Am observat de multe ori la mine și la cei din jur că cele mai mari tensiuni nu vin din ceea ce ni se întâmplă „din afară”, ci din contradicțiile pe care le purtăm înăuntru. Poți să ai un job bun, prieteni, o viață „așezată”, și totuși să simți că ceva nu se leagă. Că trăiești cu frâna trasă. Psihologia are un nume pentru acest lucru: disonanta cognitivă. Sună tehnic, dar, de fapt, e un lucru pe care îl trăim cu toții. E acel moment în care spui una, faci alta și simți în tine un gol sau o neliniște.

Unii pur şi simplu consideră că asta este o fatalitate şi îşi reduc şi pretenţiile de la viaţă, şi aportul, dar şi gradul de bunăstare psihică, pentru că – în mintea lor – ei şi-au „pus cruce” vieţii: Foto: Profimedia

Dacă tot am intrat în celebra perioadă a evaluărilor de mijloc de an (mid-year reviews), vă propun să vorbim puțin despre feedback — cum îl transmitem, cum îl primim și, mai ales, ce facem cu el post factum. Foto: Profimedia

Sunteți pe stradă şi observaţi că la un chioșc s-a adunat lume. Vă opriți să vedeţi ce se vinde acolo şi poate cumpărați şi dvs. Eventual întrebaţi pe cineva care are deja produsul: „aţi mai cumpărat? E bun?” Foto: CJG - Technology / Alamy / Profimedia

Patru din cele șase emoții fundamentale sunt negative. Supraviețuirea este mai important decât fericirea, iar bucuria – singura emoție pozitivă – ne face să alergăm după ceva ce nu putem păstra. Foto: Valerii Honcharuk / Alamy / Profimedia

Fie că e vorba de vecinul de la trei, vărul din diaspora sau comentatorul de pe Facebook, fiecare are o opinie solid argumentată (de cele mai multe ori cu surse de pe YouTube sau „din experiența proprie”). foto: Edward Bartel / Panthermedia / Profimedia

„Modelul” fericirii nu e unul universal. Lucrurile care fac un om fericit îl pot speria pe altul sau pot fi plicticoase şi anoste pentru un al treilea. Foto: Frank Van Delft/ ImageSource/ Profimedia

Psihologul Albert Bandura a fost primul care a descris mecanismele prin care are loc dezangajarea morala. Foto: - Wavebreak/ Profimedia

Soția te roagă să scoți pachetul de unt din frigider, și deși se află chiar în fața ta, nu reușești să îl vezi. Te-ai uitat aseară la știri, dar nu ții minte informațiile despre vreme pentru ca tu urmareai cum era îmbrăcată prezentatoarea. Ai lovit mașina în intersecție și poți să juri că deși te-ai uitat în direcția mașinii care venea spre tine, nu ai văzut-o. Foto: Daniel J. Simmons

Pentru o persoană care a părăsit etapa de adolescenţă, este extrem de util să înveţe să facă lucruri singură. Să poată merge la o expoziţie sau la teatru fără însoţitor, să poată să iasă în oraş singură, să poată face o vacanţă solo. Nu pentru că asta ar trebui să devină scopul vieţii – nicidecum. Dar a şti că dacă este ceva ce îi place nu e nevoie să îşi refuze pentru că nu are cu cine, este baza pentru selectivitate în relaţiile sociale şi pentru un tip de libertate pe care societatea actuală îl poate permite. A putea face activităţi plăcute de unul singur este o sursă de putere interioară, de siguranţă de sine, de stimă de sine. Foto: Wavebreak/ Profimedia