Ipocrizie la dublu: dublăm alocațiile pentru copii, dar nu ne gândim la copii

În cursul anului 2020 alocațiile copiilor vor fi dublate (măsura s-a amânat pentru data de 1 august), cuantumul acestora va fi conform celor de mai jos:

a.) 600 de lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap;

b.) 300 de lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 18 ani;

c.) 600 de lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 18 ani, în cazul copilului cu handicap.

Valoarea alocațiilor, deși dublată la începutul 2019, este mică, de doar 150 de lei sau 32 de euro/lună pentru cei cu vârsta între 2 și 18 ani sau 300 de lei, echivalentul a 64 de euro/lună, pentru copiii cu vârsta între 0 și 2 ani. Era nevoie ca acestea să fie majorate. Ce poți face cu 150 de lei/lună pentru educația unui copil? Să presupunem că micuțul dorește să urmeze un sport sau cursuri de pian ori vioară sau dans. Costurile vor depăși, în oricare dintre situații, valoarea alocației.

Achiziția de manuale, cursuri, transportul spre școală și înapoi acasă, mesele copilului, toate acestea costă bani, iar suma de 150 de lei/lună este insuficientă unei familii. Nu spun că statul trebuie să plătească în totalitate educația copiilor, acest lucru este imposibil, însă alocațiile ar fi trebuit să asigure un minim ajutor pentru părinți. Valoarea acestora, în România, este derizorie pentru susținerea unei familii în efortul acesteia de a crește un copil. Alocațiile sunt un supliment pentru copii și nu o sursă din care este finanțată educația acestora, în proporție de 100%. Însă fie că discutăm despre 150 lei sau despre 300 de lei pe lună, aceste sume sunt insuficiente pentru orice minim plan pe care părinții și-l propun pentru copiii lor.

Dar majorarea alocațiilor este o măsură bună sau se putea face mai mult pentru ca de banii plătiți lunar să beneficieze direct copiii?

Imaginați-vă o familie fără posibilități materiale, în care părinții nu muncesc, din diverse motive, copiii acestora sunt înscriși la școală, singurele surse de venit ale acelei familii fiind ajutorul social și alocațiile micuților.

Își imaginează cineva că alocațiile majorate vor avea ca destinație finală educația sau nevoile copiilor? Nu, acei bani vor alimenta în continuare, ca și până acum, sărăcia în care se zbate acea familie fără posibilități. Banii cash, în mână, acele sume de bani nu vor merge către copii, ci vor mări gradul de dependență al părinților de o sursă de venit certă, ce va fi încasată lunar, pe termen lung de la stat. Vor dori acei părinți să își caute un loc de muncă ori să presteze o activitate plătită sau vor aștepta alocațiile copiilor pentru a-și finanța cheltuielile, altele decât cele legate de educația copiilor?

Înclin să cred că vor alege cea de-a doua variantă. Acesta este un exemplu des întâlnit în România, mulți oameni aleg, din păcate, o sărăcie cenușie în defavoarea prestării unei activități productive tocmai din cauza faptului că statul, în loc să încurajeze munca, încurajează statul acasă.

De asemenea, cele mai multe familii nu se bazează pe acei bani, pe alocațiile lunare, pentru a asigura educația copiilor. Aceștia știu doar că între data de 10 și 15 ale lunii primesc acei bani într-un cont și dispun de ei ca atare, nu neapărat pentru cheltuieli legate de educația sau întreținerea copiilor.

Da, alocațiile trebuiau majorate, dar este necesar să implementăm o modalitate viabilă pentru ca sumele de bani să ajungă la copii, iar cel mai bun sistem prin care se poate realiza acest lucru este unul bazat pe deductibilități.

De exemplu, printr-un sistem de deductibilități, părinților le-ar putea fi redus impozitul pe salariu cu sumele din care s-au achiziționat manuale școlare, haine pentru copii, din care s-au plătit cursuri sau activități sportive. Exemplele sunt nenumărate. Ar putea fi stabilit un prag lunar de 300 de lei pentru fiecare copil/lună și un plafon de 3600 de lei/an sau mai mare. Și știm cu toții că atunci când te implici pentru educația unui copil, aceste sume de bani sunt mici, însă astfel am avea garanția că banii ar ajunge direct la copil, nu pe caietul de la birtul din centrul satului.

Un copil nu are nevoie nici de țigări, nici de bere, nici de petreceri câmpenești, ci de educație, iar statul se poate implica prin implementarea unor decizii care să susțină educația copiilor, căci în multe cazuri acei bani vor fi irosiți și nu vor ajunge să finanțeze educația micuților, ci viciile părinților.

Iar efectul majorării alocațiilor, în forma actuală, exact acesta va fi. Banii nu vor ajunge la copii, ci la părinții lor, indiferent de cât de înstărite sau nu sunt familiile respective.

De asemenea, dublarea valorii alocațiilor va pune o presiune suplimentară pe bugetul de stat, iar creșterea acestora, alături de cea a pensiilor, va majora cheltuielile sociale la un nivel ce nu este sustenabil.

Efectul electoral al acestei decizii va tinde spre zero. Cei cu vederi de stânga vor vota în continuare la fel ca până acum, iar cei cu vederi de dreapta vor proceda „în oglindă”, vor pune ștampila pe acele partide ce se vor opune stângii.

În tot acest circ al majorării alocațiilor se gândește cineva și la copii sau le vom dubla în fiecare an ca să ne arătăm mușchii în parlament?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp