Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Ipocrizie la dublu: dublăm alocațiile pentru copii, dar nu ne gândim la copii

Copii spre școală

În cursul anului 2020 alocațiile copiilor vor fi dublate (măsura s-a amânat pentru data de 1 august), cuantumul acestora va fi conform celor de mai jos:

a.) 600 de lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap;

b.) 300 de lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 18 ani;

c.) 600 de lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 18 ani, în cazul copilului cu handicap.

Valoarea alocațiilor, deși dublată la începutul 2019, este mică, de doar 150 de lei sau 32 de euro/lună pentru cei cu vârsta între 2 și 18 ani sau 300 de lei, echivalentul a 64 de euro/lună, pentru copiii cu vârsta între 0 și 2 ani. Era nevoie ca acestea să fie majorate. Ce poți face cu 150 de lei/lună pentru educația unui copil? Să presupunem că micuțul dorește să urmeze un sport sau cursuri de pian ori vioară sau dans. Costurile vor depăși, în oricare dintre situații, valoarea alocației.

Achiziția de manuale, cursuri, transportul spre școală și înapoi acasă, mesele copilului, toate acestea costă bani, iar suma de 150 de lei/lună este insuficientă unei familii. Nu spun că statul trebuie să plătească în totalitate educația copiilor, acest lucru este imposibil, însă alocațiile ar fi trebuit să asigure un minim ajutor pentru părinți. Valoarea acestora, în România, este derizorie pentru susținerea unei familii în efortul acesteia de a crește un copil. Alocațiile sunt un supliment pentru copii și nu o sursă din care este finanțată educația acestora, în proporție de 100%. Însă fie că discutăm despre 150 lei sau despre 300 de lei pe lună, aceste sume sunt insuficiente pentru orice minim plan pe care părinții și-l propun pentru copiii lor.

Dar majorarea alocațiilor este o măsură bună sau se putea face mai mult pentru ca de banii plătiți lunar să beneficieze direct copiii?

Imaginați-vă o familie fără posibilități materiale, în care părinții nu muncesc, din diverse motive, copiii acestora sunt înscriși la școală, singurele surse de venit ale acelei familii fiind ajutorul social și alocațiile micuților.

Își imaginează cineva că alocațiile majorate vor avea ca destinație finală educația sau nevoile copiilor? Nu, acei bani vor alimenta în continuare, ca și până acum, sărăcia în care se zbate acea familie fără posibilități. Banii cash, în mână, acele sume de bani nu vor merge către copii, ci vor mări gradul de dependență al părinților de o sursă de venit certă, ce va fi încasată lunar, pe termen lung de la stat. Vor dori acei părinți să își caute un loc de muncă ori să presteze o activitate plătită sau vor aștepta alocațiile copiilor pentru a-și finanța cheltuielile, altele decât cele legate de educația copiilor?

Înclin să cred că vor alege cea de-a doua variantă. Acesta este un exemplu des întâlnit în România, mulți oameni aleg, din păcate, o sărăcie cenușie în defavoarea prestării unei activități productive tocmai din cauza faptului că statul, în loc să încurajeze munca, încurajează statul acasă.

De asemenea, cele mai multe familii nu se bazează pe acei bani, pe alocațiile lunare, pentru a asigura educația copiilor. Aceștia știu doar că între data de 10 și 15 ale lunii primesc acei bani într-un cont și dispun de ei ca atare, nu neapărat pentru cheltuieli legate de educația sau întreținerea copiilor.

Da, alocațiile trebuiau majorate, dar este necesar să implementăm o modalitate viabilă pentru ca sumele de bani să ajungă la copii, iar cel mai bun sistem prin care se poate realiza acest lucru este unul bazat pe deductibilități.

