Capacitatea noastră de a ne adapta și de a trece prin sezoane ne face, de fapt, să ne bucurăm mai mult de viață, pentru că nu există niciun „ecuator” al vieții noastre, așa cum există unul al planetei, și niciodată nu apucăm să fim într-un echilibru perfect, iar timpul nostru personal trece inevitabil prin sezoanele vieții.

În ultimii ani, au apărut multe studii despre stres, despre legătura lui cu trauma, dar mai ales despre influența lui negativă asupra sănătății fizice și mintale. Peste tot în lume se trag semnale de alarmă și nu degeaba a fost denumit “ucigașul silențios al secolului XXI”.

Orice realizare devine, în timp, noul punct de plecare. Ceea ce ieri părea un succes important devine astăzi normalitate. Ceea ce astăzi pare o confirmare puternică devine mâine standardul minim. foto Profimedia

„Trebuie să fac.” „Nu mă pot opri din făcut.” „Dacă mă opresc, nu se vor face singure.” De câte ori gândim așa? E o goană să facem multele lucruri care compun viața. Cu cele mai bune intenții. Doar dacă vrei să obții lucruri, trebuie să le faci, nu? Da. Dar rezultatele pe care le dorești nu le vei obține decât dacă știi și să te oprești. Și să te uiți la tine.

A devenit un laitmotiv faptul că, într-un proces terapeutic, se ajunge inevitabil la felul în care am fost crescuți de părinții noștri. foto Profimedia

Școala românească, deși ar trebui să fie primul spațiu de siguranță, a devenit un loc al performanței mecanice, unde succesul se măsoară în note, nu în caractere. Absența educației emoționale lasă copiii fără cuvinte pentru a-și exprima frustrarea, frica sau nevoia de apartenență, transformând aceste stări în pumni sau în agresiuni online.

Astăzi vorbim despre ceva extrem de simplu și extrem de ignorat: ritmul tău.

Într-o conversație aparent banală, cineva mi-a spus că se trezește aproape în fiecare început de săptămână cu un nod în stomac și cu senzația că trebuie să mai reziste puțin, deși avusese impresia că perioada grea de oboseală și presiune trecuse.

Autoritate sau frică? Cum ești influențat fără să-ți dai seama. foto Profimedia

Ca fost sportiv, împlicat în formarea sportivilor de performanță de nivel internațional, pasionat de tradiționalul conflict și diferențele radicale dintre școala sovietică și cele occidentale, mi-a atras imediat atenția situația: un sportiv de top, calificat la Jocurile Olimpice, care se refugiază în social media după un eșec - acesta e un subiect psihologic de maxim interes.