Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Iubirea ca formă de dependență. Ce se întâmplă după ce se termină

Cei mai mulți dintre noi în adolescență trăim îndrăgostirea pentru prima dată, ajungând să simțim o dorință, tot mai intensă, de a fi cu cineva „special”. 

Dacă am identificat deja această persoană în mediul nostru, observăm că ne gândim tot timpul la el sau ea, chiar și atunci când nu este în preajma noastră, și parcă trăim câte o pierdere de fiecare dată când pleacă sau se îndepărtează de noi. Iar dacă din varii motive iubirea nu durează, celălalt nu răspunde conform așteptărilor noastre sau noi nu suntem pe placul său, și relația este pe cale să se încheie, apare o mare suferință. 

Este ca și cum am rămâne fără o mână sau un picior. Ne simțim incompleți și sfâșiați în bucăți. 

Asta face ca, tot mai des, oamenii de știință să considere îndrăgostirea și iubirea drept forme de „dependență” – psihologică, chimică și relațională. De cele mai multe ori vorbim despre o dependență eficientă, cauzată și de diferite substanțe din creier (cele mai cunoscute fiind - dopamina, feniletilamina, oxitocina etc.), care sunt chiar sănătoase, deoarece aduc fericirea în viața noastră. Însă pierderea iubirii, a „obiectului” dorit, activează aceleași zone ale creierului nostru care sunt responsabile și de durerea fizică. Asfel, pe bună dreptate, când o relație se încheie, ne simțim ca și cum corpul nostru psihologic ar sângera și suntem pe moarte.

OK – Dar ce facem atunci când timpul pare ca dat pe fast forward și ne trezim, dintr-un moment în altul, părintele unui copil deja adolescent și sfâșiat de prima iubire neîmplinită? Ei bine, este momentul să respirăm de mai multe ori conștient - știți, aceea inspirație în care aerul este dus până în abdomen și ulterior expirat pe gură - și apoi să ne străduim a fi cu adevărat prezenți în viața adolescentului.

Ceea ce pare să-i ajute pe oameni în situații de durere psihologică și emoțională, prin urmare și pe adolescenți, este conectarea la starea pe care aceștia o trăiesc. Ca părinte, îi vei fi de mare ajutor adolescentului dacă te concentrezi pe ce trăiește acesta în interior. Aici ai nevoie de multă deschidere, curiozitate și acceptare – ajută mult dacă ți-ai rezolvat durerea primei iubiri eșuate, altfel aceasta va reveni, te va copleși și îți va fi dificil să validezi cu adevărat adolescentul.

O astfel de conexiune între părinte și adolescent, îl ajută pe cel din urmă să-și examineze mintea, să observe și să-și eticheteze emoțiile, dar și să-și aranjeze gândurile. La modul cel mai serios, ajutăm adolescentul să-și facă puțină ordine în interior și astfel durerea pierderii este mai ușor de tolerat și vindecat. Aceste momente mai au încă un beneficiu major, dincolo de faptul că contribuim la vindecarea rupturii relaționale a adolescentului, punem o cărămidă de încredere la temelia relației nostre cu acesta; într-o perioadă în care nu este chiar floare la ureche să câștigi încrederea copilului tău. Încrederea liniștește furtuna emoțională, atenuează suferința și creează o oarecare deschidere către o nouă experiență.

Odată ce adolescentul va putea să împărtășească cu noi senzația de greutate psihică și fizică pe care o resimte în piept și să ne vorbească despre golul din stomac și toate gândurile - compuse din îngrijorări care-i spun că niciodată nu va mai găsi un partener potrivit și flash-uri în care îl vede, pe cel care nu-i mai aparține, în brațele unei alte persoane – ceea ce facem este să curățăm corpul și mintea de reziduurile durerii și să-l ajutăm pe puștiul care suferă să se simtă mai liber.

Dacă vă întrebați – Ce cuvinte înțelepte ar trebui să folosească un părinte în astfel de momente? Important de știut este că merită să-i exprimați adolescentului, verbal și non-verbal, cât mai convingător că-l înțelegeți, că vă puteți imagina ce simte, că la rândul vostru ați trait ceva asemănător și că vă este cunoscut gustul psihologic al situației aparent fără nicio scăpare. 