De exemplu, printr-un sistem de deductibilități, părinților le-ar putea fi redus impozitul pe salariu cu sumele din care s-au achiziționat manuale școlare, haine pentru copii, din care s-au plătit cursuri sau activități sportive. Exemplele sunt nenumărate. Ar putea fi stabilit un prag lunar de 300 de lei pentru fiecare copil/lună și un plafon de 3600 de lei/an sau mai mare. Și știm cu toții că atunci când te implici pentru educația unui copil, aceste sume de bani sunt mici, însă astfel am avea garanția că banii ar ajunge direct la copil, nu pe caietul de la birtul din centrul satului.

Un copil nu are nevoie nici de țigări, nici de bere, nici de petreceri câmpenești, ci de educație, iar statul se poate implica prin implementarea unor decizii care să susțină educația copiilor, căci în multe cazuri acei bani vor fi irosiți și nu vor ajunge să finanțeze educația micuților, ci viciile părinților.

Iar efectul majorării alocațiilor, în forma actuală, exact acesta va fi. Banii nu vor ajunge la copii, ci la părinții lor, indiferent de cât de înstărite sau nu sunt familiile respective.

De asemenea, dublarea valorii alocațiilor va pune o presiune suplimentară pe bugetul de stat, iar creșterea acestora, alături de cea a pensiilor, va majora cheltuielile sociale la un nivel ce nu este sustenabil.

Efectul electoral al acestei decizii va tinde spre zero. Cei cu vederi de stânga vor vota în continuare la fel ca până acum, iar cei cu vederi de dreapta vor proceda „în oglindă”, vor pune ștampila pe acele partide ce se vor opune stângii.

În tot acest circ al majorării alocațiilor se gândește cineva și la copii sau le vom dubla în fiecare an ca să ne arătăm mușchii în parlament?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Alocatiile ar putea fi marite in continuare in sistem dinamic, asa cum foarte bine sugereaza autorul. Se poate mentine o cota minima, pentru cei ce nu au de unde sa li se deduca (problema Florea Tg Mures) si se poate propune o valoare maxima pentru ceilalti, conditionata de realizarea de venituri. Adica sa nu i se retina familiei impozitul pe venit (acel 10% din brut) pana la incidenta valorii maxim stabilite. Sistemul poate fi unul dinamic si previzibil prin raportarea la salariul minim. Exemplu: alocatia minima = 1/20 din salariul minim garantat in plata, indiferent de venituri. Alocatia maxima = 1/2 din salariul minim. Adica familia (mama si tata) pastreaza impozitul pe venit. Daca ambii sunt la salariul mediu brut vor pastra cca 1000 lei/luna. In medie cheltuiala totala s-ar incadra in suma care e acum in plata la nivel national. Asta poate functiona de maine si rezolva si problema Florea, care, dincolo de toata corectitudinea politica, e una reala si de prea mult timp tranzactionata cu voturi de catre dragii nostri alesi!
    • Like 0
  • Cam asta a spus si primarul din Targu Mures. SI toata lumea îl înjura.
    • Like 0
  • Leo check icon
    De unde ideea aceasta că alocațiile din România sunt mici?!

    (iau datele disponibile pe Wikipedia)
    Ungaria - valoarea maximă este 8.5% (standard - o familie cu 2 copii - primește 7%).
    Irlanda - 7-8%
    Germania - 10%
    Franța - 7.5%
    (pentru următoarele state am să calculez la brut, nu la costul total, ca să-mi fie mai ușor)
    Olanda - 5%
    GB - 6.5%
    Spania - 2.3%
    Elveția - 6-12% (5.6-11.2% din total)

    În România - 300 lei reprezintă puțin peste 13% din cheltuiala cu salariul minim, iar până anul acesta 150 lei erau 7.5%.
    • Like 2
    • @ Leo
      Parerist check icon
      Cel putin in Franta si Olanda exista si reducerea de impozite, care e mult mai semnificativa.
      • Like 2
    • @ Parerist
      Leo check icon
      Sigur, însă nu este vorba de alocații - adică sumă de bani fixă (pentru că și copiii sunt egali în fața legilor) care se oferă familiei pentru fiecare copil - ci este deduceri personale pentru veniturile obținute.
      Există și în România (undeva la 150-200€, în funcție de venituri).
      • Like 0
  • in ultimii ani am ajuns la concluzia ca cine e lenes lenes ramane si nu ii arde de munca, asa ca o alocatie la copii le prinde bine. Dar alocatia sa fie conditionata de prezenta copiilor la scoala. Sunt 200k romani nascuti anual, 25% din ei ajung in scoli din strainatate, macar cei ramasi sa se simta motivati sa mearga la scoala. Si nu dat alocatie de la nastere, ci de la inceputul gradinitei/scolii.
    Mult mai interesanta ar fi deducerea din impozit aferenta copilului - astfel ca familiile cu 2 joburi si copiii sa aiba, anual o deducere. Ce e acum in romania e praf in ochi (40 lei pe luna...si numai celor cu venituri mici)
    • Like 3
  • check icon
    Da, ar trebui deduse fiscal alocațiile, iar cazurile sociale ar trebui abordate profesionist.
    • Like 1
  • check icon
    Vrei să n-ai o nouă generație de nelucrativi, ia matale, statul care este, ceva măsuri să ajuți pruncii să se educe, nu bănuți, la săraci banii se duc pe urgențe, nu neapărat pe alcohol și țighi, oferă gratuit cămine săptămânale, tabere, afterschooluri, cantină cu 3 mese pe zi pentru copiii din familii nevoiașe, d-astea, care chiar folosesc, și bucură-te că măcar săracii fac mai mult de un copcil, în ritmul în care fac prunci ne-săracii nu apucăm să luăm vreo pensie peste 2 decenii.
    Părerea mea.
    • Like 2
  • O analiza lunga, fara cap si fara coada.Cand abordezi un astfel de subiect trebuie sa vezi multiplele fete ale problemei. Nu poti acoperii un aspect atat de vast cu "Iar efectul majorării alocațiilor, în forma actuală, exact acesta va fi. Banii nu vor ajunge la copii, ci la părinții lor, indiferent de cât de înstărite sau nu sunt familiile respective." Stiti Dvs ce se intampla in fiecare familie din Romania care are in ingrijire copii? Dar cu cei care sunt in plasamet la asistenti matrenali cum sta treaba? Cunoasteti ceve lagat de acest aspect?Ma mir ca gasesc pe Republica materiale atat de lipsite de consistenta si profesionalism
    • Like 5
    • @ Cristian Crisan
      corect. Analiza lunga fara cap si coada.
      150 sau 300 de lei nu au cum sa n-ajunga la copii (adica sa-i pastreze parintii). daca-mi spune cineva ca poti sa cheltui mai putin de 150 sau 300 de lei pentru un copil pe luna (chiar si la tara) astfel incat sa-ti ramana tie parinte bani din alocatia copiilor ca sa poti sa-i bei, eu ma impusc. Daca cineva vrea sa ne spuna ca este o afacere sa ai copii si sa incasezi alocatia, iar ma impusc. Da, 300 de lei ar fi un ajutor bine-venit pentru orice familie. Este ca o subventie pentru cheltuielile care se fac pentru copii intr-o famile.
      Acuma ca e mult sau putin, noi nu stim. Sigur ca am dori cat mai mult, dar aici este rolul guvernului sa explice transparent de ce 150 sau 300 sau 1000 de lei pe luna.
      • Like 1
  • „E ușor a scrie ... dezinformări”. Dacă v-ați fi uitat un pic pe Codul fiscal la capitolul „deduceri personale”, sau măcar pe fluturașul personal de salariu, ați fi văzut că există o serie de deduceri fiscale pentru întreținerea persoanelor incapabile de muncă, inclusiv copiii, așa că „mai ușor cu pianul pe scări”. În ceea ce privește procesul de intenție făcut părinților „iresponsabili” seamănă cu ... eugenia socială specifică curentelor extremiste marginale.
    • Like 4


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult