Când zborurile se opresc, cine îi aduce pe români acasă? Trei mecanisme de protecție pentru turiști

sursa foto: Funky Travel

În ultimii ani, călătoriile nu mai înseamnă doar vacanțe, fotografii pe Instagram și planuri făcute cu luni înainte. Înseamnă și incertitudine. Spații aeriene închise peste noapte, conflicte regionale, falimente ale companiilor aeriene sau crize globale care pot bloca mii de oameni departe de casă.

În astfel de momente apare o întrebare simplă, dar esențială: cine are responsabilitatea reală de a-i aduce pe oameni acasă?

Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT) spune că România are nevoie urgentă de un sistem clar de protecție pentru turiști. Nu unul improvizat de la caz la caz, ci mecanisme permanente, similare celor existente deja în alte state europene.

Organizația propune trei instrumente concrete:

• un fond de garantare pentru agențiile de turism,
• un fond de garantare pentru biletele de avion,
• și un fond de repatriere pentru situații de criză.

Ideea de bază este simplă: dacă oamenii călătoresc, statul și industria trebuie să aibă un sistem care să îi protejeze atunci când lucrurile scapă de sub control.

Ce se întâmplă acum când apare o criză

În situațiile recente în care transportul aerian a fost blocat, agențiile de turism au fost cele care au intervenit primele. Conform obligațiilor legale, ele au suportat primele trei nopți de cazare pentru turiști și au încercat să organizeze prelungirea șederii până la reluarea curselor comerciale.

În paralel, agențiile au căutat soluții de transport alternative pentru a-și respecta obligațiile contractuale de repatriere. Problema este însă mai profundă.

Legea prevede repatrierea turiștilor doar atunci când transportul comercial devine din nou disponibil. Nu există însă reguli clare pentru situațiile în care spațiul aerian rămâne blocat perioade lungi și ar fi nevoie de curse speciale charter organizate pentru repatriere. Astfel de operațiuni depășesc de multe ori capacitatea financiară și logistică a industriei turistice. Pe scurt: există responsabilități, dar nu există un mecanism funcțional pentru crize majore.

Cazul Blue Air: 280.000 de români rămași fără bani

Una dintre cele mai clare dovezi ale vulnerabilității sistemului a fost falimentul companiei aeriene Blue Air. Potrivit datelor citate de ANAT, aproximativ 280.000 de pasageri au pierdut peste 90 de milioane de euro după prăbușirea companiei.

În multe state europene există deja mecanisme de protecție pentru astfel de situații. ANAT propune un model inspirat din sistemul danez, unde fiecare pasager contribuie cu aproximativ 1 euro pentru fiecare segment de zbor, creând astfel un fond care poate acoperi pierderile în cazul falimentelor sau blocajelor din industrie.

Fondul de garantare pentru agențiile de turism

Un alt proiect susținut de ANAT este Fondul de Garantare pentru agențiile de turism, inspirat din modele europene similare.

Scopul este clar: niciun turist să nu mai piardă bani atunci când apar situații excepționale sau insolvențe în industrie.

Potrivit organizației, proiectul a fost prezentat în repetate rânduri autorităților în ultimii ani, însă nu a fost tratat ca prioritate de foștii miniștri ai Economiei și Turismului sau de parlamentarii din comisiile de specialitate. În prezent există însă un dialog cu conducerea actuală a ministerului, iar reprezentanții industriei speră ca mecanismul să devină funcțional începând cu 1 ianuarie 2027.

Fondul de repatriere: câțiva lei pentru siguranța tuturor

Cel mai sensibil punct este însă repatrierea în situații de criză. În prezent, autoritățile pot oferi sprijin consular și coordonare, dar organizarea efectivă a unor zboruri speciale depinde de decizii politice punctuale și de fonduri de urgență ale Guvernului. În ultimele zile, mai multe state europene au organizat astfel de zboruri pentru cetățenii lor blocați în diverse zone ale lumii, unele dintre operațiuni fiind finanțate direct de guverne.

ANAT propune crearea unui fond dedicat repatrierilor, coordonat de Ministerul Afacerilor Externe.

Contribuția ar fi simbolică:

• aproximativ 0,5 euro pentru fiecare pasager aerian,
• și 0,5 euro pentru fiecare turist transportat cu autocarul.

Sume mici, dar care în timp ar putea crea o rezervă financiară suficientă pentru intervenții rapide atunci când românii au nevoie să fie aduși acasă.

Întrebarea simplă pentru turiști:

Ați plăti câțiva lei în plus la biletul de transport pentru a ști că, în cazul unei crize majore, există un mecanism care vă poate aduce acasă în siguranță?

Articol publicat inițial pe FunkyTravel.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp