Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, pe scurt Secția, cum era supranumit Gestapoul, a fost inventată pentru a-l scăpa de închisoare pe Liviu Dragnea și a o aresta pe Laura Codruța Kovesi, ambele obiective neîndeplinite. Haidamacii politici din care a fost alcătuită au rămas fără un rost pe lume după plecarea PSD de la putere. SIIJ e greu de desființat pentru că încă are susținători de aceeași speță în CSM.
Ceea ce nu înseamnă că magistrații din această țară nu trebuie să dea socoteală pentru hotărârile lor, care pot fi criminale sub acoperirea ideii de independență a Justiției. Judecătoarea Coarnă Cristina, din Brăila, a trimis acasă un individ care a violat vreme de 8 luni o minoră de 13 ani, refuzând arestul preventiv cerut de procurori. Motivarea? „Faptele inculpatului, deși reprobabile, nu sunt de o așa gravitate încât să fi generat o rumoare socială de amploare. Nu au existat ieșiri în stradă, proteste în presă”.
Citesc și m-aș cruci dacă aș fi credincios. Judecătoarea Coarnă spune că gravitatea faptei se judecă după cât de mare e „rumoarea socială”. Că Justiția se conduce după ce face strada și ce zice presa.
În continuare, judecătoarea, magistrata, omul legii mai afirmă: „Instanța de fond a considerat că în cauză se impune o măsură preventivă, dar în niciun caz cea mai grea (arestul – n.m.) deoarece în cazul infracțiunilor de genocid, atentat terorist, omor calificat, crime împotriva umanității nu ar mai exista temei de luare a unei măsuri preventive...”. Acum ar trebui să mă ciupesc sau să-mi dau palme. Vasăzică, potrivit lui Coarnă, dacă-i dai arest preventiv unui violator de minore, nu mai poți să-i arestezi preventiv pe genocidari, teroriști, asasini. Păi, de ce să nu poți?! Arestul preventiv nu e o sentință definitivă, e o măsură, cum îi spune și numele, preventivă, pentru a împiedica diverși răufăcători să facă rău până la încheierea judecății. Lăsat liber, violatorul de minore poate viola în continuare, asasinul poate ucide în continuare. Nu aici, la prevenție, se face diferențierea între fapte grave, ci în sentința finală a instanței.
N-am terminat. Ce urmează în documentul oficial scrijelit de Coarnă, mă lasă fără gest și fără cuvânt.
„...uciderea celor vinovați rămânând singura sancțiune, dar nereglementată de lege”. Deci, dacă un terorist nu va fi arestat preventiv, el nu poate fi decât ucis! Uciderea este considerată sancțiune de această creatură în robă – măi, nemernico, uciderea e crimă, în Justiția în care te-ai vârât nu se știe cum, e vorba de pedeapsa capitală! Și cum să se aplice o pedeapsă, capitală sau nu, unui regim de prevenție? Doar dacă, apud Coarnă, luăm în considerare ideea de ucidere preventivă!...
Toată această desfășurare cretinoid-scelerată a femeii! în negru se încheie apoteotic pentru violator: „Cum inculpatul nu poate fi ucis, nu poate fi lapidat în piața publică, instanța de fond a considerat că acesta poate fi plasat la domiciliu în arest”. Scopul – unul singur: să „demonstreze” că violatorul de copii e un cetățean aproape pașnic. Și că fetița de 13 ani nu există – în toată motivarea, nu apare niciun cuvânt despre victimă. Care, în acest fel, e violată încă o dată de judecătoarea Coarnă.
Credeți că acest caz este singular, o excepție monstruoasă? Nicidecum. Pe 2 februarie, altă judecătoare, tot din Brăila, a decis, pe baza unei „argumentații” identice cu ce ați citit mai sus, arest la domiciliu în loc de arest preventiv pentru un italian care a violat repetat o fetiță de 11 ani...
Nu pot să închei, stimați Republicani, decât cu două întrebări: Câți ani de pușcărie merită judecătorii-violatori? Câți ani vor primi în realitate judecătorii-violatori? Variante de răspuns: a) 10 ani; b) 5 ani; c) nicio zi și pensie specială.
