Ca ministru al educației și cercetării, mi s-a cerut adesea să mă exprim și asupra unor fenomene psihosociale actuale pe care le analizam anterior ca psiholog. Am refuzat acest lucru, pentru a evita o interferență a rolurilor și pentru a nu genera un context în care analiza să fie percepută greșit și/sau distorsionată politic. Acum pot face o primă analiză succintă a situației psihoculturale actuale a țării, cu gândul că poate fi de folos oamenilor țării, inclusiv celor aflați temporar în diverse poziții de conducere instituțională. foto: Profimedia

Foarte puțini acceptă adevărul: Eminescu a trăit mult sub limita confortului: salarii mici, chirii schimbate, haine modeste, mâncare puțină, depresii neînțelese, nopți nedormite, un job (la „Timpul”) care l-a stors de energie. E greu să fii geniu când nu ai bani de lemne de foc. Și totuși, el scria. foto: Profimedia

Acum câteva zile vorbeam cu un băiat care își petrece majoritatea timpului liber jucându-se pe calculator. foto: Profimedia Images

„Eu cred că norocul nu vine întâmplător; ni-l construim prin muncă și planificare. La primul meu interviu la Amdocs am fost întrebat ce face un proiect să aibă succes, iar răspunsul meu a fost simplu: planificarea. Am primit oferta, iar ulterior am aflat că motoul companiei era «If you fail to plan, you plan to fail».”

Existau personaje tinere care existau doar ca să îi învețe ceva pe adulți. Sau să învețe ceva de la adulți. foto: captură din filmul Amintiri din copilărie de Elisabeta Bostan/Youtube

Dragă Filip, intrăm într-o zonă nouă: după cronici, letopisețe, Școala Ardeleană și Cantemir, vine un domn care schimbă tonul literaturii române. (actorul Teodor Corban jucând în travesti rolul Coana Chirița/ foto wikipedia)

„Să nu se teamă de eșec, este doar o etapă, nu un obstacol. Curajul, chiar și în doze mici, deschide cele mai multe uși”, transmite tinerilor viitori antreprenori.

Tudor este un elev din Sibiu care a făcut ce mulți visează, dar puțini reușesc. foto Profimedia

M-am ambalat singură azi, gândindu-mă că Filip nu va studia niciodată literatura română veche după noua programă. Poate e un noroc, acum.

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”