Istoricul Mădălin Hodor, cercetător acreditat la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), este anchetat disciplinar-administrativ după ce a publicat în aprilie în Revista 22 un document care cuprindea numele a aproximativ două sute de personalități care ar fi colaborat cu o brigadă anti-emigrație a Securității.
CNSAS i-a suspendat lui Hodor acreditarea de cercetător imediat după apariția articolului.
Istoricul a explicat că prin publicarea listei – care face parte din cele 148 de file ale celor patru dosare solicitate și primite de la CNSAS – a urmărit declanșarea unei dezbateri publice pe tema deconspirării Securității.
„Faptul că această listă a stârnit reacțiile pe care le-a stârnit demonstrează că nu am rezolvat această problemă (deconspirarea Securității – n.n.). Am făcut un calcul pornind de la cifra minimă vehiculată ca număr de ofițeri de Securitate existenți până în ’89 în România - 30.000. Am verificat câți ofițeri de Securitate sunt publicați în Monitorul Oficial - în jur de 1.400. Iar ca date certe, pe site-ul CNSAS, unde sunt postate fișele acestor ofițeri, dar și cei care au decedat, mai sunt încă 4.000. Deci ajungem undeva, cu larghețe, la cifra de 5.000, din 30.000. Asta după 10 ani de funcționare efectivă a CNSAS, după acea predare masivă în timpul președintelui Băsescu - până atunci fusese o instituție decorativă, fără dosare, fără cartotecă. Cifra are relevanță dacă ne gândim că din ’89 până astăzi au trecut aproape 30 de ani în care practic n-am produs o cunoaștere extensivă a subiectului”, a punctat Mădălin Hodor, într-o dezbatere organizată recent la Grupul pentru Dialog Social (GDS).
El a explicat de ce pe lista publicată numărul de istorici este foarte mare.
„Ceea ce am vrut să arăt este că au existat grade de colaborare. Nu toată lumea a avut angajament, nu toată lumea a dat note informative, nu toată lumea a primit chitanțe sau bani, nu toată lumea lumea i-a turnat pe vecinii care ascultau Europa Liberă. Nu toți au fost informatori, nu toți au fost colaboratori, nu toți au fost surse. N-a existat un standard de colaborare - Securitatea venea și-ți punea un formular, tu semnai și asta era tot. În termeni ușor religioși, dacă punem Securitatea în rolul Diavolului, Diavolul a avut întotdeauna oferte pentru toată lumea și pe gustul tuturor”, spune Hodor.
„Puteai să stai liniștit în țară și să lucrezi cu Brigada Antiemigrație, pentru că Brigada Antiemigrație nu-ți cerea neapărat să dai informații despre Europa Liberă, despre Monica Lovinescu, despre Regele Mihai etc. Nu, Brigada Antiemigrație avea un departament care se ocupa cu scrierea istoriei. (...) Toate lucrurile astea mergeau în propaganda național-comunistă a lui Nicolae Ceaușescu și îi serveau acestuia. Securitatea și politicienii nu știau să scrie istorie la nivelul ăsta și aveau nevoie de aceste persoane. Care asta făceau. Numărul de istorici de pe lista respectivă este foarte mare. Sunt majoritari acolo. Ăsta e un alt indicator, care ține de legăturile și de liniile ideologice care au străbătut societatea românească din 1989 până în zilele noastre. Pentru că astăzi suntem în situația în care suntem din nou amenințați de „dușmani externi“, în care, iarăși, ne atacă Soros, în care ungurii vor Transilvania, în care există „state paralele“, o întreagă paranoia. Lucrurile astea se întâmplă pentru că ele au fost create în acest laborator ideologic. Securitatea nu a fost numai un aparat represiv, ea nu a făcut numai poliție politică și a urmărit oameni, ci a fost și un producător ideologic. Securitatea a creat istorie, a creat naționalism, a creat ură interetnică, xenofobie”, a punctat istoricul Mădălin Hodor.
„E șocant că în 2018 publicarea de documente din arhivele CNSAS este interpretată instituțional ca o scurgere de informații”
Istoricul Mihai Demetriade a subliniat în cadrul aceleiași dezbateri că CNSAS nu poate pretinde monopolul discursului public asupra deconspirării Securității, adăugând că oricine din țară are dreptul și obligația să se implice în acest proces.
„Prin urmare, prezentarea publică a acestor documente nu intră sub jurisdicția nici juridică și nici simbolică a CNSAS, dincolo de caracterul procedural, legal pe care l-a urmat Mădălin Hodor și care nu implică o disfuncționalitate legală”, a punctat Demetriade.
„Nomenclatura de partid, ofițerii de Securitate reprezentau o mică parte din exercițiul represiunii. Marea parte e această zonă gri, care era reprezentată la vârful zonei de influență de istorici, cercetători din zona umanistă și nu numai, care au făcut posibilă supraviețuirea comunismului și, implicit, au furnizat o formă de legitimare implicită a sistemului”, a subliniat istoricul Mihai Demetriade.
„Publicarea de documente, cum a făcut Mădălin Hodor, este interpretată instituțional ca o scurgere de informații. Asta este o chestiune șocantă în 2018, pentru că subtextul acestei interpretări instituționale este, dincolo de monopolul asupra adevărului, și o anumită cultură a secretului. (...) Există în interiorul CNSAS acest monopol al adevărului, această cultură a secretului care au făcut posibile și sancțiunea, dar și atitudinea față de caz. Cum să consideri așa ceva o scurgere de informații?”, a adăugat Demetriade.
Revista 22 a publicat în luna aprilie o listă a colaboratorilor aflaţi în legătură cu UM 0225, unitatea din cadrul Departamentului Securităţii Statului (DSS) care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.