Opt adolescenți români s-au întors săptămâna aceasta, din Kazahstan, cu medalii la olimpiada internațională de inteligență artificială. Lotul nostru a câștigat trei medalii de aur, două de argint și trei de bronz, România clasându-se astfel pe locul al patrulea în lume la această ediție a concursului, în fața unor țări ca Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, India, Singapore, Japonia, Coreea de Sud, Franța și Germania.

Alta era, însă, întrebarea corectă: dar dacă studenta noastră are dreptate?

De la instalarea regimului comunist nici un domeniu științific nu a fost mai sistematic năpăstuit în România decât cel al studiilor antichității.

Sunt mai puțin de două săptămâni până la Evaluarea Națională de clasa a VIII-a și, ca părinte, simți presiunea din aer. Creștem numărul orelor de meditații, calculăm note și medii, facem scenarii. Copiii învață până târziu și toți aleargă spre un finish line al cărui sens nu e întotdeauna clar pentru ei. foto: arhiva personala Adina Cuturela

La 19 ani, sunt la început de drum. Dar am convingerea că, dincolo de vârstă, educația nu înseamnă doar transmitere de informații, ci, în primul rând, capacitatea de a deschide nu doar minți, ci și suflete. Pentru că, de cele mai multe ori, copiii nu rămân doar cu ceea ce le-a spus educatorul, ci mai ales cu felul în care i-a făcut să se simtă și cu persoana care le-a oferit acea trăire. .foto Profimedia

Arghezi e poetul care îți arată șuruburile, nu ascunde cusăturile nu se teme de materialele dure. foto wikipedia

Recent, m-am aflat în fața a zeci de studenți din anul întâi la Medicină generală și, ce să vedeți, mi-am propus să le povestesc despre Maurice Ravel. Ideea era să disecăm împreună cazul lui: cum o demență misterioasă i-a șubrezit mintea și limbajul și cum asta i-a marcat, până la urmă, parcursul artistic și personal. Dar înainte să le explic unele aspecte clinice, am zis: „Hai să ascultăm câteva fragmente din Boléro!”. Am dat play încredințat fiind că pornesc de la un punct comun, un fel de abecedar al culturii noastre.

Într-o Românie în care jumătate dintre copii citesc fără să înțeleagă, iar lectura ajunge prea des o obligație și nu un spațiu de întâlnire, Andreea Nistor, Director de Dezvoltare la Digital Nation, vorbește despre educație ca despre un act de responsabilitate colectivă. După 15 ani de lucru cu mii de școli, profesori și decidenți, ea mută conversația de la „a ști” la „a gândi” și lansează o campanie care propune lectura ca antrenament zilnic al minții.

Liderii de la Davos explică abilitățile esențiale pentru succesul tinerilor, dincolo de note și școală. foto: Facebook Lia Hâncianu

Eu m-am mirat că în universitățile occidentale este posibil să existe profesori universitari proveniți direct dintre practicieni, unii nici măcar n-au studiat respectiva disciplină pe care o predau, în facultățile absolvite de ei. Contează doar priceperea practică. Cum se spunea la noi pe vremuri: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. În mod evident, în societatea occidentală, inclusiv la nivel universitar, se pune accent mult mai mult pe activitatea practică.