Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Să ne gândim la România

Să ne gândim: ce s-ar fi întâmplat dacă Israel, țară cu jumătate din populația României, nu avea o armată puternică, tehnologizată, construită în decenii? După omorul în masă, cu elemente de sadism care compromit specia umană, comis de Hamas pe 7 octombrie asupra evreilor și a oricui, nepalestinian, de care au dat cu ochii, evreilor nu le-ar fi rămas decât să-și reconstituie morții, să-i plângă, să-i îngroape și să cerșească în genunchi eliberarea ostaticilor. ONU și toată stânga „progresistă” radicală din Occident n-ar mai fi cerut, absurd, încetarea focului, în vreme ce Hamas trag mii de rachete asupra Israelului. Fără protecția Cupolei de Fier, statul Israel ar fi fost făcut bucăți, „de la râu, la mare”, în răcnetele de fericire a mii de musulmani din întreaga lume. 

Ce se constată odată cu războaiele Rusia-Ucraina și Israel-Hamas? Că ordinea de drept internațională nu valorează nici cât un cartuș gol. Armata Roșie a comis crime de război înfiorătoare în Ucraina – așa, și? Deciziile organismelor europene și mondiale de justiție, care l-au pus sub acuzare pe V.V. Putin, sunt pielea ursului din pădure, din pădurea de rachete mai mult sau mai puțin nucleare. Nicio Cruce Roșie, ONU, UNICEF nu poate salva miile de copii răpiți din Ucraina și duși în Rusia la „reeducare”. Kremlinul nu ține seama de nicio lege a războiului în agresiunea împotriva Ucrainei. Când scriu aceste rânduri, aflu că soldați ruși au împușcat în Donețk, după modelul Hamas, o familie de 9 persoane, între care doi copii. Împușcați în cap, în timp ce dormeau, pentru că au refuzat să plece din casa lor.

N-am auzit de vreun organism, de vreo Curte penală a lumii care să-i declare criminali, nu de război, criminali pur și simplu pe Hamas și să instrumenteze dosare de urmărire generală a lor. Peste tot se zbiară „Free Palestine”, nici măcar „Save people of Gaza”, și „Moarte evreilor”, care sunt atacați pe tot globul, cum a instigat Erdogan, fără vreo apăsare că l-ar putea trage cineva la răspundere.

Dar evreii au armată, și pot încerca să stârpească monstrul Hamas, apărându-și existența. SUA au plasat portavioane pentru descurajarea statelor care ar vrea să atace Israelul, dar nu pot lupta în locul evreilor, niciun soldat american nu pune bocancul în Israel-Gaza.

Istoria a demonstrat cu cruzime că valurile de antisemitism duc inevitabil și la agresiunea împotriva neevreilor. Cum zicea Goebbels: „Noi hotărâm cine e evreu și cine nu”.

În minunata lume nouă care ia naștere în aceste zile, chiar dacă face parte din NATO, orice stat va trebui să aibă o forță armată care să conteze. Altfel, nu va avea cine să-i facă dreptate și cu atât mai puțin să-l salveze. NATO te apără foarte bine în timp de pace...

Să ne gândim: la România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Citește mai mult

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult