Cu sare în păr, nisip prin mașină, urme de bronz și piele arsă ne apropiam de București cu cei 3 copii pe bancheta din spate, după 5 zile la mare. Drumul a fost liniștit, băiețelul (5 ani) a ascultat muzică cu noi, iar fetele (3 ani, respectiv bebe de 10 luni) au dormit majoritatea drumului.

Nu toate formele de violență lasă urme vizibile. Controlul psihologic, manipularea, intimidarea, umilirea repetată sau amenințările subtile nu pot fi fotografiate cu ușurință și nici explicate în câteva minute unei persoane care nu a trăit astfel de experiențe.

Unul dintre cei mai cunoscuți investitori din Silicon Valley ne spunea simplu: AI-ul vine. Nu e o întrebare. Dacă vrei să rămâi relevant, planifică-ți minimum o oră de învățare AI pe zi. 365 de zile pe an.

Există un moment pe care probabil îl cunoşti. Primeşti un mesaj. Pare urgent. Pare real. Îți spune că ceva nu este în regulă cu contul tău, cu un pachet, cu un transfer bancar. Şi, înainte să gândeşti, ai şi apăsat pe link.

Îmi aduc aminte când m-am hotărât să alerg un maraton. Mi-am zis că e ceva atât de greu, încât după o să fiu supraom. M-am chinuit să mă antrenez aproape un an. Am reușit. În 2009, am alergat primul și singurul meu maraton din viață.

Oamenii care îi învață pe ceilalți cum să își gestioneze stresul, emoțiile și limitele personale ajung, uneori, exact cei care ignoră cel mai mult propriile semnale de alarmă.

În rândurile care urmează, Diana Vijulie - psiholog clinician și psihoterapeut pentru adulți, copii și adolescenți - ne invită să facem un pas în spate și să privim dincolo de aceste clișee zgomotoase. Combinând luciditatea datelor statistice, care demontează mitul tinerilor care fug de muncă, cu introspecția emoționantă a propriului trecut, ea ne aduce aminte un adevăr fundamental și profund incomod: niciun tânăr nu crește izolat, într-un balon de sticlă. Ei sunt, de fapt, reflexia lumii și a sistemelor pe care noi, cei mari, le-am construit.

Când mă gândesc la fotbal, îmi vin în minte serile în care oamenii se adună să vadă un meci, discuțiile dintre prieteni și emoțiile care apar atunci când joacă echipa favorită.

Trăim în cea mai sigură și prosperă epocă din istoria umanității. Nu mai fugim de prădători, avem medicina la un click distanță și mâncare livrată la ușă. Cu toate acestea, dacă privești în jur vei observa un fenomen bizar: suntem o specie care pare să „dea cu piciorul” bunăstării imediat ce o atinge. De ce, după ce construim un „Eden” tehnologic, începem să inventăm conflicte sau cădem în depresie?

Cine mai are anxietate? Ea teoretic a existat dintotdeauna. Practic, la mine în viață, anxietatea s-a „inventat” în 2020. Și de atunci, s-a accelerat. Parcă lumea a fost într-un fel și apoi s-a sucit, în atâtea moduri în care nici nu mă așteptam.