Foto; Inquam Photos
Aflăm în fiecare zi, într-o panică generalizată, cât a ajuns prețul energiei pe bursă, care sunt țările din UE cele mai afectate pentru că vor cumpăra cel mai scump, cât e gazul în timp real, cât are Guvernul de compensat la facturi, care vor fi deficitele la buget, de ce o schemă funcționează sau nu.
Românii „au luat cu asalt” magazinele și „au golit rafturile” de calorifere, „românii se tem”, „românii sunt îngroziți”, oamenii își dărâmă pereții în apartamente ca să-și instaleze sobe de teracotă. Cazuri izolate în comunități unde încălzirea pe bază de lemne este o tradiție (cu rădăcini sociale, istorice, geografice) sunt prezentate ca fenomen național. Ministrul nu face, ANRE nu drege, soluții există, dar nu se vrea.
Dunărea a secat, producția de hidro a scăzut, au apărut din nou șmecherii din energie, unii profită. Să punem taxe de solidaritate, să supraimpozitam, este inadmisibil ce se întâmplă, nu se poate așa ceva.
Cei care le plâng cel mai mult de milă cetățenilor sunt chiar politicienii. Culmea ironiei, exact cei care sunt la putere într-o coaliție cu procente confortabile, cu o majoritate mai mult decât suficientă pentru a gândi strategii inteligente, coerente legată de dezvoltarea energetică a României, cu măsuri concrete pe termen scurt, mediu și lung.
Despre ce nu se face și nu s-a făcut s-a tot vorbit- în general își dau cu părerea politicienii care se atacă și mor de grija poporului.
În întreg peisajul lipsesc în mod real fețele și vocile celor care cunosc domeniul cu adevărat, care ar putea propune soluții reale, aplicabile, care ar putea gândi scheme viabile de sprijin pentru investiții și compensări la facturi.
Și mai lipsesc poveștile adevărate ale consumatorilor care au devenit prosumatori, experiențele comunităților care au transformat în ultimii ani cu totul sistemele de iluminare și încălzire și care refuză să ia parte la concursul național de tânguială și panică despre iarna ce vine.
Este greu de înțeles de ce majoritatea aflată la guvernare nu a realizat, de anul trecut (și mai ales după începerea conflictului din Ucraina) o strategie națională generală pentru a evita haosul de astăzi și cel de la iarnă. Nu trebuie să fii expert ca să formulezi niște întrebări de bun simț pentru decidenți:
- De ce ar prefera statul să ofere compensări de ordinul miliardelor care să acopere diferențele dintre pragul de plafonare și costul la care a fost furnizată energia, în loc să dea banii aceștia și gratis pentru instalarea panourilor solare pe orice clădire care permite astfel de sisteme?
- Care este strategia Guvernului pentru instituțiile publice? Câte școli, grădinițe, spitale, instituții ale statului au înlocuit în aceste luni de vară sistemele clasice cu sisteme de panouri solare, având experiența facturilor crescute la utilități din ultimele anotimpuri reci?
- Câte primării au fost obligate/ forțate/ încurajate să renunțe total la sistemele clasice de iluminare stradală și să treacă pe sisteme led alimentate de la soare? Există, desigur, comunități care sunt exemple de bună administrare. Dar câte primării mai sunt care nu au luat nicio măsură pentru a deveni eficiente din punct de vedere energetic?
- Câte instituții ale statului au căpătat, în ultimele luni, statutul de prosumator?
- Câte instituții ale statului au cerut bani și au implementat programe de izolare termică a clădirilor, în pregătirea lunilor de iarnă?
- Câte campanii de conștientizare (nu panicare) a cetățenilor desfășoară statul prin instituțiile sale, din care să înțeleagă care sunt cele mai inteligente și eficiente moduri de a-și încălzi locuințele?
- De ce România- ca stat- nu plafonează și compensează facturile în mod diferit pentru consumatori, în funcție de veniturile pe care le au? De ce ar trebui o persoană cu venituri consistente să achite exact același preț plafonat la kw/ oră cu o familie în care veniturile sunt foarte mici?
Este cu adevărat dificil de înțeles de ce trei partide care dețin o majoritate zdrobitoare în Parlament și se află la guvernare, formațiuni politice care pretind că au și cei mai buni și numeroși specialiști nu sunt capabile să-și unească mințile și voința pentru a implementa un plan energetic pentru România, care să ofere predictibilitate, scheme de investiții și susținere a celor vulnerabili.
Sigur că domeniul energiei și asigurarea resurselor la nivel european și mondial pentru a trece iarna și pentru adaptarea tuturor societăților la necesitatea unui viitor verde sunt o chestiune extrem de complexă și dezbătută peste tot. O parte dintre soluții sunt lângă noi, există familii, afaceri, instituții complet independente din punct de vedere energetic. Poveștile lor ar trebui aflate, cunoscute și replicate.
Soluțiile caloriferelor electrice, aerotermelor și sobelor de teracotă nu pot fi decât izolat aplicate și pe termen scurt. Și sunt, probabil, aproape imposibil de implementat și chiar riscante în anumite instituții publice, cum ar fi spitalele (cu secții ATI) și instalații învechite.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De ce nu se vrea? Din mai multe motive, undele obiective, altele nu:
1) Masura subventionarii este una generala, cu impact larg, asupra tuturor categoriilor de cetateni.
2) Masura panourilor solare e buna, dar nu se poate aplica oricui. Este nevoie sa 'prinzi loc' in cadrul programului, sa ai banii necesari (si apoi esti compensat cu valoare instalatiei solare).
3) Daca se insista ca mai multi cetateni (sau institutii) sa devina prosumatori, asta inseamna ca oamenii devin independenti. Si nu se vrea asta, evident. Sa ai omul tinut sub bocanc, caruia poti sa-i dai ceva contra unui vot, e cea mai potrivita solutie.
4) O ordonanta de compensare poate fi rezolvata in 1-2 luni. O masura populista rapid aplicata. Iar 'trompetele' TV (majoritatea televiziunilor se incadreaza aici) se vor asigura ca noi stim asta; stim cine ne 'vrea binele'.
Din pacate strategia pe termen lunga a PSD (si a PNL in anumite cazuri) este sa-i tina pe oameni dependenti si prost informati (inculti). De ce sa-l inveti pe om sa pescuiasca, atunci cand poti sa-i dai tu peste si el sa iti multumeasca ca i-ai salvat viata?