Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Să ne gândim la România

Să ne gândim: ce s-ar fi întâmplat dacă Israel, țară cu jumătate din populația României, nu avea o armată puternică, tehnologizată, construită în decenii? După omorul în masă, cu elemente de sadism care compromit specia umană, comis de Hamas pe 7 octombrie asupra evreilor și a oricui, nepalestinian, de care au dat cu ochii, evreilor nu le-ar fi rămas decât să-și reconstituie morții, să-i plângă, să-i îngroape și să cerșească în genunchi eliberarea ostaticilor. ONU și toată stânga „progresistă” radicală din Occident n-ar mai fi cerut, absurd, încetarea focului, în vreme ce Hamas trag mii de rachete asupra Israelului. Fără protecția Cupolei de Fier, statul Israel ar fi fost făcut bucăți, „de la râu, la mare”, în răcnetele de fericire a mii de musulmani din întreaga lume. 

Ce se constată odată cu războaiele Rusia-Ucraina și Israel-Hamas? Că ordinea de drept internațională nu valorează nici cât un cartuș gol. Armata Roșie a comis crime de război înfiorătoare în Ucraina – așa, și? Deciziile organismelor europene și mondiale de justiție, care l-au pus sub acuzare pe V.V. Putin, sunt pielea ursului din pădure, din pădurea de rachete mai mult sau mai puțin nucleare. Nicio Cruce Roșie, ONU, UNICEF nu poate salva miile de copii răpiți din Ucraina și duși în Rusia la „reeducare”. Kremlinul nu ține seama de nicio lege a războiului în agresiunea împotriva Ucrainei. Când scriu aceste rânduri, aflu că soldați ruși au împușcat în Donețk, după modelul Hamas, o familie de 9 persoane, între care doi copii. Împușcați în cap, în timp ce dormeau, pentru că au refuzat să plece din casa lor.

N-am auzit de vreun organism, de vreo Curte penală a lumii care să-i declare criminali, nu de război, criminali pur și simplu pe Hamas și să instrumenteze dosare de urmărire generală a lor. Peste tot se zbiară „Free Palestine”, nici măcar „Save people of Gaza”, și „Moarte evreilor”, care sunt atacați pe tot globul, cum a instigat Erdogan, fără vreo apăsare că l-ar putea trage cineva la răspundere.

Dar evreii au armată, și pot încerca să stârpească monstrul Hamas, apărându-și existența. SUA au plasat portavioane pentru descurajarea statelor care ar vrea să atace Israelul, dar nu pot lupta în locul evreilor, niciun soldat american nu pune bocancul în Israel-Gaza.

Istoria a demonstrat cu cruzime că valurile de antisemitism duc inevitabil și la agresiunea împotriva neevreilor. Cum zicea Goebbels: „Noi hotărâm cine e evreu și cine nu”.

În minunata lume nouă care ia naștere în aceste zile, chiar dacă face parte din NATO, orice stat va trebui să aibă o forță armată care să conteze. Altfel, nu va avea cine să-i facă dreptate și cu atât mai puțin să-l salveze. NATO te apără foarte bine în timp de pace...

Să ne gândim: la România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult