca rivali, fiecare cu propriile interese și alianțe în regiune.

Ankara dorește, mai nou, o apropiere de statele din Golf - din motive pur pecuniare camuflate sub vălul identității religioase sunnite, în timp ce India își achiziționează hidrocarburile din Rusia și încearcă să se protejeze cât mai bine de China, cu care are dispute teritoriale și care s-a aliat deja cu dușmanul de moarte al Indiei, Pakistanul.

India lui Modi – naționalism, birocrație și inegalitate

Cât despre discursul politic al celor doi lideri, nu doar conținutul, dar și tonul (patetic) cu care este rostit în public este extrem de similar; numai că Modi are la activ doar jumătate din anii de leadership ai lui Erdoğan - deși a demonstrat că poate recupera rapid (chiar și la capitolul eliminare a criticilor).

Sub “egida” lui Narendra Modi (din 2014 la putere), naționalismul, hinduismul și interesele castelor de la conducere au căpătat prioritate maximă.

În ciuda propagandei și a publicității extrem de pozitive a inițiativelor domeniului tech, societatea suferă de crunta plagă a inegalității și a sărăciei. India este un colos birocratic infectat de o corupție endemică, apărută ca reacție, deci paralel la sistemul existent, învechit și nefuncțional, ce nu se va schimba atâta timp cât servește interesele celor puțini.

Un exemplu: criza locuințelor - pentru a construi un imobil cât de mic sunt necesare zeci de permise de la zeci de birouri (curat Kafka!). Prin urmare, blocurile de locuințe se construiesc extrem de lent, iar cele deja construite sunt inaccesibile ca preț și rămân nelocuite (un scenariu analog celui de la Evergreen nu trebuie exclus). Astfel, în marile orașe mii de oameni dorm pe stradă, în colibe improvizate…

Și infrastructura turistică este deficitară: în țări ca Thailanda ori Singapore, permisele pentru construirea unui hotel se obțin în câteva luni, în India îți trebuie ani de așteptare… Iar impactul asupra cotelor mici ale turismului nu a întârziat să apară. Surprinzător, până și Vietnamul investește mai mult (și cu mai mult succes!) în acest sector.

Sistemul nu funcționează, orașele se sufocă în trafic și poluare, căci străzile sunt înguste și proaste, iar rețelele de metro - ori inexistente, ori insuficiente. Bangalore, “metropola” atât de lăudată pentru noile companii de tech și pepinierele de ingineri IT, nu are o rețea completă de metro care să deservească aeroportul situat la 36 km de centrul orașului. În aceeași situație se află și Calcutta sau Mumbai. Doar în Delhi sau Chennai am beneficiat de un metrou relativ utilizabil… în rest, fără ricșa ori mașina luată prin Uber ești un om mort.

Sistemul castelor și locul femeii

Dar până la urmă, aceste ricșe “asigură” supraviețuirea unei întregi categorii de populație, și anume a celei ultimelor două caste. De ce? Pentru că aceste persoane nu au acces la educație, deși în India, educația publică este, teoretic, gratuită. Doar cele 3 caste superioare (brahmanii, războinicii și negustorii), deci doar familiile cu avere își pot permite să-și trimită copiii la școală. Ultimele 2 caste vor pune mereu la dispoziție mâna de lucru “inferioară” pentru primele 3, fără a avea vreodată posibilitatea de a-și depăși condiția.

Ca să nu mai vorbim de femei în general, o “categorie” oricum destul de vitregită - îndeosebi la capitolul drepturi și educație. Până acum, doar Indira Gandhi, fiica marelui Nehru, înfăptuitorul Independenței de Pakistan, a rămas unica celebritate de gen feminin in politică și nu numai… și asta doar din pricina descendenței. Văzută de către indieni prin lentila unei ambivalențe totale: ori ca o Durga (zeiță echivalentă cu Atena și Artemis), ori ca un dictator, ce a condus cu mână de fier - nu din necesitate, ci din slăbiciune. Oricum ar fi, cea pe care Kissinger a numit-o “vrăjitoare” a rămas până în prezent singurul simbol al emancipării feminine…

Desigur, la situația actuală a Indiei cu ale ei inegalități au contribuit enorm cei 190 de ani de dominație britanică, ce au debutat cu o inițiativă simplă, dar simbolică: britanicii au înlocuit mare parte din culturile comestibile cu cele necomestibile, menite exportului (ceai și tabac). Au urmat ani de foamete cruntă…

Trecutul colonial este încă omniprezent - și oferă combustibil pentru propulsia actualei clase politice.

Și totuși, nu toată lumea e dezamăgită de Narendra Modi - elitele sunt încântate de lupta sa împotriva Pakistanului, a terorismului și de tonul agresiv față de Trump; iar sprijinul este reciproc. 2 dintre aliații principali ai lui Modi sunt 2 oligarhi (ca să nu spun “moguli”, din considerente istorice): Adani și Ambani, proprietari ai unor concerne atotputernice în India.

Doar în statele din sudul Indiei, Tamil Nadu și Kerala, nu se simte acest naționalism artificial nutrit de interes economice… aceste 2 regiuni își au propriile reguli și fac abstracție de orice criteriu segregaționist. Aici, propaganda partidului lui Modi împotriva spiritului socialist al lui Mahatma Gandhi nu are deloc succes, iar religia (hinduism, Islam, jainism, budism etc) este doar o chestiune personală, nu una de stat.

Nu știu exact cât a mai rămas din India lui Eliade… (la Calcutta mi-a atras atenția în special moștenirea arhitectonică britanică și umiditatea ce roade din clădiri și din energia locuitorilor), însă India își păstrează cu siguranță caracteristicile sale fascinante: patrimoniul istoric, religios, natural, cultural… de la moștenirea mogulă, de la moscheile și palatele din Rajasthan la muzica, dansul și teatrul din Tamil Nadu și la jungla din Kerala… și la oamenii care, în marea lor majoritate, trăiesc încă respectând tradițiile și natura, sfidând Timpul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult