foto: captura youtube/ Amintiri din copilărie (1965), de Elisabeta Bostan
1. Dragă Filip, să ne înțelegem: înainte de Creangă, copilăria NU exista în literatură.
Existau feciori de împărat.
Existau copii cuminți, aleși, morali, perfecți.
Existau personaje tinere care existau doar ca să îi învețe ceva pe adulți. Sau să învețe ceva de la adulți.
Dar copilărie adevărată?
- cu joacă,
- cu pozne,
- cu rușine,
- cu frică,
- cu libertate,
- cu chiote,
- cu minciunele,
- cu prieteni,
- cu vină și cu iertare?
Nimic.
Literatura română era prea ocupată să fie serioasă ca să observe un băiat care fuge la scăldat.
Apoi apare Ion Creangă și, fără să facă teorie literară, spune:
„Copiii sunt oameni. Și oamenii sunt poveste.”
Din clipa aceea, copilăria devine literatură română mare.
2. Cine a fost Creangă, pe bune
Nu bărbosul din poze.
Nu preotul răspopit.
Nu icoana de manual.
Ci:
- un povestitor înnăscut,
- un observator genial al lumii simple,
- un om cu umor natural, bun,
- un învățător care înțelegea copiii,
- un adult care și-a păstrat copilăria întreagă.
Dacă ar fi fost profesor azi, Filip, ție ți-ar fi plăcut enorm de el.
Nu pentru că era „bun”.
Ci pentru că era adevărat.
3. „Amintiri din copilărie” — primul roman al copilăriei românești
Da, roman.
Chiar dacă nu i se spune așa.
Creangă scrie despre copilărie ca despre un univers:
- complet,
- coerent,
- afectiv,
- comic,
- tulburător,
- crud uneori,
- luminat alteori,
- real întotdeauna.
Aici vezi:
- satul,
- ulița,
- scăldatul interzis,
- pedeapsa,
- fuga,
- prieteniile,
- primele frici,
- primele responsabilități,
- primele rușini,
- prima libertate.
Și totul fără morală, fără predică, fără încruntare.
4. Două scene pe care le recunoști și tu, chiar dacă sunt scrise acum 150 de ani
- Fuga la scăldat
Mama zice:
„Să nu te duci, Nică!”
Nică se duce.
Și tu te-ai fi dus.
Asta e copilăria:
dorință → frică → încercare → pedeapsă → iar dorință. (trial and error îi zicem noi azi)
- Pupăza din tei
Nu e o lecție de morală.
E o lecție despre naturalețea greșelii.
Nică face târg prost, se sperie, minte, fuge, se întoarce, plătește.
Exact ordinea în care fac toți copiii lumii.
5. De ce îi spunem lui Creangă „Mark Twain al nostru”
Scriu în locuri diferite — Mississippi și Ozana — dar văd același lucru: copilul este o ființă întreagă acum și aici, nu un viitor adult în miniatură.
Twain scrie cu ironie critică.
Creangă scrie cu duioșie.
Twain are aventuri în canoe.
Creangă are scăldat în pârâu.
Twain are America.
Creangă are Humuleștii.
Dar amândoi au ceva rar: adevărul copilăriei.
6. Ce limbaj minunat poate avea o cultură!
Filip, vei întâlni în Creangă cuvinte care nu mai trăiesc azi în limba ta.
Și toate acestea sunt reale, din Amintiri:
- mânzoc („mânzoc tare zburdalnic”)
- cogeamitea găliganul („cogeamitea găliganul de băiat”)
- moșmoană („i-am astupat hornul cu moșmoană”)
- târlă, tăpșan, heleșteu
- șturlubatic („copil șturlubatic și neastâmpărat”)
- a se chiti („chitindu-mi să scap…”)
- a se scărmăna („mă scărmănam de draci…”)
- a se zbengui, a se hârjoni
- hăt („sări hăt dincolo de șură”)
Ia un dicționar și fă un scurt exercițiu de traducere. E normal să nu le știi.
Nu ești tu problema.
E doar limba care s-a schimbat.
6 bis. Limba nu trebuie să fie un zid între tine și Creangă
Dacă citești o carte cu dicționarul sub cot, obosești.
Și pierzi pofta de citit.
De aceea, Filip, eu aș vrea să existe o versiune a „Amintirilor”:
- discret adaptată,
- nu modernizată brutal,
- nu vulgarizată,
- ci doar făcută inteligibilă pentru copiii de azi.
Exact cum englezii fac cu Shakespeare:
No Fear Shakespeare — originalul într-o parte, limba actuală în cealaltă.
Nu pentru că Shakespeare ar fi „greșit”.
Ci pentru că engleza lui e din 1600.
Creangă scrie limba Moldovei anilor 1870, dintr-un sat.
E normal să nu fie limba ta.
Exemplu mic, să vezi că nu stricăm nimic:
Original:
„M-am mâhnit eu oleacă, dar ce era să fac?”
Accesibil:
„M-am supărat puțin, dar ce era să fac?”
Original:
„Și m-am strecurat tiptil-tiptil pe lângă șură…”
Accesibil:
„Și m-am strecurat încet-încet pe lângă șură…”
Nu trădăm. Primim oamenii în casă.
7. Și totuși… ce făcea Europa în vremea lui Creangă?
Cam între 1870 și 1888, când Creangă scrie Amintirile, lumea literară arăta așa:
- Franța:
Flaubert publicase „Educația sentimentală”.
Zola începea romanele naturaliste.
Romanul devenea serios, psihologic, greu.
- Rusia:
Tolstoi termina „Război și pace”.
Dostoievski publica „Frații Karamazov.”
Literatura era un munte al moralității și dramei.
- Anglia:
Dickens scrisese deja „Oliver Twist” și „David Copperfield”.
Copiii englezi trăiau în fabrici, nu în natură.
- America:
Mark Twain publica „Tom Sawyer”.
Singura literatură comparabilă cu Creangă ca ton — dar mai ironică, mai politică, mai socială.
- Pictura:
Impresioniștii descopereau lumina.
- Muzica:
Verdi compunea Aida, Brahms și Ceaikovski scriau simfonii.
Și în toată desfășurarea asta de lume gravă și monumentală, apare Creangă și spune:
„Hai să scriu despre un băiat care fuge la scăldat și minte că n-a fugit.”
Și iese genial.
Pentru că nimeni, nimeni în Europa nu făcea asta atât de sincer, atât de cald, atât de viu.
8. Morala episodului
Creangă nu e clasic pentru că a scris „frumos”.
Nici pentru că a scris „corect”.
Nici pentru că e „important”.
E clasic pentru că e adevărat.
Și adevărul copilăriei nu îmbătrânește niciodată.
9. Exercițiul haios al zilei
(în stil Creangă + Mark Twain)
Scrie o mini-amintire (6–8 rânduri) în care povestești o boacănă:
- cu o minciună mică,
- cu o teamă mică,
- cu o pedeapsă mică,
- cu un umor cât poți tu de natural.
Include un singur regionalism — „oleacă”, „hăț”, „zbenguiam”, „cogeamitea găliganul”.
Exemplu (necopiabil):
„Apoi să nu crezi, mămucă, că eu am vrut să cad cu tot cu gardul.
Doar m-am urcat oleacă să văd dacă vine autobuzul.
Și s-a rupt scândura.
Și m-am dus hăț în tufiș.
Și când m-ai găsit, am zis că testam rezistența materialelor.
Și nu ți-o plăcut, că m-ai pus să adun frunzele din toată curtea.”
Dacă râzi, ești deja pe drumul lui Nică.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.