Ajută mult ca adolescentul să știe că experiența pe care o trăiește este una profund umană și definește o normalitate a noastră, a tuturor. Pe de altă parte, dacă vă veți conecta atât emoțional, cât și mental, în scurt timp, sigur, veți ajunge împreună și la concluzia că – iubirea este o mare sursă de fericire, dar ușor se poate transforma și în nefericire. Cele două merg mână în mână, chiar dacă greu învățăm această lecție de viață și apoi ajungem să o uităm tare repede.

Iar în cele din urmă este bine de știut pentru părinte, că adolescența este perioada aleasă de natură pentru ca noi să ne pregătim pentru maturitate, exersând astfel și primele reușite și eșecuri relaționale. În mod cert din fiecare experiență relațională avem ceva de învățat; însă concluziile, învățămintele, nu le putem trasa decât după ce ne-am ocupat de sângerarea psihologică (emoțiile și sentimentele dureroase) și ne-am asigurat că încă există viață după o iubire eșuată.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din pacate, dragostea, sau mai bine zis iubirea, (pentru mine dragoste este varianta vulgara a iubirii, nu are importanta explicatia dex), nu se poate pune intr-o formula matematica sau explica intr-un articol gazetaresc. S-au scurs rauri de cerneala pe tema asta, dar cei mai buni scriitori au tratat-o ca pe o enigma...luati-o ca atare.
    • Like 0
    • @ Gheorghe Mitu
      Anon check icon
      Doar pentru ca altii nu au reusit, nu vad de ce ar trebui sa consideram ca e imposibil.
      • Like 0
  • check icon
    scoate orgoliul (atavismul animalic ce ne vădește doar începutul) și ...uimire!: dispare durerea. și abia atunci înțelegi dăce ... „dragostea nu caută ale sale”. altfel e imposibil să-nțălegi de ce nirvana ieste, cică, perpetuă. sfidare!/(minciună?). toate suferințele ne sunt date, nouă, oamenilor în Devenire, spre evoluție, spre depășirea greșelilor, indeciziilor, lașităților, pentru lepădarea ipocriziei și, în Final, a egoismului, veritabilă armă de ucidere de-aproape.
    ca specie (noi, oamenii), suntem încă tributari originii (animalică). suntem încă-n perioada începuturilor, a rodajului. nu ne ies multe, nu știm încă să fim părinți (școli pentru părinți nici n-ar trebui să fie), n-am depășit etapele primare (cetește, cititorule, primitive), știm Totul, inclusiv faptul că pentru absolut am fost proiectați... da' nu ne iese (...imprecații... ... )!! când vom rezolva problematicile macro, fix atunci vom descoperi că da... „când vei fi mare vei înțelege” se aplică și celor mari. și fundăturile existențiale vor dispărea și nicio lacrimă nu va mai trebui să fie ștearsă, lacrimi nemaifiind, doar bucurie. pentru că am ajuns, sau suntem, în situația când și dacă avem, nu putem rămâne. când și dacă suntem bogați, bucuria nu ne face luminoși (cetește, cititorule, tineri) ș-ajungem să fugim, din disperare, după umplerea ființei. ne luminează, cândșicând, iubirea dar noi nu producem lumină, arderea totală nefiind de noi. noi, vârful lanțului trofic, arcul de boltă al creației, cei mai cei. „dragostea nu caută ale sale” povestește despre mult mai mult decât despre smerenie. ajută-ntru găsirea firului ariadnic, cu noi toți în labirint și spre-a tuturora salvare. doar pare imposibil.
    • Like 0
  • Un articol care a inceput despre dragoste si a terminat despre adolescenti.. confuz. As fi preferat sa citesc mai multe despre etapele dragostei si sa aflu ceva ce nu stiam, dar n-a fost cazul.
    • Like 0
  • Tu mi-ai zis ca-s o proasta/ ti-am raspuns ca esti bou/ mi-ai mugit ca sunt curva/ m-am facut ca n-aud/ ai mugit-o din nou/ esti un porc si esti crud/ ti-am tipat si-am suras/ te-am lasat sa continui/ n-am mai zis niciun pas/ dialog din iubire intre oameni destepti/ dragostea e curata dar ne face infecti/ - te duci naibii/ - tu primul si sa nu ma astepti
    • Like 0


Îți recomandăm

Statuie mască

„Primul lucru care contează atunci când faci o donație este ca gestul respectiv să te facă să te simți că ai făcut cu adevărat o faptă bună. Dacă cauza respectivă reușește să te facă să te simți ca un mic erou, te face să te simți bine că ai ajutat, reușește să te facă donezi”, spune Nicoleta Deliu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult