Între „pești” și „persoane non-umane”. Ziua în care delfinii ne-au dat o lecție de viață, la un water park din Malta

(Foto: Facebook/Mihai Schiau)

Tocmai ieșisem din apă și stăteam la plajă, undeva în nordul Maltei, când programul relaxat al zilei s-a schimbat brusc. „Vreau la delfinași!”, mi-a spus entuziasmată iubita mea, arătându-mi descoperirea făcută într-o broșură turistică. Văzând că water park-ul se închide curând, am luat-o de mână și am sărit în primul autobuz.

Odată ajunși la Mediteraneo, am fost puși să alegem între două programe botezate destul de neinspirat „interacțiune uscată” și „interacțiune umedă”. Întrucât veneam direct din mare și eram încă uzi până la piele, am ales să cunoaștem delfinii de pe marginea piscinei.

Înainte de interacțiune a avut loc însă tradiționalul show în bazin. Spre deosebire de alte spectacole de acest gen la care am asistat, cel din Malta a fost mult mai dinamic, iar delfinii nu au participat doar prin cunoscutele sărituri și saluturi către public, ci au fost angajați într-un veritabil dialog cu spectatorii.

În clipa în care îngrijitoarea ne-a întrebat „Are dolphins fish?", răspunsurile din amfiteatru au fost destul de timide, motiv pentru care aceasta a adresat întrebarea direct celor patru exemplare din bazin. La unison, toate au început să dea din cap de la stânga la dreapta, spre uimirea și amuzamentul nostru. „That's right, dolphins are mammals, just like us", a conchis îngrijitoarea.

Însă de departe cel mai emoționant moment a fost cel în care am fost întrebați ce am face dacă am găsi un delfin eșuat pe o plajă, iar unul dintre exemplare a ieșit pe marginea bazinului, mimând această situație. Deși toți ne visăm eroi, de multe ori cel mai bine e doar să nu încurcăm. „Nu încercați să mutați delfinul, pentru că i-ați face mai mult rău. Udați-l cu multă apă, pentru a-l feri de razele soarelui, și acoperiți-i corpul cu prosoape ude. Atenție, însă, să nu obturați orificiul prin care respiră, aflat în vârful capului", ne explica îngrijitoarea.

După încă 3-4 tumbe ale delfinilor în jurul sau pe deasupra îngrijitoarei, a sosit momentul pentru care venisem de fapt: mult așteptata interacțiune de la marginea bazinului. Le-am cunoscut pe rând pe toate rudele lui Flipper, punându-ne mâna pe pielea ca de plastilină și pe înotătoarele extrem de dure, în ciuda lipsei oaselor.

„Știți ce înseamnă delfin? Pește cu buric!", ne-a spus îngrijitoarea, punând-o pe Melita, o femelă-pui de doar 4 ani, să ne dezvăluie că odată a fost legată și ea cu un cordon ombilical de mama ei.

După ce am făcut cu Melita o fotografie care s-a dovedit aproape la fel de scumpă ca ea, ne-am salutat reciproc, noi cu mâinile, ea cu aripioarele, apoi i-am făcut semn să meargă și să se alăture mamei ei, până la show-ul de a doua zi.

După spectacol, eu și iubita mea ne-am așezat pe o bancă și timp de zece minute nu am prea vorbit, meditând la întreaga experiență. Nu aș spune chiar că delfinii sunt „persoane non-umane", însă cu siguranță sunt cele mai sensibile și blânde ființe cu 100 de dinți pe care le cunosc. Din felul în care delfinii interacționează, comunică și se lasă în grija celor care îi iubesc și pe care îi iubesc, avem cu toții ceva de învățat.

Chiar dacă am mers cu ea în Malta pentru a sărbători absolvirea Facultății de Medicină și împlinirea a 25 de ani, eu m-am mai certat din când în când cu iubita mea. Poate că nu ne-am născut în specia potrivită. Noi, oamenii, avem creierul aproape la fel de mare ca al delfinilor, însă al nostru e de prea multe ori ocupat cu ură, invidie și dorință de răzbunare.