Recent, m-am aflat în fața a zeci de studenți din anul întâi la Medicină generală și, ce să vedeți, mi-am propus să le povestesc despre Maurice Ravel. Ideea era să disecăm împreună cazul lui: cum o demență misterioasă i-a șubrezit mintea și limbajul și cum asta i-a marcat, până la urmă, parcursul artistic și personal. Dar înainte să le explic unele aspecte clinice, am zis: „Hai să ascultăm câteva fragmente din Boléro!”. Am dat play încredințat fiind că pornesc de la un punct comun, un fel de abecedar al culturii noastre.

Într-o Românie în care jumătate dintre copii citesc fără să înțeleagă, iar lectura ajunge prea des o obligație și nu un spațiu de întâlnire, Andreea Nistor, Director de Dezvoltare la Digital Nation, vorbește despre educație ca despre un act de responsabilitate colectivă. După 15 ani de lucru cu mii de școli, profesori și decidenți, ea mută conversația de la „a ști” la „a gândi” și lansează o campanie care propune lectura ca antrenament zilnic al minții.

Liderii de la Davos explică abilitățile esențiale pentru succesul tinerilor, dincolo de note și școală. foto: Facebook Lia Hâncianu

Eu m-am mirat că în universitățile occidentale este posibil să existe profesori universitari proveniți direct dintre practicieni, unii nici măcar n-au studiat respectiva disciplină pe care o predau, în facultățile absolvite de ei. Contează doar priceperea practică. Cum se spunea la noi pe vremuri: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. În mod evident, în societatea occidentală, inclusiv la nivel universitar, se pune accent mult mai mult pe activitatea practică.

Țara asta nu e imposibilă, Filip. E doar de-scrisă de Caragiale cu mult înainte să existe talk-show-urile. foto Profimedia

Ca ministru al educației și cercetării, mi s-a cerut adesea să mă exprim și asupra unor fenomene psihosociale actuale pe care le analizam anterior ca psiholog. Am refuzat acest lucru, pentru a evita o interferență a rolurilor și pentru a nu genera un context în care analiza să fie percepută greșit și/sau distorsionată politic. Acum pot face o primă analiză succintă a situației psihoculturale actuale a țării, cu gândul că poate fi de folos oamenilor țării, inclusiv celor aflați temporar în diverse poziții de conducere instituțională. foto: Profimedia

Foarte puțini acceptă adevărul: Eminescu a trăit mult sub limita confortului: salarii mici, chirii schimbate, haine modeste, mâncare puțină, depresii neînțelese, nopți nedormite, un job (la „Timpul”) care l-a stors de energie. E greu să fii geniu când nu ai bani de lemne de foc. Și totuși, el scria. foto: Profimedia

Acum câteva zile vorbeam cu un băiat care își petrece majoritatea timpului liber jucându-se pe calculator. foto: Profimedia Images

„Eu cred că norocul nu vine întâmplător; ni-l construim prin muncă și planificare. La primul meu interviu la Amdocs am fost întrebat ce face un proiect să aibă succes, iar răspunsul meu a fost simplu: planificarea. Am primit oferta, iar ulterior am aflat că motoul companiei era «If you fail to plan, you plan to fail».”

Existau personaje tinere care existau doar ca să îi învețe ceva pe adulți. Sau să învețe ceva de la adulți. foto: captură din filmul Amintiri din copilărie de Elisabeta Bostan/Youtube