„Modelul” fericirii nu e unul universal. Lucrurile care fac un om fericit îl pot speria pe altul sau pot fi plicticoase şi anoste pentru un al treilea. Foto: Frank Van Delft/ ImageSource/ Profimedia

Psihologul Albert Bandura a fost primul care a descris mecanismele prin care are loc dezangajarea morala. Foto: - Wavebreak/ Profimedia

Soția te roagă să scoți pachetul de unt din frigider, și deși se află chiar în fața ta, nu reușești să îl vezi. Te-ai uitat aseară la știri, dar nu ții minte informațiile despre vreme pentru ca tu urmareai cum era îmbrăcată prezentatoarea. Ai lovit mașina în intersecție și poți să juri că deși te-ai uitat în direcția mașinii care venea spre tine, nu ai văzut-o. Foto: Daniel J. Simmons

Pentru o persoană care a părăsit etapa de adolescenţă, este extrem de util să înveţe să facă lucruri singură. Să poată merge la o expoziţie sau la teatru fără însoţitor, să poată să iasă în oraş singură, să poată face o vacanţă solo. Nu pentru că asta ar trebui să devină scopul vieţii – nicidecum. Dar a şti că dacă este ceva ce îi place nu e nevoie să îşi refuze pentru că nu are cu cine, este baza pentru selectivitate în relaţiile sociale şi pentru un tip de libertate pe care societatea actuală îl poate permite. A putea face activităţi plăcute de unul singur este o sursă de putere interioară, de siguranţă de sine, de stimă de sine. Foto: Wavebreak/ Profimedia

Am realizat că pentru mine statul pe telefon nu a fost doar muncă, ci și un mod de a mă amorți emoțional și o provocare pentru sănătatea mea mintală. Acest articol vine după câteva luni în care am stat cu această tristețe și în care m-am educat să folosesc social media în moduri mai sănătoase pentru mine. Principala schimbare: nu mai stau pe telefon cu cel puțin 30 de minute înainte de somn, iar dimineața, la trezire, las telefonul deoparte și ies pe terasă, la lumina naturală a soarelui. Foto: Andrii Lomako/ Panthermedia/ Profimedia

„Ca societate, funcționăm într-o stare de beligeranță, de hipervigilență, care se traduce uneori într-o atitudine de dispreț față de celălalt”, spune Cătălina Dumitrescu. Foto: Dorothea Schulz

Conflictele sunt importante. Sunt bune, sunt necesare. Cu toate astea, ne speriem de ele, fiindcă ne îndepărtează și ne deconectează. Iar lipsa de conxiune este cel mai dureros llucru din lume. Dacă înțelegem însă pentru ce ne luptăm în conflict, ne va ajuta mult. Foto: Profimedia

Dar cum ar fi să adăugăm un element de valoare suplimentară acestor momente de solitudine?

Azi vă propun să înțelegem acest conflict intern al procrastinării. Și vă ofer o structură de întrebări care am văzut că ajută mult clienții și pe apropiații mei la înțelegerea acestui comportament dureros. Foto: Profimedia

În exterior, nu există mișcare. În interior există însă foarte multă mișcare! Pentru că înăuntrul meu, enorm de multă energie psihică se consumă în a ține durerile sufletești sub control. În a ține conflicte interne sub control. O parte din mine decide să devină leneșă pentru a proteja o altă parte a mea traumatizată.