Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
„De ce trebuie să îl citesc pe Platon? Că ăla a murit demult...” Uimirea exprimată recent de un student în fața unui profesor universitar ridică un semn de întrebare cu privire la nivelul de conștientizare istorică și culturală de care dă dovadă o parte din tânăra generație. Observația îngrijorătoare a fost făcută de profesorul Dumitru Borțun, doctor în filosofie și profesor universitar la SNSPA.
„Îmi spunea soția mea de curând - și ea este cadru universitar - că un student a întrebat-o de ce trebuie să citească și să știe ce a spus Platon, că «ăla a murit demult». Această viziune, un fel de cancel culture, un fel de cultură a anulării - tot ce este vechi nu mai merită studiat, noi citim p-ăștia care sunt în viață, care ne spun ceva. Trăim într-o coală de hârtie, nu mai avem a treia dimensiune, timpul, Generația actuală nu știe că este moștenitoarea unei tradiții și că are misiunea de a o duce mai departe”, a spus profesorul Dumitru Borțun, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
De ce trebuie să-l mai citim astăzi pe Platon? Ce le-ați răspunde studenților? a fost întrebat profesorul Borțun de jurnalistul Florin Negruțiu.
„Le-aș răspunde așa: Că grecii antici vor fi de-a pururi dascălii noștri, pentru că marii gânditori și marii artiști ai Greciei Antice au pus toate problemele posibile. Restul istoriei au fost răspunsuri date la problemele formulate de ei, răspunsuri din ce în ce mai rafinate, mai stilizate și mai complexe. Dar problemele ei le-au pus. Deci tu n-ai cum să fii european, dacă nu ai moștenit cultura greco-latină și religia iudeo-creștină, măcar ca valori, ca sistem de valori morale. Nu ai treaba asta, nu știi cine ești. Or, un popor de oameni care nu știu cine sunt, care nu-și cunosc nici vecinii....Dvs. știți că sunt absolvenți de liceu, enorm de mulți, care nu cunosc vecinii României? Sunt enorm de mulți absolvenți de liceu care nu știu care e Ziua Națională a României și, dacă o nimeresc, fiindcă sunt în preajma evenimentului și au auzit la televizor sau la radio, nu știu ce se serbează, ce se aniversează la 1 Decembrie. Deci problema este că această generație este fără conștiință istorică, nu are conștiința temporală, sunt fără conștiință geografică, nu știu unde se situează, ca țară, ca popor, nu știu care sunt vecinii. Vreau să vă spun că aceste lucruri țin de natura școlii, de calitatea profesorilor din școală, profesori care nu sunt educatori”, vede Dumitru Borțun.
„E oră de dirigenție și tu faci probleme de matematică cu ei - mi se pare o trădare și o abdicare de la statutul de educator”
Profesorul universitar spune că școala se concentrează pe pregătirea elevilor exclusiv pentru examenele viitoare și nu are în vedere înzestrarea tinerilor cu valori umane și sociale, Dumitru Borțun considerând că asta este „o trădare și o abdicare din partea sistemului de învățământ față de rolul său de educator.” Îndemnați fiind de unii părinți, unii profesori renunță la ora de dirigenție și fac matematică, spune el.
„Și cum spunea foarte bine Solomon Marcus - are un studiu chiar așa intitulat - „Educația omenescului” - și spune așa: Școala face învățământ, dar nu face educație. Școala românească de astăzi îi pregătește pentru viitorul examen. Atât. Proximul examen. «Doamnă, băgați probleme în ei, băgați tare!» Și știți ce fac profesorii? În loc să facă orele de dirigenție, fac probleme sau fac limba engleză, dar nu dirigenție, unde ai putea să vorbești despre valori, despre omenie, despre umanitate, despre relația cu semenii, despre idealul de viață, despre cum ne formăm idealurile de viață. Nu vorbesc. Să ai în fața ta un adolescent, să nu profiți de treaba asta?! E o oră de dirigenție și tu să faci probleme de matematică cu ei - mi se pare o trădare și o abdicare de la statutul de educator”, a subliniat Dumitru Borțun.
„Este atât de gravă criza de resurse umană în toate domeniile, încât ai impresia că s-a terminat resursa umană valoroasă”
Totodată invitatul emisiunii „În fața ta” de la Digi24 a punctat preocuparea legată de calitatea sistemului de educație și impactul asupra resurselor umane din diverse domenii, inclusiv în instituțiile fundamentale ale statului. Școala ar putea avea dificultăți în a se reforma, pentru că cei care ar trebuie să se ocupe de asta provin dintr-un sistem educațional cu carențe. Referindu-se la politicieni, ca produs al școlii, profesorul Dumitru Borțun a sugerat că de fapt calitatea educației primite de aceștia în trecut ar putea influența capacitățile lor de a reforma sistemul de învățământ.
„Este atât de gravă criza de resurse umană în toate domeniile, încât ai impresia că s-a terminat resursa umană valoroasă, nu numai la țară, în satele izolate sau în satele din jurul marilor orașe. Este vorba de domenii, de sectoare întregi, cum ar fi armata, poliția, instituții fundamentale ale statului care au probleme de încadrare, probleme de resurse umane. Or, în școală, scuzați-mă. Școala este singura instituție care își oferă, își pregătește, își livrează propriile sale produse. Știți că dacă vorbim de fabrici, astea iau produsele de la universitățile politehnice, inginerii sau, economiștii. de la academiile de studii economice. Dar școala lucrează exact cu produsul ei și stau să mă gândesc dacă nu cumva am ajuns în acel punct în care școala nu mai poate fi reformată, pentru că cei care ar trebui să reformeze sunt chiar produsul acestei școli care trebuie reformată”, a spus Dumitru Borțun.
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, începând de la ora 14.00.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Măcar elevul era sincer. Nu-mi spuneți că făcând un sondaj ad-hoc pe stradă aflăm că editurile vând Platon ca pâinea caldă. Mai mult: intrați în librării - de unde se ia pulsul pieței - și vedeți cât Platon găsiți la raft. Scrierile lui, comentarii despre Platon, eseuri etc. Gem librăriile? Nu. De ce? Pentru că nu se citește.
În primul rând, Platon trebuie citit de cei care studiază filozofia, dreptul, istoria. Dar Platon, ca și ceilalți mari filozofi, ar trebui citit de toți cei care vor să aibă o cultură generală solidă.
În al doilea rând, cine vrea să citească (orice) nu trebuie neapărat să intre în librării, ci, din comoditatea fotoliului, e suficient să scrie în Google, de exemplu, "Cărți Platon". Vă las pe dumneavoastră să constatați ce se poate cumpăra.
Totuși, cu tristețe vă dau dreptate în ceea ce privește scăderea interesului pentru lectură, în general, nu legat strict de Platon.
Stau adesea singuri in pauze, sunt desconsiderati de colegi, nu se incadreaza in haita multimii, nu obtin promovari si functii administrative in cariera. Si ulterior, dupa 36 de ani, se feresc de aceasta cariera in sine.
Rezultatele vorbesc irefutabil, intrebarile si solicitarile pentru clarificari din partea elevilor se lasa cu tipete, sarcasm si atacuri colorate la persoana, iar vestigiile neingropate ale comunismului aplauda.
Iar rezultatul vorbeste de la sine - scoala la noi e un forum si un punct de adunare pentru complexe de superioritate si de intimidare a curiozitatii academice, o groapa numai buna de varsat toate frustrarile, sechelele si neajunsurile din viata asta in mod ironic si razbunator.
Sunt tare curious unde au disparut pasiunea pentru materie, capacitatea de a invata un grup de oameni si entuziasmul fata de curiozitatea acestuia.
Pentru ca se vehiculeaza ipoteza ca "elevii nu vor sa invete, sunt toti zero barat, nu e vina noastra", dar realitatea ilustreaza cu totul altceva.
Eu zică că merge să-i captezi pe tineri dacă nu umbli de parcă ai fi înghițit un băț.
Comunismul a introdus un concept numit POLITEHNIZARE, în care fiecare materie era predată vocațional și separat. Sistemele performante de educație - de unde provin și testele PISA - pun accent pe transdisciplinaritate și cultură generală, ceea ce la noi lipsește.
In 17 ani cat a durat educatia mea institutionalizata romaneasca ( de la 6 ani) , am putine exemple unde am avut curajul sa cer ajutor profesorului la acelasi nivel ca fiica mea.
De ce oare ar trebui aceşti români, (că români trebuie să-i numim, nu-i aşa?), să ştie despre contribuţia la cultura europeană a vechilor greci? Şi de ce ar trebui unii dintre ei să fie interesaţi de istoria vechilor stele din univers, din moment ce ele s-au stins în negura vremurilor? Au fost aceste cunoştinţe de vreun folos lichelelor cu pensii de zeci de mii de lei?
NOTA: Doamnă Voiculescu, cu toată simpatia, pentru că textul abordează un subiect serios: Şcoala nu "face învăţământ" niciunde în lume, este doar o entitate a "sistemului de învăţământ", adică o entitate desemnată să facă "educaţie organizată" la un anumit nivel, potrivit unor reglementări legale. Că o face sau nu, asta este altă discuţie.
Ca tot vorbiți în articolul de mai sus de tradiții, una dintre tradițiile sistemului românesc ar fi:
“ce prost ești! După ce matur cu tine pe jos, dacă mai ești dispus, o să încerc să te învăț și pe tine câte ceva”. Valabila nu numai în educație ci cam peste tot.
Băi! La sfârșitul oricărui curs la care am fost în tara adoptivă se pune întrebarea:
“Aveți și alte întrebări? Nu va faceți probleme! Nu exista întrebări greșite! DE AIA SUNTEM AICI!”
Înțelegeți dom’ profesor universitar?
Să va oripilați atunci cand un absolvent de-al dumneavoastră- nu un student - vă va pune o asemenea întrebare despre Platon.
Hai noroc!
Eu si sotul meu lucram in multinationale, copiii nostri au terminat sau inca sunt studenti la universitati de prestigiu din Germania (foarte grele, de altfel), deci avem multe legaturi cu tari "adoptive".
Partial aveti dreptate legat de modul cum teoretic se creaza acea deschidere catre studenti in strainatate, practic pentru multi profesori e doar o obligatie profesionala, care nu e dusa pana la capat (adica nu raspund intrebarilor, emailurilor, promit cursuri, discutii care nu se intampla...).
Au si ei falitii lor, ce e drept mai putin decat ai nostri, avem si noi profesori buni, inca mult prea putini si noi toti trebuie sa lucram la a face lucrurile un pic mai bune, in fiecare zi.
Dar daca va dati persoana educata, comunicarea e prima confirmare si din pacate mai aveti inca mult de lucru:-)
Numai bine va doresc!
Nu mai zic de ratacit in padure si descarcat bateria ...
“Au și ei faliții lor.” Au, cum să nu! Contează însă procentul, proporția! Una e să ai, de exemplu, 70% de profesori buni și restul hahalere și alta să fie proporția inversată. Chestia asta se aplica peste tot, nu numai în învățământ. Procentul face diferența dintre corupție endemică și cea izolată. O zi bună și dumneavoastră.
Pentru mine o persoana educata este in primul rand un om cu bun simt, bunatate, bunavointa, politete si toleranta.
Sigur, e alegerea fiecaruia cum alege sa se exprime, cred doar ca prin felul cum o facem reusim sa transmitem mai usor sau mai greu ceea ce dorim si dam si un exemplu celorlalti, ca tot vorbim despre educatie:-)
Aveti dreptate in ceea ce priveste frica, dar cred ca daca alegem sa ne spunem parerea (e excelent sa o faca tot mai multi dintre cei educati :-) ), conteaza mult si cum o facem.
Multumesc pentru raspuns, numai bine!