sursă foto: facebook Adriana Stoicescu
Doamna judecător Adriana Stoicescu, aceeași care a fost propunerea lui Călin Georgescu pentru funcția de ministru al Justiției, revine acum în spațiul public cu o declarație care ar fi trebuit să stârnească un val de reacții oficiale, nu doar indignare.
Iată ce a spus printre altele:
„A început cu niște semne galbene pe haine.
A urmat ghetoul.
A urmat Auschwitz.
A urmat cuptorul.
Și, în final, cenușa.
Astăzi, cei care îndrăznesc să nu tacă sunt puși la zid, etichetați, demonizați.
Nu mai lipsește decât semnul galben. Doar atât.”
E greu să găsești un mod mai brutal de a forța o paralelă între tragedia supremă a secolului XX și un scandal intern al justiției din România. E ca și cum memoria istorică devine un instrument retoric la liber, fără responsabilitate și fără măsură.
În alte țări, magistrații merg cu capul plecat și cu trupurile încordate pentru că au condamnat mafioți, rețele criminale, carteluri. Acolo, justiția are preț în riscuri reale. Nimeni nu se compară cu victimele genocidului ca să își justifice frământările personale.
La noi, spectacolul e inversat. Nu lumea infracțională îi hăituiește pe unii judecători, ci ei înșiși își construiesc rolul de victime epice. În loc de tărie, discreție și echilibru, avem dramatizări și analogii istorice care sfidează orice limită a decenței publice.
Comparația cu Holocaustul nu este doar o eroare. Este un act grav de trivializare. Nu poți transforma exterminarea a milioane de oameni într-o metaforă convenabilă pentru nemulțumiri personale. Asta nu e libertate de exprimare, ci lipsă de proporție, lipsă de respect și lipsă de judecată profesională.
În țările unde justiția chiar deranjează mafia, judecătorii trăiesc sub protecție. În România, unii se simt persecutați pentru că sunt întrebați de ce nu și-au făcut datoria. Diferență de lume. Diferență de măsură. Diferență de realitate.
Dreptatea nu are nevoie de metafore. Nu cere lacrimi, nu cere aplauze și nu se compară cu tragedii pe care nu le-a trăit.
Are nevoie doar de oameni care înțeleg că funcția nu te face om drept, conștiința te face.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Chiar ?
Tragedia suprema a secolului XX ???
Infometarea si uciderea a multe milioane de ucrainieni si polonezi si romani din Ukraina lui Stalin in anii '20 nu se califica ???
Sau cele 60 milioane de victime ale revolutiei culturale chineze ?
Sau milioanele de oameni masacrati cu maxima brutalitate de kmerii rosii ?
Ah, sorry, astia au fost victimile marxismului, voi aveti voie sa ucideti...