Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Să ne gândim la România

Să ne gândim: ce s-ar fi întâmplat dacă Israel, țară cu jumătate din populația României, nu avea o armată puternică, tehnologizată, construită în decenii? După omorul în masă, cu elemente de sadism care compromit specia umană, comis de Hamas pe 7 octombrie asupra evreilor și a oricui, nepalestinian, de care au dat cu ochii, evreilor nu le-ar fi rămas decât să-și reconstituie morții, să-i plângă, să-i îngroape și să cerșească în genunchi eliberarea ostaticilor. ONU și toată stânga „progresistă” radicală din Occident n-ar mai fi cerut, absurd, încetarea focului, în vreme ce Hamas trag mii de rachete asupra Israelului. Fără protecția Cupolei de Fier, statul Israel ar fi fost făcut bucăți, „de la râu, la mare”, în răcnetele de fericire a mii de musulmani din întreaga lume. 

Ce se constată odată cu războaiele Rusia-Ucraina și Israel-Hamas? Că ordinea de drept internațională nu valorează nici cât un cartuș gol. Armata Roșie a comis crime de război înfiorătoare în Ucraina – așa, și? Deciziile organismelor europene și mondiale de justiție, care l-au pus sub acuzare pe V.V. Putin, sunt pielea ursului din pădure, din pădurea de rachete mai mult sau mai puțin nucleare. Nicio Cruce Roșie, ONU, UNICEF nu poate salva miile de copii răpiți din Ucraina și duși în Rusia la „reeducare”. Kremlinul nu ține seama de nicio lege a războiului în agresiunea împotriva Ucrainei. Când scriu aceste rânduri, aflu că soldați ruși au împușcat în Donețk, după modelul Hamas, o familie de 9 persoane, între care doi copii. Împușcați în cap, în timp ce dormeau, pentru că au refuzat să plece din casa lor.

N-am auzit de vreun organism, de vreo Curte penală a lumii care să-i declare criminali, nu de război, criminali pur și simplu pe Hamas și să instrumenteze dosare de urmărire generală a lor. Peste tot se zbiară „Free Palestine”, nici măcar „Save people of Gaza”, și „Moarte evreilor”, care sunt atacați pe tot globul, cum a instigat Erdogan, fără vreo apăsare că l-ar putea trage cineva la răspundere.

Dar evreii au armată, și pot încerca să stârpească monstrul Hamas, apărându-și existența. SUA au plasat portavioane pentru descurajarea statelor care ar vrea să atace Israelul, dar nu pot lupta în locul evreilor, niciun soldat american nu pune bocancul în Israel-Gaza.

Istoria a demonstrat cu cruzime că valurile de antisemitism duc inevitabil și la agresiunea împotriva neevreilor. Cum zicea Goebbels: „Noi hotărâm cine e evreu și cine nu”.

În minunata lume nouă care ia naștere în aceste zile, chiar dacă face parte din NATO, orice stat va trebui să aibă o forță armată care să conteze. Altfel, nu va avea cine să-i facă dreptate și cu atât mai puțin să-l salveze. NATO te apără foarte bine în timp de pace...

Să ne gândim: la România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult